Cum de nu m-am insurat inca

- Gabi, de ce inca esti singur?

- Dar cine a zis ca sunt singur?

- Omule, ai 31 de ani. Cand te insori si tu?

- Pe bune?! Hai Gica, lasa-ma cu povestile astea! Daca te-ai insurat, asta nu inseamna ca tre' sa ma insor si eu acum. Mai lasa-ma, ca mai e timp. Doar n-am intrat in anul mortii!

- Dar e altfel cu o nevasta. Ai si tu mancare calda...

- Serios?! De asa trebuie sa ma insor? Ai mancat de la mine mancare mai buna decat de la maica-ta.

- Nu ma mai intrerupe! Deci, mancare calda, haine curate si calcate, pat cald...

- Aha. Deci vrei sa-mi iau o menajera, o sclava mica ce sa-mi tina casa in ordine si sa ridice dosul ori de cate ori am nevoie.

- Esti culmea! Nu sclava, dar ceva in genul...

- Si uite cum Gica isi da arama pe fata!...

- Hai, gata!

- Dragule, m-ai vazut cu atatea femei, am fost impreuna la atatea fete si tot spui ca sunt singur?

- Poate gasesti pe cineva care sa ramana.

- Aha. Si unde vrei sa o gasesc, in piata? Sau cum vrei sa o caut? Mai bine pun anunt in fata blocului:

"Tanar, 31 de ani, 1.86 inaltime, cu inceput de calvitie, cu apartament si loc de munca stabil, caut sotie tanara, inalta frumoasa si desteapta. Daca ai si zestre, e un avantaj. Candidatele sunt rugate sa sune la Gica 617-75-23 dupa ora 7 seara" ?

- Dar de ce cu numele meu?

- Daca tot vrei sa ma insor, nu vrei sa o si alegi?

- Oof! Hai, las-o balta. Tre' sa plec la munca. Mananci la mine?

- Multumesc, dar nu. Te salut, ca ma duc sa fac un dus si apoi plec la munca, ii spuse tovarasului sau care statea intr-un bloc de vizavi.

In zilele urmatoare, intrebarea "Cum de nu m-am insurat inca?" l-a framantat pe Gabriel. A trecut in revista toate relatiile si a cautat sa inteleaga de ce niciuna nu a functionat. Era ferm convins ca a facut tot ce tinea de el pentru ca acele relatii sa se prelungeasca pe termen lung.

- Buna Gabriel. Nu ma asteptam sa te mai vad pe aici.

- Buna Geta. Eram prin zona si m-am gandit sa te salut, ii spuse el celei care aproape ca avea sa ii devina sotie in urma cu 7 luni, o vanzatoare intr-un aprozar din Tei, daca mama lui nu i-ar fi facut un scandal monstru...

- Cu ce sa te servesc?

- Aha! Deci nu vrei sa... Atunci da-mi te rog un kilogram de bot de iepure.

- Ba da, dar stai sa-ti dau mai intai merele si ne vedem in 5 minute in spate. Bine?

- Bun.

In cele 5 minute trecute, Gabriel deja purtase vreo 2-3 discutii imaginare cu Geta, asa ca nu prea mai simtea nevoia sa ii spuna motivul prezentei sale in zona. Bruneta aparu de dupa usa mare albastra de metal.

- Ce mai faci?

- Pai, imi era dor de tine si voiam sa te vad.

- Hai lasa zaharelul, domnule inginer. Mamica ta stie unde esti?

- Geta, stii prea bine ca te iubesc si te-am iubit. Mama nu are nicio legatura.

- Aha, evident! Cum altfel mi-as putea explica prezenta ta azi, aici, la aprozar?!

- Pe bune?! Deci asa vrei sa vorbim?

- Am zis eu ca vreau sa vorbim? Ce ai avea tu de vorbit cu o vanzatoare de piata?

- Geta, inceteaza te rog!

- O sa ramai singur cu mamicuta ta, ca de asta te-a facut la batranete, sa te aiba ca un catelus, aproape de ea mereu!

- Apropo, mama s-a mutat in zona si chiar nu departe de aici.

- Glumesti!

- Deloc.

- Hai mai Gabi! spuse ea pe un ton de frica si anxietate...

- Nu te speria, ca nu musca, ii raspunse in timp ce o cuprinse cu bratele si ii mangaie parul, in timp ce o tinea la piept.

- Cum, mai, sa spuna ea ca stau cu tine doar pentru ca vreau buletin de Bucuresti?! Lacrimile se asezara in ochii ei...

- Asa face ea cand se enerveaza: vorbeste prostii.

- Gata, ca trebuie sa ma intorc!

- Cand te mai vad?

- Nu stiu, chiar nu stiu... ii raspunse, in timp ce in urma ei usa se inchidea.

- Dar nu am vrut sa te fac sa suferi...

- Tovarase, ati spus ceva? il intreba un domn ce trecea pe strada.

- Ah, nu. Ma scuzati! Vorbeam sigur.

- De la varsta asta?

- Anii sunt doar numere...

- Domnul meu, da-mi te rog voie sa-ti mai spun ceva.

- Sigur. Va rog, spuneti!

- Cand vei fi de varsta mea, cauta sa ai langa tine o sotie iubitoare, copii sanatosi, fericiti si un loc unde sa te odihnesti in pace la final. Orice barbat in viata asta trebuie sa faca cel putin trei lucruri: sa planteze un copac, sa isi faca o casa si cel putin un copil. Tine minte astea de la mine!

- Sa traiti! O sa iau aminte. Multumesc frumos!

- O zi buna si imi scuzati deranjul, ii spuse domnul batran pe un ton bland si relaxat.

- Eu va multumesc. Sanatate!

Cele trei lucruri pe care batranul i le spusese ca tin de datoria oricarui barbat, avea sa i le impartaseasca mai tarziu in viata propriului sau fiu. Dar sa revenim la acea dimineata de martie, in care Gabriel cauta sa inteleaga de ce inca era singur. De la Geta din Tei, trecu in Colentina. Aici locuia si lucra Mioara, o satena de 180cm inaltime, de care se despartise in urma cu 3 ani. Intre timp, ea se casatorise si avea un baietel, pe nume Matei-Gabriel. Dupa cateva minute de conversatie cordiala, Gabriel divulga motivul vizitei sale:

- Mioara, noi de ce ne-am despartit?

- Deci asta te arde pe tine? il intreba amuzata.

- Da, sunt curios.

- Pai ce, nu-ti mai amintesti?

- In parte...

- Pentru ca lucrurile nu mai erau ca la inceput, cu romantism si autenticitate. Si dragule, dupa 4 ani de relatie, credeam si eu ca ma ceri de nevasta! Dar cand am vazut ca n-ai nici cea mai mica intentie... am incetat sa imi mai dau interesul si s-a ales praful de noi.

- Deci tu ai fost de vina!

- Nu Gabi, nu eu. Amandoi! Amandoi suntem egal responsabili pentru acel esec.

- Doamna Popovici, va cauta sefu', ii deranja o asistenta.

- Gabi...

- Du-te si continuam alta data.

- Esti sigur? N-o sa dureze mult.

- Sefu' a zis ca are multa treaba cu dumneavoastra, interveni iar asistenta.

- Vezi?! Esti un om valoros si indispensabil.

- Gabi, lasa flatarile. Lasa-ma sa te pup si ma duc.

"Inca una buna pe care am pierdut-o. Cum de am putut sa fiu atat de prost?" se tot certa Gabriel pe sine, in tramvai sper casa.

- Alo, Maria?

- Da, cu cine vorbesc?

- Sunt Gabriel.

- Tu erai mai?! Dar de ce ma suni la ora asta?

- E de abia ora 8 seara...

- Da, dar tu niciodata nu m-ai sunat asa tarziu.

- Scuze, dar nu am realizat ca e tarziu.

- Pai nu este. Ia zi!

- Daca tot esti acasa, iti fac o vizita?

- Mai... hai! Dar s-a intamplat ceva?

- Nimic. Eram singur si vreau sa vorbim.

- Biiine, hai!

Maria era o inginera ce lucra la Tricodava. A fost iubita lui Gabriel pentru aproape un an, timp in care el s-a despartit de ea de 4 ori. Ea il iubea si si ar mai fi vrut si a cincea oara. Formara un cuplu in urma cu 9 ani, dar au ramas buni prieteni; Maria il consilia in problemele de amor. Ea era cu 3 ani mai mare decat el si era divortata de curand, pe motiv de nepotrivire de caracter. Adevarul e ca sotul ei era bisexual, lucru neagreat de comunisti, asa ca a dat divort si a fugit in Germania, calatorind 4 zile ascuns intr-un camion cu busteni, iarna.

