odihneste-te in pace!

mare parte din timp latri la cei din jur si iti urlii problemele la luna. doar o singura data in an esti tu, acea persoana de care m-am indragostit. in acea zi care vine neanuntata esti blanda, pasionala, firava. esti vulnerabila precum un bulgare de zapada ce sta la sfarsit de iarna in bataia soarelui... si atunci ma reindragostesc de tine si ma incarc cu energie pentru a te mai iubi un an, desi poate n-ai merita-o.

dar poate nici eu nu merit. poate si eu sunt un netrebnic ce se uita doar la fapte si uita ca mantuirea e prin har. si e mare har sa te iubesc si... sa ma iubesti inapoi. nu stiu de ce nu am renuntat la tine si nu inteleg cum de nu ai plecat. poate iti e teama sa o iei de la zero cu o alta persoana indispusa si nerabdatoare. esti o nebuna!

am stat in cortul tau pana am inceput sa transpir sange. am suportat desertul sentimentelor tale si gerul dispretului tau... si am senzatia ca m-am tampit. oricum toti cred ca am luat-o razna de inca stau langa tine. pentru ei esti dracul in persoana. esti cea mai insuportabila fiinta! dar uite ca m-am ridicat si am plecat de langa tine. nu pentru ca mi-as fi dorit-o, dar pentru ca am zis ca poate ceilalti vad ceva in plus la tine, sau in minus. as mai fi stat. as mai fi rezistat.

am vrut sa te obiectizez, pentru a imi fi mai usor sa te sparg in bucati... sa te matur si apoi sa te arunc la gunoi. am vrut sa scap de tine, dar nu pot. oare sunt prea slab? oare de ce nu am vointa sa te las? de ce nu te sterg odata din mintea mea?! cine ar putea sa imi raspunda?!

am cautat apoi sa ma regasesc intr-un viciu. vai! cat mi-as fi dorit un viciu... dar nu am reusit sa gasesc unul suficient de puternic sa ma multumeasca. m-am scaldat in ape fine si mi-am dat seama ca nu pot sa ma inec. am condus prin foc si fum ca sa observ ca  visele mele sunt dinscolo de norii. am mers taras prin iarba si am observat cum se aduna plasticul in urma mea. mi-am petrecut timpul cu sute de nimfe si zeite, dar niciuna nu avea chipul tau.

m-am dedicat viselor mele si am plans cand am realizat ca melcii sunt mai rapizi decat mine in a-si atinge obiectivele. inca ma lupt cu mine sa te uit. inca ma izolez in mintea mea si ma gandesc la cat de frumoasa ar fi putut fi viata noastra daca erai altfel!

si mi s-a mai dat o sansa! adica mi-am dat-o singur. n-am vorbit nimanui despre asta, pentru ca stiam ca nimeni n-ar fi fost de acord. cand ne-am revazut, am descoperit cu uimire ca in tot timpul acesta nu te-ai pastrat pentru mine -asa cu am crezut- si ai devenit o maestra in schimbat cearceafuri. si ai mai avut tupeul de a ma numi nepregatit pentru a te implini! dupa toti anii in care ti-am fost aproape, ai avut nerusinarea sa imi spui ca nu sunt suficient pentru tine! cata scarba mi-ai provocat! desi la plecare am simtit ca imi pierd aerul si mi-era teama ca nu o sa mai pot respira fara tine, atunci am realizat cat de prost am putut sa fiu. da, am fost un prost! esti prea toxica pentru mine. ce bine ca am scapat de tine! ce bine ca nu mai sunt copil! odihneste-te in pace!

This is our world now

We ended up underground, barging in like sheeps, smelling the sweat of someone's armpit, hoping that the tunnel will lead us back to vision, back to upperground, back to light. But this is our reality now. This is where we never rest... walking numbly and with open ears to the words saying that the Sun is just a mith!... that there are no trees and green pastures... and all those believing in fresh air are stupid and crazy!
This is our world now: hopeless and blind to the truth.

Frica de oameni este o cursă,dar cel ce se încrede în Domnul n’are de ce să se teamă. – Proverbe 29:25 VDC

Heir 14

M-am oprit in prag sa imi amintesc
cum adormeam in bratele tale.
Fara nevoie de muzica, de vasc,
de plapuma sau de paturi ancestrale.
Ma inveleam cu dragostea ta
si visam in picioarele goale!

Niciodata sa nu te indragostesti de o curva de om, desi seductia e mare!

Ganduri de Aprilie

Vreau sa imi umplu plamanii cu aerul casei tale, sa alerg descult prin iarba gradinii tale, sa mergem de mana la apus, pe marginea unei prapastii, care sa imi aminteasca de unde am pornit. Sunt fericit langa tine si impreuna suntem o echipa minunata.

Daca s-a pus sentinta asupra ta sa mori, cat ar mai conta ce anume faci intre decizie si infaptuirea ei? O sa trecem in nefiinta doar atunci cand Dumnezeu crede de cuviinta. Insa nu grabi acel moment si nu ii forta mana.

Vreau sa imi pun casa in randuiala, pentru ca nu se stie ce se poate intampla maine. Bineinteles ca sper la ce e mai bine si frumos, dar lumea e imprevizibila. Oricat am privi in ansamblu, tot nu am avea o intelegere deplina. Suntem ecouri ale unui trecut dureros. Suntem voci care ne stingem in bataia vantului si ne dam pierduti pe strazile satului. Pana si umbrele sunt mai dinamice decat noi!

Infranarea e cea mai grea, pentru ca Diavolul vine deghizat in tot ce ti-ai dorit vreodata. Caut un viciu in care sa ma pierd si in care sa ma regasesc, totodata. Simt ca m-am pierdut in spatiu...l dintre cuvinte. Am ajuns la acel moment in care ma uit in oglinda si nu inteleg cum de a trecut timpul atat de repede.

Se pare ca nu este nimic mai frumos decat sa stai intinsa in iarba, intr-o zi insorita de primavara, alaturi de persoana iubita si sa ascultati impreuna cantul pasarilor, in timp ce mirosul pomilor infloriti va improspateaza aerul.

Cat de greu e sa fi bun... Dar merita efortul. E dureros sa iti inghiti cuvintele nervoase cand un sofer netrebnic iti taie calea in trafic sau cand cineva incearca sa isi bata joc de tine. Ma stiu pe mine cat de nervos am fost ultima data si cum curgea adrenalina prin mine ca la viitura!

Sa te placi, sa te iubesti, sa te stimezi, sa ai rabdare cu tine, sa te cunosti si sa te intelegi astfel incat sa te motivezi zilnic pentru a-ti atinge obiectivele indiferent ce se intampla in jurul tau! Doar cu pricepere si putere de Sus poti sa iti atingi nivelul maxim!