Gabriel batu cu grija in usa prietenei sale care statea doar la cateva strazi distanta.

- Buna. Hai intra!

- Buna. Irina e treaza?

- Am pus-o la culcare. Maine merge iar la gradinita. Iti fac o cafea?

- Da, te rog. Mi-ar fi placut sa o vad. Nu inteleg cum de George te-a lasat asa cu un copil de 5 ani si a fugit...

- Eei nu intelegi?! Stii bine cum. Ia un loc.

Gabriel se aseza langa fereastra de la bucatarie, isi scoase tigarile rusesti si fuma in liniste.

- Si nu ai de gand sa imi spui ce cauti aici?

- Nimic. Eram singur, ca azi am avut liber de la munca si ma aleargau gandurile prin casa.

- Puteam sa jur ca de asta ai venit!

- Stiu ca sunt bun ca amant, mi s-a spus de atatea ori! Dar de ce nu zice nimeni ca sunt bun de sot?

- Eh, domnule Gabriel, treaba e simpla: dumneavoastra inca nu vreti nimic stabil si va place sa va scaldati in ape mici. Cand veti avea curaj sa nu mai inotati cu colacelul, atunci veti gasi si femeia potrivita sa va tina de mana in larg sa nu va inecati.

- Hmm! Zici tu ca-s nehotarat?

- Te-am mintit eu vreodata?

- Nu, dar nici sa n-o faci! Vai, cat de buna e cafeaua asta! Facuta cu dragoste.

- Exact.

- Deci de asta sunt neinsurat, pentru ca sunt nehotarat?

- Gabi, du-te acasa si dormi.

Cateva saptamani mai tarziu, dupa munca, Gabriel se trezi cu mama lui la usa:

- Puiule, in seara asta dorm la tine, ca maine sa mergi cu mine la biserica.

- Dar mama, am si eu programul meu! Vreau si eu ma odihnesc, vreau sa dorm linistit la mine in casa.

- Dar ce mai, eu te nelinistesc?! Sa te tunzi, sa te razi, sa arati lumii cat de frumos esti si maine sa mergem impreuna la biserica. Taci din gura ca o sa iti placa!

A doua zi, stand pe scaune alaturate, mama lui il tinea de mana si, in cele din urma, ii sopti la ureche:

- Ia uite ce fata faina e bruneta aia creata. Inalta, frumoasa, sigur e si desteapta! La final mergem sa vorbim cu ea.

- Nu mergem nicaieri. Ma duc singur sa o salut, ca altfel nu scap de gura ta.

- Ah, deci si tie iti place!

- Nu neaparat! Dar vedem...

Si uite asa, in mintea lui Gabriel s-a nascut o idee. 

Doua ore lungi

Incerci din rasputeri sa te abtii din plans in timp ce o speli, desi ti-ai dori ca lacrimile sa o curete, astfel incat trupul ei sa stie cat de mult ai iubit-o.

Creierul incearca sa te deconecteze de la realitate, insa orice revenire iti aduce suspine puternice si dureri in piept.

O stergi cu unul dintre prosoapele ei, cu atentie maxima, totul parand ca un ritual de despartire.

Este moarta de mai bine de doua ore si s-a stins in bratele tale. Nu ai dat nimanui voie sa se apropie de mama ta si ai continuat sa o mangai pe obraji, implorand-o sa respire si sa revina la viata!

De mi-ai cere

De mi-ai cere acum să îmi pun gandurile în ordine, nu as știi cu ce să încep. Aș lua-o haotic, aș pune totul pe masă și treptat, aș construi un întreg din bucățile respective.

De mi-ai cere să îți spun de ce te iubesc, nu aș ști. Dar aș începe cu ce însemni pentru mine, apoi aș deschide cutiile cu amintiri și ți-aș enumera momente și clipe în care te-am iubit doar pentru că ai fost lângă mine sau pentru că nu m-ai certat și învinovățit când ai fi avut motive sau când m-ai susținut și ai crezut în mine, deși nu mai aveam nimic altceva în afară de tine.

Dacă mi-ai cere să îți spun când o să ne fie bine, nu aș ști. Dar aș începe să îți povestesc planurile mele, aș asculta cu interes planurile tale și am căuta să ne aliniem tempo-urile până am găsi un ritm armonios și trainic.

Dacă mi-ai cere să te mint, nu aș putea, pentru că te respect prea mult ca să îți ascund adevarul.

Dacă mi-ai cere să te uit, ar însemna să-mi uit întreaga viață. Și nu că n-aș putea, dar ce folos e în a trăi o existență fără identitate?

Heir 13

The little giant started crying when he realised that from now on he was the only one strong enough for this battle. The thing that made thim doubt himself was the fact that he was alone. Nothing was as hard as loneliness. This thought pierced his mind and made him week. He was empty and no love could be found in him. Only the coldness of the dark.

Heir 11

- Am o stare de rahat...
- Respiră!
- Oh!
- Inspiră adânc și expiră. Și concentrează-te pe respirație timp de 10 ori.
- Uuuuh! Măi, mintea tot îmi fuge la ea!
- Adu-o înapoi!

Gânduri în aer

Am mâinile reci, un zambet larg pe buze și vreau să ajung acasă. Poate că nu sunt mai obosit decât de obicei, dar casc de mama focului! Sunt cu gândul la patul meu, la gălăgia vecinilor de bloc, la plopii ce noaptea își proiectează umbrele prin camera mea. Mi-e dor de mama și de stilul ei pragmatic de a privi viața. In urmă am lăsat-o pe sora mea, care s-a reobișnuit să mă aibă zi de zi aproape și, care îmi va duce dorul. Imi iubesc familia și ele sunt îngerii mei.
Sunt în drum spre casă. Autocarul tocmai a ajuns la aeroport și trebuie să închid. Până data viitoare, toate cele bune de Sus!

Scrisoare către tata

Dragă tată,

Aș fi vrut să fii aici să discutăm față în față, dar având în vedere circumstanțele, mă bucură mult că îți pot scrie.

Aș fi vrut să ne vezi acum...
Am crescut amândoi cu dor de tine și ne-a fost foarte greu multă vreme, dar Dumnezeu a dat minte sănătoasă și ajutor potrivit mamei să ne dezvoltăm corespunzător vremurilor pe care am ajuns să le trăim. Ai fost tare binecuvântat să ai o asemenea nevastă, care să suplinească lipsa ta în educația copiilor și să se facă tot ce a ținut de ea pentru fericirea lor.

Lumea s-a schimbat de când nu mai ești; tehnologic și medical suntem foarte avansați, însă social și spiritual suntem înapoiați rău. Noțiunea de familie a început sa dispară, valorile imorale au devenit normale, credința este un tabu... În fine, devine acel haos de care mi-ai povestit că va ajunge să fie lumea.

Am terminat Peisagistică, am fost profesor câțiva ani și de trei ani sunt oficial în Londra. Mihaela e de cinci ani aici. E o 'bombonică' de fată. Ai fi fost mândru să știi că ai tăi copii sunt rezidenți ai Regatului Unit. Anul ăsta ne-a vizitat mama și tare mult mi-aș fi dorit să o faci și tu!

Am un blog pe care mai îmi scriu gândurile sub forma unor povești și mă bucură mult să primesc feedbackuri pozitive din partea cititorilor. Da, eu ăla care era prea timid să lege două cuvinte a ajuns să scrie.

Dragă tată, îmi lipsești. Ne lipsești. Mult! Dar știu că avem ocazia să ne revedem.

Te-aș îmbrățișa...

Notă: Vasile Pantelimon a fost un inginer electrician pe care prietenii și colegii săi l-au descris ca fiind "Un bărbat adevărat, ce făcea doar lucruri de calitate. Nu era un om cu două fețe și era activ implicat în viața celor apropiați."

Nu mai e printre noi din 19 septembrie 1998.

Dragostea e un cocktail

Dragostea e un cocktail de experienta, respect, vointa si pasiune.
Primul lucru care dispare e pasiunea, apoi vointa si respectul unul fata de celalalt. Experienta (istoricul cuplului) nu se sterge si nu se uita... dar se ignora.

Înainte

"E greu, dar ce sa facem?! Mergem cu Dumnezeu înainte, că înapoi am mai fost."
Ben Pantelimon

Viața în Sodoma

Plină de posibilități și variante de dezvoltare financiară, Londra este capitala economică a Europei. Viața într-un asemenea oraș este fantastică.

Spune-mi ce ai văzut:

Lot era un tânăr de 27 de ani ce locuia cu unchiul său Abraham Levitz, după ce părinții i-au murit într-un tragic accident rutier pe când el încă era un copil. Lot fusese trimis de către unchiul său să studieze la Zurich tainele economiei și apoi și-a creat o afacere cu produse apicole.
Abraham era un antreprenor de origine moldoveană ce își câștigase averea din agricultură și comerț în Timișoara, in vestul României. Când a plecat din Buiucani, Moldova, era proaspăt căsătorit cu Sara, o superbă fată ce a crezut în visele sale de emigrare. Deși nu aveau copii, Lot a fost crescut de ei cu toată dragostea și atenția necesară.
Toate bune până într-o vreme când o mare criză economică a afectat grav clienții lui Lot și, rând pe rând, l-au părăsit. Îi promisese unchiului său că se va descurca singur și nu îi va mai cere acestuia ajutorul, așa că după ce își închise falimentara firmă, îi ceru lui Abraham să se întâlnească cu el în Piața Revoluției, pentru o cafea și o poveste.
- Unchiule, multumesc că ai venit.
- Sigur dragule. Știi ca oricând am tinp pentru tine.
- Mulțumesc. Ia zi, bem o cafea la cafeneaua aia?
-  Sper că au și ceai de mentă.
-  Dar când ai renunțat la cafea?
-  De vreo trei ani?!
-  Ah! Ok... Bravo ție. Arăți bine pentru un bătrânel de 50 de ani. Haha!
-  Aveam 50 când tu erai scrisori de dragoste pentru părinții tăi.
-  Încă arăți viu pentru 81. Ce vrei să îți iau de ziua ta?
-  Sper să nu îmi iei bucuria de a te știi sănătos și fericit, în rest poti să îmi iei orice vrei.
- Păi de asta sunt aici.
- Mi-am imaginat...
- Vreau să mă mut, să mă duc departe. Că o iau de la zero aici, că o iau din altă parte, tot aia e. Simt nevoia să evoluez. Simt că merit ceva mai bun!
- Bine. Și unde vrei să te duci?
- Nu știu. Aș pleca in Germania, m-aș duce în Anglia...
- Domnul să fie cu tine în toate deciziile tale! Promite-mi doar un lucru...
- Ok. Ce anume?
- Că nu o să pleci singur.
- Așa... Adică?
- Roagă-L pe Dumnezeu să fie cu tine și inaintea drumul tău.
- Sigur.
- Ah! Și încă ceva: facem Sărbătorile împreună.
- Ok-Ok. Ah! Și vreau să imi cer iertare pentru conflictele anterioare. Nu am apucat să discutăm după ce angajații mei ți-au intimidat agenții comerciali. Îmi cer scuze. A fost o prostie și...
- Stai liniștit. Am rezolvat asta și am răscumpărat angajatilor daunele. Păcat că te-a costat afacerea...
- Mda... Clienților nu... În fine! Hai să lăsam asta! Povestește-mi despre Sara.

După un Crăciun petrecut în familie și o aventură sexuală cu o tipă căsătorită (pe care ajunsese să o iubească înainte să afle asta), de ciudă și vinovăție, în seara de Revelion a vrut să 'fugă' în  Germania cu un amic. În noaptea aceea s-a rugat ca niciodată. După o săptămână în care s-a recompus și a vândut tot ce mai avea prin Timișoara, a zburat spre Londra din Budapesta. Cu câteva ore înainte de a pleca, tovarășul său Teodor ce locuia în Londra de vreo 3 ani, i-a dat un mesaj că vine să il ia de la aeroport. Lot nu avea nimic pregătit pentru cazare, așa că oferta lui Teo i-a părut un început bun.
După două nopți a fost nevoit să se mute, pentru că cei cu care amicul său împărțea apartamentul, au făcut un scandal zadarnic. Dorind să nu cheltuie foarte repede banii pe care îi avea (care nu erau foarte mulți odată convertiți in lire sterline), și-a găsit un loc într-o mansardă de trei persoane, dintr-o casă 'la-comun' în apropiere dd Wood Green. Ceilalți doi din cameră erau tot din Romania -ca toată casa de altfel-; cel mai in vârstă, Marin, avea 42 de ani și era din Vadu Moților iar cel tânăr, Traian, 21, era din Zlatna. Cât timp au stat împreună în aceeași camera s-au înțeles bine, cu toate că Lot nu lua parte la micile și gălăgioasele lor petreceri săptămânale, timp în care a preferat să se plimbe cu bicicleta lui de £10 cumpărată din târgul de la Vauxhall în a doua sa lună în marele oras.
În primele două săptămâni a reușit 'performanța' de a își cheltui toți banii pe lucruri relativ fără valoare, însă a vizitat bună parte din centrul orașului și din pub-urile în care i se părea lui că se află fete faine. Deși aplicase online la peste 200 de joburi, nimeni nu l-a cautat înapoi. Disperat fiind de situație și lipsit de variante de reușită, a povestit unui vecin din casă de situația in care se afla, iar spre surprinderea sa, acest Vasile l-a sunat imediat a doua zi ca să lucreze în același site cu el ca și zugrav în zona Osterley, în apropiere de Heathrow. Colegul său după 21 de zile a plecat înapoi în Romania, așa că Lot a rămas singur în acel site de romani muncitori care nu știau altceva decât muncă, alcool și înjurături sexuale. După două luni în care a lucrat fără acte câte 10-12 ore pe zi, cu 5 lire/oră, aceeași companie l-a mutat la un hotel pe care îl reamenaja în zona Queensway, vis-a-vis de Hyde Park. Aici Lot a stat 34 de zile, câte minim 12 ore pe zi, maximul fiind de 18. Noapte respectivă a petrecut-o într-o cameră pe care o vopsea, pe o saltea aflată încă în ambalajul inițial și s-a învelit cu un covor de baie. A plâns de ciudă și de teamă pentru viitorul său până a reușit să adoarmă... Tot stressul și toată durerea psihică l-au determinat să se apuce de fumat, deși prețurile țigărilor în Anglia se aflau la cel mai înalt nivel din Uniunea Europeană. În timpul scurtei pauze de 30 de minute, Lot mergea în Hyde Park să își mănânce sandviciurile și căuta să se deconecteze de lume.
În ziua în care a mers să își faca cont bancar, le-a spus celor de la muncă o balivernă, cum că poliția l-a chemat să dea o declarație despre un jaf ce s-ar fi întâmplat în casa vecină. La Natwest, reprezentantul bancii era un polonez a cărui soție era plecată la studii în Cluj. Lot s-a împrietenit cu Maceck și s-au mai întâlnit de-a lungul timpului la bere.
Într-una din zilele respective, la aproximativ 3 luni de când a ajuns în Anglia și doar cu câteva zile înainte să plece de la hotel, l-a sunat pe Abraham:
- Ce face bătrânelul meu preferat?
- Ah! Dragule, cât mă bucur să te aud! Îmi e tare greu să nu mai știu nimic despre tine...
- Am avut și zile mai bune...
- Hai înapoi! Hai acasă!
- Acasă...
- Domnul să fie cu tine, viteazule! Sarei îi e tare dor de tine.
- Și mie îmi este tare dor de amândoi, dar trebuie să o fac și pe asta. Tu ce mai zici?
- Știi că suntem fără tine și suntem bătrâni... suntem mai singuri ca niciodată. Dumnezeu încă ne ține sănătoși și îi multumesc. Sara mă tot bate la cap să avem și noi un copil, așa ce ne-am hotărât să apelăm la o mamă surogat. Tu ce zici despre asta?
- Wow! Nu mă așteptam la asta...
- Sper să nu te deranjeze...
- Deloc! Ma întreb de ce oare nu ați apelat la asta mai devreme?
- Nu știu. Am așteptat și am sperat că se va întâmpla o minune.
- Poate încă nu e timpul pentru o minune.
- Exact la asta mă gândesc: a 'stârni' o minune poate fi mai dăunător decât ca ea să nu mai apără.
- Ce-i cu gălăgia asta?! Te plătesc să lucrezi, nu să vorbești la telefon! Lasă drecu' telefonul că ți-l arunc! intră amenințător Bursuc, foreman-ul român al lucrării.
- Unchiule...
- Să nu uiți cine ține lumea! Te pup. Du-te cu Domnul!
- Ziua de azi ți-o scad de la plată! Poți să te duci acasă și să te întorci mâine fără telefon, continuă să vorbească Bursuc în timp ce Lot termina apelul. Omul ăsta era nepotul patronului companiei de construcții TMD, la care Lot lucra ilegal. 98% din muncitori erau din aceeași localitate din România ca și directorul companiei.
S-a dus spre casă hotărât să înceteze munca în acel loc. Marți dimineață i-a spus lui Bursuc că trebuie să plece urgent în țară pentru că fratele său urmează să aibă o operație și că și-a luat bilet pentru miercuri seara. Compania i-a plătit depozitul, zilele de munca inclusiv marți și miercuri, iar Bursuc l-a amenințat că dacă nu vine și în ziua următoare la muncă, vine să îl bată. Evident că miercuri Lot nu s-a mai dus la muncă! Și nici Bursuc nu l-a vizitat.

Pe Lidia a întâlnit-o într-un weekend în care prietenii săi făceau grătar și l-au invitat și pe el la părtășie. Era o șatenă de 1,70+ înălțime, cu piele albă ca mierea de tei, dinți curați și un zâmbet radiant; moldoveanca i-a capturat toată atenția. Cu cât încerca să pară mai liniștit, cu atât devenea mai evident ca era interesat de ea. Fostul ei iubit era Teo, nimeni altul decât cel care îl luase pe Lot de la aeroport in urmă cu aproape un an.
- Matei, cine e fătuca aia cu blugi roșii?
- Cine mă, Lidia? Haha!
- Lidia, zici. Și... e a cuiva?
- A fost a lui frati'miu, îi răspunse Matei, fratele amicului său.
- Ah... Ok.
- Îți place, drace?
- Evident! N-o vezi cum arată?! Și la mansardă are ceva?
- Câteva biblioteci. E țeapănă tipa. Oricum, nu s-au despărțit de mult timp. Mna, vezi și tu ce prostii faci.
- Mulțam. Revin, mă duc până la baie, spuse Lot în timp ce se gândea la cum s-o abordeze.
Apoi, își întâlni 'victima' în bucătărie:
- Mă uit la tine și mă mir cum de nu mă recunoști...
- Da?! Ne cunoaștem?
- Foarte bine chiar... Și realizez că amnezia te-a făcut să uiți că ești mama copiilor mei.
- Hai lasă-mă! răspunse amuzată Lidia primului pas făcut de Lot.
- Bun, acum ca am depășit acest moment penibil, spune-mi cum te numesti.
- Ar trebui să știi, din moment ce avem deja câțiva copii nevinovați care asteptă să mă revadă.
- Și să nu-i mai lăsăm să aștepte. Hai să mergem! îi spuse Lidiei în timp ce o luă de mână și își puse paharul de limonadă pe masă.
- Unde plecați?
- Uhm... se fâstâci Lidia.
- Până la Tesco.
- De mână?!
- Da! Are o urgentă nevoie de scutece, răspunse Lot.
- Bine, voi știți. Să mai aduceți și niște arahide.
Cei doi au continuat să meargă de mână până la magazinul de la colț, în tăcere și cu zâmbetul pe buze, de unde au cumpărat arahide și două scutece. La ieșirea din magazin, Lot rupse tăcerea:
- Băiat sau fată?
- Fete.
- De ce?
- Pentru că sunt mai ușor de crescut.
- Fair enough. Names?
- Ingrid, ca pe mama și AnnaBelle.
- Fain, dar ești sigură?
- Da, foarte. De când avem 15 ani știu că așa mi se vor numi fete. Tatăl lor poate să mai adauge și el câte un nume.
- Oook... Drăguț. Dar nu la asta m-am referit.
- Ah! Te referi la dacă sunt sigură că... noi... împreună... spuse ea în timp ce gesticula puternic.
- Da.
-Vedem. O luăm treptat. Ce am de pierdut?! Oricum ar fi ilegat să fii mai ratat decât fostul meu prieten.
- Uhm...
- Teo. Despre el vorbesc. Sau nu știai?
- Ba da, știam și tocmai de aceea te întreb dacă putem avea o șansă. Dacă ești convinsă că vrei să ne combinăm.
- Lot, în primul rând nu ne combinăm, ci ne cuplăm. În al doilea rând, nici măcar nu știu cum miroși dimineața și nici unde voi fi mâine.
- Și vrei să afli?
- Atâta timp cât rămâne doar între noi, daaa!
- Evideeent, răspunse Lot pe un ton copilăresc.
Următoarele două luni au fost chinuitoare, pentru că Teo încerca să se împace cu Lidia, dar ea nu îi spusese că începuse ceva cu Lot, așa că prefera să joace la două mese. Într-o seara în care a venit la ea neanunțat, Teo i-a umblat prin telefon în timp ce fata își făcea duș și a citit toate conversațiile ei cu amicului său. L-au apucat nervi, așa că l-a sunat chiar de pe telefonul ei:
- Lidia. Chiar mă întrebam pe unde bântui.
- Băi panaramă! Cum s-o întrebi mă pe prietena mea dacă e sigură că vrea să fie cu tine?!
- Teo?!
- Da băi penibilule! Chiar el!
- Ce naiba ai? Parcă vă despărțiserăți.
- De unde știi mă tu ce facem noi?!
- Matei mi-a zis...
- Ce-l întrebi mă tu pe frati'miu?!
- Ho! Calmează-te!
Cearta a continuat cu reproșuri si citate din conversațiile lecturate pe ascuns. Lot a picat de oaie neagră și după apel a evitat cu desăvârșire orice contact cu ea, asta doar până într-o seară, după Crăciun, când simțindu-se prea singur, a căutat-o.

- Bună, ce faci?
- Uite prin Roma, tu?
- Mi se făcuse dor de tine și te-am sunat, neștiind că ești plecată. Zic să te las, că ești in roaming.
- E ok, am activat Vodafone EuroTraveller și putem vorbi. Ce mai zici? Cum stai cu dragostea?
- Sunt ok, am avut o scurtă relație și m-am despărțit de curând, începu Lot să fabuleze. N-a fost să fie!
- Dragul de tine... Măcar era mișto tipa?
- Cam la fel de nebună ca și tine.
- Haha! Amuzantule!
- Ce faci la Roma?
- Am avut un concert la Veneția și am avion de aici înapoi. Ți-am zis că am pașaport britanic?
- Serios?! Felicitări! Wow!
- Da. Sunt super fericită! Și în februarie plec în America. Avem un mini-turneu.
- Ah! Ok... spuse el dezamăgit.
- Hai că tre' să închid. Intru la Colosseum.
- Bine. Vorbim când te întorci.
- Dacă (accentuat) mă mai întorc!
- Bine Lidia. Ciao!
Dezamăgit, Lot s-a urcat în Vauxhall-ul Astra 1.8 benzină, cutie automată, ce și-l cumpărase "cadou de ziua de naștere". A plecat până la Southend-on-sea și pe plajă, într-o noapte fără nori și cu Lună ascendentă, a consumat pentru ultima dată în viață un pachet de Pall Mall menthol și și-a jurat că indiferent cât de singur va fi, nu va mai aștepta după figurile vreunei fete.
La întoarcere, deși nu mai era mult pana acasă, somnul l-a făcut să oprească într-o benzinărie să doarmă până spre dimineață. Odată întors acasă, a șters toate mesajele, e-mailurile și apelurile de la Lidia, inclusiv orice urmă de contact ce avea de la ea.

După aproximativ doi ani în care a schimbat câteva locuri de muncă, Lot s-a apucat de taximetrie. Într-o vineri pe la 5, în timp ce el se îndrepta spre casă după o noapte plină de clienți, telefonul îi sună:
- Lot.
- Good morning. Who am I speaking with?
- Sunt eu, Lidia.
- Lidia, de unde ai numărul ăsta?
- Mamă ce greu ești de găsit.
- Lidia dragă, de ce mă suni atât de dimineață? o întrebă el pe un top politicos, dar obosit.
- Sunt pe M11, la mila 21, cu avariile puse. Mi s-a oprit brusc mașină și nu știu ce să-i fac.
- Lidia, îți dau numărul de la tractări și te rezolvă imediat.
- Lot, chiar nu vrei să ma ajuți? Nu am pe nimeni altcineva la care să apelez la ora asta.
- Not being funny or rude, but is not my problem.
- Hai măi, zi-mi pe unde ești.
- Lidia, sunt în Stratford, la capăt de A12 și imediat ajung la mine in Poplar.
- Dar ajungi imediat. E drum aproape drept. Hai că te aștept. Te rog, nu mă lăsa și tu! ii spuse fata, apoi închise apelul fără drept la replică.
Prima lui reacție a fost de ignorare, așa că s-a dus până la el, a parcat mașina și în minte își tot spunea "Asta e șansa ta să îi arăți ca e o proastă și o târfă ordinară! Să se descurce!" Dar o pentru singură dată, o intrebare îi cuceri mintea: "Dar dacă a pățit ceva grav?" În acel moment, scoase mașina din parcare și se îndreptă spre locul indicat.
Era deja 7 dimineața, iar Lidia stătea chircită în Honda Civic a ei pe banchetă din spate, învelită cu o pătură ce o avea in portbagaj și asculta un album de colinde interpretate de Michael Buble.
- Scuze de întârziere dar a trebuit să las ceva acasă.
- Nu-i problemă. Mă bucur că ai venit. Aveam de gând să te mai aștept până la 8.
- Ia zi, ce are?
- Nu știu, dar nu mai pornea. Pe la 6 și un pic i-am mai dat o cheie și a început sa meargă. Dar dacă tot ai venit, lasă-mă să îți fac cinste cu o cafea.
- Merci Lidia, dar aș vrea să ma duc să dorm.
- Hai mă! Te roooog! spuse ea cu o grimasă copilăroasă.
- Dar nu trebuia să fii în altă parte, in drumul tău?
- Ah, nu! Ieșisem doar să mă plimb.
- Ok, fie. Hai că știu un loc bun.
Au mers în Loughton, la Caffe Mozaic, ce tocmai deschisese. După vreo douăzeci de minute de discuții cordiale, Lidia îi spuse motivul pentru care îl sunase:
- Știi... Azi e ziua mea. Împlinesc 25 de ani și vreau să o luăm de la capăt. Vreau să știu ce îmi poti oferi tu ca bărbat și de ce am avea o relație împreună.
- Poftim?! Sper că glumești!
- Chiar deloc!
- Lidia, viața ta acum este aici, gesticulă Lot ușor nervos, arătând spre nivelul mesei; iar lângă mine poate fi aici sus. Sau poate aici jos. Totul ține de noi, de vremuri și de împrejurări.
- Fair enough. I want to try it.
- Try what?
- You. You and me. Us!
- I don't know what you've been smoking, but stop it!
- I'm serious! Vreau să încercam să fim o familie, spuse ea pe un ton rugător in timp ce scoase două scutece din poșetă.
- But Lidia, I don't trust you!
- Lot, hai te rog! Încearcă măcar! Știu că nu mai ai motive sa crezi în mine, dar lasă-mă să îți arăt că m-am schimbat!
- Lidia...
- Lot, I need you! îi spuse în timp ce l-a apucat de mână și își mângâiă fața cu ea.

Lunile următoare au fost ca un Paradis pentru Lot: câștiga bani frumoși, Lidia își dadea interesul să-l iubească, erau fericiți împreună, așa ca el o invită să se mute cu el într-un apartament cu două camere din Maida Vale. Nu după mult timp, ea rămase însărcinată cu primul lor copil, Ingrid. La nici un an distanță, Lidia era deja însărcinată cu AnnaBelle. Cununia civilă și religioasă au avut loc în Moldova, acolo unde familiile celor doi se reuniră pentru frumosul eveniment. Cu ocazia aceasta Lot l-a cunoscut pe Izmael, copilul lui Abraham și al Sarăi, ce împlinea 5 ani chiar în ziua nunții.

Odată întorși în Londra, unde situația economică crease o stare generală de incertitudine și paranoia, tânăra familie începea să nu se mai simtă confortabil în luxul ce acum îl avea. Lidia era cea care voia mai mult și il împingea pe Lot de la spate cu argumente relativ stupide "Eu ți-am născut fetele, așa că măcar ai puțin bun simț și adu-ne bani mai mulți, ca să trăim mai bine și să nu murim de foame!"
Lot, deși reușise să facă o mică avere din banii jucați în specula valutară, deși avea trei fete minunate pe care le iubea și le prețuia mai mult decât pe sine, simțea că nu își trăiește viața. Simțea că locul lui nu era acolo. Simțea ca e din alt film.
Abraham i-a spus de câteva ori că atunci când Londra va cădea economic, căderea îi va fi mare și va trage cu ea în jos tot Globul.
- Dragul meu, tot vă temeți voi de atacuri teroriste și dezastru economic provocate din exterior, însă nu va fi așa. Criza va porni din mijlocul vostru, generată de răutatea și lacomia voastră. Alti vinovați decât voi nu se vor găsi, dar veți da vina pe alții; pentru că moralitatea voastră este inexistentă.

Dacă Londra e Sodoma, probabil Gomora e în Los Angeles. Rautatea oamenilor și desfrâul lor a făcut ca Dumnezeu să se sature de ei...

La Famiglia

Cand eram copil, credeam ca persoanele de 30-40 de ani sunt deja cu un pas in mormant, un fel de 'specie' pe picior de extinctie.
Ca si copil, citisem in tot felul de carti cum ca dragostea se intalmpla inainte sa implinesti 18 si culmineaza cu o nunta si o familie fericita in prima parte a anilor 20.
Dar toate sunt povesti! Cat despre astea... cand esti tanar, viata te plimba de colo-colo intr-o continua pereche de palme, justificandu-se prin "Dragule, trebuia sa te trezesc!"
Nu de putine ori am auzit fete de 16-20 de ani visand la un barbat care sa lupte pentru ele. Daca le intrebi: "Si ce inseamna asta pentru tine?" cu siguranta nu vor stii sa raspunda cu exactitate, ci iti vor spune ceva asemenator unei nascociri in care el, Printul Zburator, calare pe un unicorn roz, pregatit sa lupte cu Zmeul si Balaurul de dincolo de Padurea Fermecata, vine sa o ia de nevasta. Oare sa fie vina parintilor ca isi cresc fetele cu astfel de basme despre castele si Fat Frumos?...
Fetele de peste 20 isi doresc tot felul de lucruri materiale si pun mari presiuni asupra baietior ca sa le ofere. Cei care cedeaza in fata presiunilor se izoleaza de societate si se refugiaza in casa parintilor, "incurajati" fiind si de faptul ca nu au nimic de munca si nici nu au vreo sansa sa gaseasca, asa ca speranta lor este doar acel dormitor din care refuza sa mai iasa. In Japonia, acest fenomen se numeste hikikomori.
Fetele foarte rar se dau inapoi de la progresia materiala. Sa ma explic: iubitul actual trebuie sa fie mai stabil si potent financiar decat anteriorul. Daca fostul ei prieten era student si locuia in camin, iar actualul are apartamentul sau (fie chiar si in chirie), urmatorul iubit trebuie sa aiba cel putin un 'cuib' doar al sau de nebunii si poate chiar si o masina buna. Iar parintii aproba astfel de comportament, incurajandu-si progenitura: 'Bravo mama, bravo! Vezi ca s-a putut sa gasesti pe unul mai bun decat sarantocul ala?!'


Baietii la 16-22 de ani nu viseaza altceva decat sex. Nu exista baiat care sa nu se fi uitat cel putin o singura data la filme porno, iar absolut toti se masturbeaza cu gandul la un porno star sau o colega mai "apetisanta". Desi fiecare o neaga cu vehementa cu care un primar neaga ca nu a luat vreodata mita...
Dupa 23 de ani incep fantasmele profesionale, insa realitatea ii palmuieste si le spulbera visele de imbogatire peste noapte. Si multi sunt capabili sa devina super-bogati, insa le lipsesc sansele sa o faca. Dupa o perioada in care el incearca sa contruiasca imperii financiare, vremurile si imprejurarile il darama. Omul de rand se lasa pe pagubas dupa ani si ani de esecuri de stabilizare si crestere financiara. Omul sagar isi invata lectia, stie unde si ce a gresit, ce nu a mers si de ce, apoi isi pregateste urmatoarea mutare, cautand succesul si urmarind sa se bucure si de viata.
In 'sezonul de imperechere', sunt tineri care merg la parinti in cautare de consiliere dar si de protectie de eventuale consecinte nedorite. Imi place sa cred ca majoritatea parintilor isi cunosc si isi iubesc copii, asa ca stiu ce nevoi au acestia. Insa nu aprob acel comportament ultra-protector (asta poate pentru ca inca nu sunt parinte) in care ii impui copilului ce sa faca si pe cine sa iubeasca", deseori prin afirmatii de genul: "Ia-l pe ala ca are bani si n-a trait degeaba!" sau "Las-o pe prostanaca aia, care desi a terminat doua facultati, nu a fost in stare si ea sa aiba un rost in viata!" Parintele intelept asculta analizeaza cat se poate e obiectiv situatia si da sfaturi in functie de context. Daca ai fost vreodata profesor, sa fii parinte nu va fi foarte greu. Cel mai dificil mi se pare sa fii obiectiv si drept fata de dorintele si nevoile sale.
Inca ceva referitor la imperechere: lumea spune ca inimii nu poti sa ii comanzi pe cine sa iubeasca. Eu spun ca lumea greseste, pentru ca pana sa ajungi sa iubesti omul, trebuie sa iubesti ceea ce el este. Daca afirmatia lumii ar fi adevarata, atunci cum se face ca doamnele singure sau divortate ce se afla la conducerea tarii, nu se indragostesc de barbatii vagabonzi sau cersetori in intersectii?






Fiecare avem gargauni in cap si toti avem scheleti in dulap. Zilnic cautam sa ne cunostem mai bine, sa ne intelegem mai bine si sa ne iubim mai mult. Cand esti o persoana obisnuita cu independenta, sa iti planuiesti viata pe termen foarte-lung astfel incat sa o imparti in mod egal cu un partener, in functie de starile de spirit ale acestuia/acesteia, sau in functie de nevoie, dorinte sau posibilitati, pare ceva fantasmagoric. Cum sa nu mai fii tu in centru atentiei?! Cum adica sa te casatoresti cu o tipa pe care acum o adori, dar poate peste 10 ani o sa o urasti cu toata puterea ta?!
Discutam zilele trecute cu o fata ce imi spunea ca, datorita dorintei sale de a avea un copil, trebuie sa se opreasca din alergarea ei prin viata si sa o lase pe unul barbat sa o prinda si sa o faca "doamna". Dar oare asa stau lucrurile? De cand a devenit casatoria un rau necesar pentru procreatie? Poate de cand am inceput sa dezbracam lumea de sentimente curate si profunde si, am redus totul la practicalitate, functionalitate si emotii puternice. 'Este practic pentru mine sa ma casatoresc cu o tipa ce nu o iubesc (nu pentru ca nu as tine la ea, insa habar nu am ce e dragostea adevarata)?' Pentru ca arata bine, are viata pusa la punct, lumea o respecta pentru ceea ce a devenit prin fortele proprii... poate o vei cere de nevasta, desi viata ta nu are nici 15% din ce are ea. In plus de asta, parintii ei au dubii in ceea ce priveste si si-ar dori de ginere pe unul mai realizat. Desi traim toti aceeasi viata, suntem la nivele diferite, cu dificultati si oportunitati diferite.
Vine timpul ca si eu sa ma casatoresc, sa devin cap-de-familie si sa duc viata mai departe. Poate casatoria chiar este un rau necesar, dar niciodata nu ar trebuie facuta ca si consecinta a unor alegeri nepotrivite.




Pana sa ajung sa locuiesc in afara granitelor tarii, nu am inteles cu adevarat  necesitatea si utilitatea unei familii unite. Da, in adevar, nimanui nu ii pasa atat de mult de tine cum le pasa celor dragi, insa ochii care nu se vad, se uita. Nu ma intelege gresit, familiei nu ii dispare memoria ta, insa relatiile cu cei aflati la distanta, se racesc mult si repede. Insa, cu toate asttea, pentru o familie incercata, timpul si distanta nu isi pun o amprenta foarte mare. Imi place foarte mult ca in familia noastra mica ne intelegem si ne iubim pentru ceea ce suntem: una. In alegerile si actiunile noastre pe termen lung, ii avem in vedere si pe membrii familiei, astfel incat ori sa ne aliniem, ori sa nu ne incurcam (lucru necesar din punctual meu de vedere).




Candva, familia era celula societatii. Candva, aceste 'celule' erau compuse din Mama, Tata si Copii. Astazi nu mai e asa... si lucrurile se vor inrautati si mai mult. Fiecare are senzatia ca merita mai mult si ca societatea e datoare sa ii implineasca dorintele. Nimic mai neadevarat. Iar asta o sa ne strice si mai mult pe termen lung, societatea.
Familia ar trebui sa fie un colt de Rai pe pamant, un loc in care grijile si durerile gasesc alinare si suport necesar, un soi de spital spiritual si emotional. Familia ar trebui sa fie acel refugiu departe de lumea nebuna. Familia nu ar trebui sa fie o povara. Familia ar trebui sa fie grupul care sa te spijineasca in zilele tale negre. Iar tu ar trebui sa fii acolo pentru familia ta ori de cate ori membrii ei au nevoie de tine.

Despre moarte si pacat

Acel moment ciudat in care nu dormi stiind ca cineva, la sute de kilometrii distanta, sta la capatul mamei sale si o priveste cum se stinge...

Desi asta este modul in care, de-a lungul timpului, omenirea si viata si-au urmat cursul 'firesc', doare teribil de tare sa iti vezi parintele cum moare, iar tu, neputinciosul, sa nu poti face nimic pentru a-l salva pe cel care te-a adus pe lume si te-a crescut... Durerea urla in tine precum lupul la luna si te face sa ridici pumnul spre Cer, intreband cu lacrimi in ochi: "De ce mi-l iei?"
Dar nu Dumnezeu este de vina, ci pacatul. "Pentru că plata păcatului este moartea" (Romani 6:23). Pacatul este neascultarea de invataturile si poruncile lui Dumnezeu, invataturi menite sa te ajute sa duci o viata diferita, mai buna calitativ si plina de culoare. Consecinta neascultarii este moartea. Toti murim, desi ne-am marturisit Tatalui Ceresc pacatele, desi am plans de ciuda ca am gresit, desi am cautat toata viata sa il cunoastem mai bine pe Dumnezeu si sa il pastram in inima... dar consecinta neascultarii anterioare este moartea, desi noi suntem iertati.
Sangele divin curs din trupul omenesc pe Golgota, viata ce s-a jertfit pentru noi (apropo, Isus daca nu era vandut de Iuda, tot ar fi murit pentru noi; dar poate nu la fel de violent) a avut ca scop readucerea noastra la statutul de nevinovati inaintea lui Dumnezeu. (Nu intram acum in discutia despre natura divin-umana a lui Hristos, dar pe scurt, o explicatie simpla si "tehnica": noi, crestinii, credem intr-un singur Dumnezeu, manifestat in trei fiinte: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Toti trei sunt egali, toti au aceleasi puteri, sunt una in gandire si-n simtire, dar avand diferite roluri/functii in ceea ce priveste raportul Dumnezeu-Creatie. Cand au planuit viata si lumea, au luat in calcul si varianta ca, undeva in Univers, sa apara neascultarea si pacatul, iar Isus a fost cel care s-a oferit sa moara pentru salvarea fiintelor pacatoase; doarece conform legilor pe care Ei le-au stabilit pentru buna desfasurare a vietii in Univers, consecinta neascultarii/pacatului este moartea)
Omul are, tehnic vorbind, o singura certitudine: ca va muri. Iar sa iti vezi parintele ca piere, te destabilizeaza emotional. Poate daca nu am mai privi moartea ca pe ceva absolut, ci ca pe un "rau" necesar, ca pe o consecință a existentei intr-o lume a pacatului, a neascultarii, am intelege poate de ce murim.
S-ar putea sa ma crezi nebun, dar consider ca ar trebui sa ne bucuram atunci cand cel care moare, pe baza relatiei sale cu Dumnezeu, adoarme impacat si cu speranta invierii la Ziua de Apoi. Lupta pentru el s-a terminat, el a trecut in nefiinta si asteapta ca Tata sa il cheme la viata vesnica, o viata fara pacat, fara neascultare, fara necredinta. O viata "normala", i-as putea spune. Ne-am obisnuit atat de mult cu pacatul, incat ni se pare ceva normal, firesc.
Uitam ca suntem mantuiti prin har si pe baza relatiei personale cu Dumnezeu. Nu zecimea si nici darurile aduse sarmanilor si vaduvelor, ne asigura mantuirea. Acestea sunt doar semne ca ai o inima altruista, insa nu faptele te curata. Sangele lui Hristos ne face sa fim nevinovati inaintea lui Dumnezeu, stand zi de zi drepti si traindu-ne viata urmand cuvantul Sau si dupa standardele Sale.
In concluzie, moartea eate un rau necesar, dar am credinta ca Dumnezeu trece in nefiinta un om la momentul potrivit pentru acesta. El ne poate scoate din boala si ne poate feri de accidente, dar daca nu o face, El stie mai bine de ce nu a facut-o si cei ramasi in viata trebuie sa ramana neclintiți in credinta lor. Ferice de cel care adoarme in Domnul!

Dragul meu cititor, " sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia" (Proverbe 3:3), pentru ca "darul fara plata a lui Dumnezeu este viata veșnică in Isus Hristos!" (Romani 6:23)

Ma primesti?

Salut.
Da, stiu ca te-am ignorat in ultima vreme si imi cer scuze. Ma ierti?
Multumesc!
Chiar imi era dor de tine si de discutiile noastre nebune, in care invarteam Universul si descopeream lucruri noi. Langa tine am putut mereu sa fiu eu, cu aberatiile si frustrarile mele, cu ideile mele SF si cu intrebarile nebune dezbatute, ce m-au facut sa ma incred in tine, indiferent cat de cat timp s-ar fi scurs intre noi.
As vrea sa redeschid fereastra dintre noi, dar nu cea virtuala, ci cea reala prin care sa adie voia buna si sa fim iar 'NOI'.
Ma primesti?

Am sa scriu despre asta

Sute de oameni se plimba inaintea lui precum o parada de trupuri. Scaunul ocupat in fata cladirii ii permite sa faca observatii cu privire la sufletele de pe strada, de diferite culori si etnii, cu haine de munca sau de birou, ce se misca in toate directiile. Aproape fiecare se uita cu mirarea la acadeaua sa. Li se parea ciudat ca un adult aproape de 40 de ani sa mai copilareasca in jungla urbana.
O bruneta inalta si cu ochelari de soare il fixeaza din priviri in departare si vine zambind spre el.
- You look very nice, ii spune pe un ton melodic si hotarat, in timp ce il cuprinde in brate. Kisses!
Raspunde cu uimire la imbratisare si sarut, apoi ii da drumul, desi nu ar mai fi vrut sa o lase sa plece. Bruneta pleaca.
"M-as putea indragosti de ea. Poate chiar sa o iubesc. Ador oamenii frumosi! Oare eu sunt un om frumos? Sper... Mai, dar fata asta unde e? Acum 20 minute mi-a spus ca e la 5 minute distanta. Inca doua minute si o sun" isi spunea Mihai in minte, cu gandul la persoana ce se lasa asteptata. Cele doua minute trecura la fel de greu ca 10, asa ca o suna pe cea cu care urma sa se intalneasca.
- Hi girl, did you get lost? You could've called me.
- Ce zici mai? Hai ca nu te aud prea bine. Cred ca mai am putin. La care cladire tre' sa ajung?
- Ah! La Shard, la piramida aia mare de sticla.
- Hai ca o vad, mai am putin. Pupici!
Dupa apel, Mihai se pierdu cu privirea in multime si gandurile ii pieira.
- Stefanut! Ce faci dragule? il saluta Mihai pe cel care ii intrerupse contemplarea cu un apel telefonic.
- Salut gagiule! Ce faci in seara asta?
- Man, in seara asta ies cu Nina.
- Care Nina?
- O colega draguta, singura, cu vreo 10 ani mai mica decat...
Mihai isi pierdu cuvintele cand o vazu pe migniona blonda prezentandu-se in fata sa, imbracata fiind intr-o superba rochie grena mulata. O saluta pe Nina din priviri, o stranse in brate si ii arata drumul spre intrarea in cladire.
- Stefan, te sun mai tarziu. E ok?
- Bineinteles. Sa mananci tot! Apoi sa termini si ce ai in farfurie.
- Stii ca nu las nimic neterminat. Hai, te pup!
Nina mergea inaintea lui, iar el ii admira trupul desenat de o mana divina.
- Buna seara! Ma bucur ca ai venit.
- Si eu, dar deja incep sa regret ca mi-am luat pantofii astia. Apropo, sa stii ca m-am masurat inainte si aveam 1,79 cand am plecat de acasa. Am vrut sa fiu aproape cat tine. Vai, m-au cocosat astia! Mai am si scolioza...
- Draga de tine! Dar nu trebuia sa te chinui... sau poate ca esti masochista!
- Poate. Dar nu imi spune de Fifty Shades ca acum ma intorc de unde am venit.
- Haha! In niciun caz. Oribila carte, porno film.
- De acord.
- Hai pe aici.
- Hello and welcome! ii intampina steward-ul.
- Thank you. We have a reservation for the restaurant.
- Of course, this way please.
O luara pe un culoar separat de cel pentru cei care asteptau la The View. Amandoi erau un zambet si se purtau cu stangacie unul cu celalalt. La iesirea din lift, veni momentul ca Nina sa isi piarda cuvintele datorita privelistii minunate de deasupra unei Londre insorite (lucru rar). Doar ca stangacia lui Mihai s-a extins de-a lungul serii, mai ales in dreptul glumelor si observatiilor nepotrivite. In timp ce asteptau felurile principale, el s-a trezit spunand o gluma deplasata, bazata pe o informatie ce Nina o impartasise mai devreme:
- Daca tot ai dureri de spate si stai cocosata, il chem pe chelner sa aduca o matura ca sa ti-o legam de spate! Nina s-a inrosit de rusine, dar a zambit si a ras la penibila gluma.
- Si cum de ai 39 de ani si nu esti casatorit?
- Am divortat in urma cu doi ani, dupa doi ani de relatie si sapte de casnicie. Am iubit-o mai mult decat pe mine, iar dupa ce s-au nascut copii, s-au schimbat lucrurile si a inceput sfarsitul. Ah!... ofta Mihai puternic. Dar tu? Ai douazeci si...
- Treizeci si unu in Decembrie. Sunt vaduva de la 24 de ani.
- Poftim?!
- Pai m-am casatorit la 19 ani cu Stefan si l-am pierdut intr-un accident, venind cu copilul de la cumparaturi...
- Aoleo! Cum...?!...
- Darius, 2 ani, 3 saptamani si doua zile, spuse Nina in timp ce avea privirea fixata in gol pentru a-si stapani lacrimile. Un camion a trecut in viteza pe rosu la o intersectie la 200 de metri de casa...
- Oh my God! spuse Mihai cu mainile la gura de uimire.
- Mda, asa ca imagineaza-ti cat de mult imi arde mie de dating si de plimbari in oras. Ultima data cand am iesit cu un barbat a fost groaznic, adica se citea pe fata lui disperarea si nevoia sexuala. M-a tratat ca pe-o proasta! Stii tu, genul ala de om care nu stie sa isi stapaneasca sentimentele. Si mai isi si spunea ca a luat lectii de actorie si stand-up. Amaratul naibii! Am iesit impreuna pentru ca mi se parea interesant. Ne-am cunoscut la o sedinta, unde a vorbit coerent si corect, iar zambetul lui avea acel 'vino-ncoa' specific barbatilor frumosi si respectabili. Mai era si inginer... Iar tu nu mai zici nimic. Stiu ca si tu esti inginer. Probabil ca te-am jignit...
- Oh, Doamne. Nu! Chiar deloc. Ascultam cu interes. M-ai lasat cu gura cascata!
- Pai zic sa o inchidem, mai ales ca vine chelnerul cu desertul.
In mintea lui Mihai era dezordine. A incetat sa se mai chinuie in a se face placut inaintea Ninei, intelegand ca nevoia sa era de a sta la povesti cu om simplu, fara fite si totusi elegant in atitudine. In mintea lui, s-a comparat cu cel de care Ninei ii era sila, iar concluzia a fost favorabila lui: 'In mod cert sunt mai bun ca el. Nu-s la fel de disperat.'
Dupa ce a platit nota -ea scuzandu-se ca si-a uitat portofelul acasa-, Mihai a realizat ca eforturile sale sunt inutile. Nina a insistat ca el sa ii faca niste poze la inaltime cu telefonul sau, motivand ca al ei a ramas fara baterie. Rezultatele nu au fost incantoare pentru ea, desi pozele respective aveau sa atraga pe feisbuc sute de like-uri. La iesirea din cladirea:
- Acum ar fi culmea sa mergem acolo la McDonald's.
- Exact asta voiam sa intreb: unde e Mc-ul? Deci e imposibil asa ceva! De unde stiai ca asta urma sa zic?! spuse Nina razand de uimire.
- Ti-am mai spus ca citesc ganduri, dar nu m-ai crezut. Hai repejor, sa nu ingheti!
Inauntru:
- Hai la masa din colt!
- Servesti ceva? O cafea, poate?!...
- Nu multumesc, sunt prea bine. Hai stai jos si povesteste-mi despre cum ai venit in UK.
- Foarte multe nu sunt de povestit... In Romania nu mai mergea nimic, iar in UK eram din 2002, cand am plecat ca fratelui meu era singur in Birmingham. Anglia a fost alegerea logica, avand in vedere ca el lucra de doi aici, iar limba o stiam inca din liceu.
- Si copii?
- Copii sunt in Romania acum, se bucura de vacanta de vara. Am doi copii sanatosi, frumosi foc si isteti in toate. Ana are 6 ani si David are aproape 5 ani. Pentru ei traiesc zi de zi.
- Sa iti traiasca! Cum de ai custodia?
- Mama lor dezvoltase un prost obicei sa ma acuze de lucruri nefondate si sa tipe la mine din orice. Relatii intime, in ultimul an de casnicie, aveam impreuna cam o data pe luna sau la doua luni. Doar cand faceam ceva extraordinar pentru ea sau ii cumparam ceva, mi se oferea ca rasplata pentru efortul depus. Imi spunea: 'Azi meriti ceva bun'. In rest, doar certuri. Intr-o seara am gasit copii cu o bona pe care nu o mai vazusem in viata mea si toate hainele ei disparute. Am intrebat-o pe bona unde e doamna si a raspuns ca nu stie, ca i-a oferit £100 sa stea cu copii pana vin eu si ca avea sa mai primeasca £50 de la mine. Eram disperat, telefonul ei era inchis, am sunat la cateva prietene de-ale ei si doua se jurau ca e acolo si ca e prea obosita sa mai vorbeasca la telefon, urmand sa ma sune dimineata. Asta mi-a ridicat mari semne de intrebare si uite asa, in urma unor cercetari, am aflat ca ma insela cu un avocat cu 20 si ceva de ani mai in varsta. Cu dovezile necesare, Judecatorul a decis ca ei sa ramana la mine. Ea e acum undeva prin Canada.
- Oh! Ce viata ai avut si tu...
- Da, telenovela. Cateodata ma simt ca traiesc viata altcuiva si ca prin ce am trecut, parca sunt scene dintr-un alt serial decat cel al vietii mele.
- Dar tu ti-ai inselat sotia?
- Nu. Dar motivul pentru care nu mi-am inselat sotia este ca nu as mai fi putut sa imi privesc copii in ochi la fel, pentru ca as fi simtit ca am esuat inaintea lor in a le oferi un camin iubitor si o familie unita.
- Makes sense.
- Dar tu, cum ai depasit tragedia?
- Am fost leguma aproape doi ani. Nu am lucrat absolut nimic in perioada asta si am locuit cu mama la Mures.
- Aha! Ardeleanca deci.
- Evident. Ha-ha-ha! Tata a venit la munca in Londra cand aveam 15 ani si dupa ani de zile in care s-a rugat de mine sa vin aici, am acceptat. Dar inainte am fost 3 saptamani in Africa intr-un voluntariat.
- Unde?
- In Kalahari. Asta m-a ajutat sa realizez ca problemele mele sunt mici, deoarece oamenii de acolo se confruntau zilnic cu altele mai mari. Am lucrat vreo 10 luni pentru o firma de productie media, iar cu banii castigati m-am plimbat un an prin lume.
- Foarte fain!
- Da. Am fost in Australia, unde am si lucrat vreo doua luni pentru o agentie de publicitate. Apoi am fost in Indonezia, Singapore, Malaezia, Japonia, Korea de Sud si Nord, China, Rusia, Tibet, India, Mauritania, Iordania, Egipt, Africa de Sud. De acolo am zburat in Argentina, Peru, Chile, Paraguy, Ecuador, Columbia, Brazilia, Venezuela, Panama, Belize, Mexic si Cuba. Apoi am venit o luna in tara si am plecat pentru 5 luni la o agentie de publicitate din Toronto, Canada. Superba Canada!
- Wow! Sunt curios cat ai dat pe zboruri.
- Am cautat promotii si conexiuni rapide si ieftine. Unele companii asiatice iti fac reduceri pentru alte destinatii daca zborul tau are intarzieri. Uite asa am ajuns si in Korea de Nord si Malaezia.
- Te invidiez putin...
- Oh, da! Te rog, keep calm.
- Incerc.
- Mihai, uite cat e ceasul. Chiar trebuie sa plec, spuse Nina in timp ce se ridica sa plece.
- Stai putin ca am ceva pentru tine.
- O acadea?! Mihai, cum de ai stiut ca imi plac acadelele?
- O colega de-a ta mi-a spus ca esti fan Chupa Chups.
- Draga de ea... Zi-mi care e ca maine o tund la chelie!
- Uite am si eu una. Sugem impreuna?
- Mihai, nu strica o seara frumoasa cu glume...
- Cum as putea sa stric ceva minunat?! Te conduc la metrou?
- Vine tata sa ma ia. Adica, e deja aici, afara de 20 de minute, iar eu i-am dat mesaj ca ies imediat.
- Si acadeaua nu o sugi?
- Mihai, nu fii copil!
- Macar desfa-o...
- Sa imi trimiti te rog pozele, ii spuse Nina in timp ce cobora scarile.
- Sigur. Sper ca nu te superi daca am sa scriu asta pe blog.

Vreau/Nu vreau (.be 2015)

Psalmi 119:105 NTR
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.

Buxelles, 9 mai 2015

NOTIȚE:

Pentru ca suntem împreună, iar pentru ca sunt și eu aici... ca și dumnevoastră, VREAU multe.

Vreau!
Vreau să fiu fericit. Fiecare dintre noi a plecat din România pentru a-și face o viață mai bună.

Vreau să cred că sunt un alt Avraam, călăuzit de Dumnezeu în drumul său prin lumea necunoscutelor și implicat activ fiind în a face din viața mea un succes.

Vreau să aștept în tăcere răspunsul Domnului, necârtind și neridicând pumnul spre cer.

Vreau să îmi amintesc zilnic că relația mea cu Tatăl Ceresc este singurul lucru care cu adevarat contează.

Vreau să mă deconectez de la probleme, făcând ca viața mea să fie echilibrată și păstrând Cuvântul Său ca unică sursă de alimentare pentru bateria sufletului meu.

Vreau să fiu pregătit pentru vremurile viitoare, știind cu certitudine că Tata este deja acolo (în viitor).

Dar sunt și lucruri pe care nu le vreau:

Nu vreau să fiu singur. Deși departe de "acasă", am familia aproape.

Nu vreau să știu ce s-ar întâmplă dacă Dumnezeu ar înceta să mai creadă în mine. Cu siguranță, în următoarea clipă aș înceta să mai exist.

Sunt un om care astăzi este aici, înaintea dumneavoastră, doar pentru că Dumnezeu și-a dorit să ne cunoaștem.

Doamne, nu știu încă spre unde merg sau unde vrei să ajung, dar un lucru știu:
"cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea."

Puțin probabil

Puțin probabil, dar nu imposibil
Să ne plouă tare lângă un foc fierbinte
În timp ce împărțim și schimbăm jurăminte...

LMA MIHAELA 15415

Ești vocea ce-mi vorbește-n minte
Și-mi spune "Stai cuminte!"
Iar de mi-e gândul mult prea greu
Mă readuci la cele sfinte.

Ești piatra mea de-a aducere aminte
Iar tu viața o cunoști mai dinainte.
Și oriunde-n lumea-ntreagă aș fi
La binele și bucuria ta m-aș gândi.

Lângă tine am crescut ca bradul
Și cu tine am sărit mereu gardul
Ești motivul pentru care departe înseamnă acasă
Iar mâncarea cu gust de ''Mai'adă'' e pe masă.

Ești mai dulce ca orice ciocolată amară
Alerg ușor printre rime, să n-o dau în bară
Ești un înger de fată și pansament pentru rână.
Daca erai pisica, te tundeam de blană.

Pe urmele tale orice om sănătos vrea să calce
Și știu că pentru poezia asta îmi iau scatoalce
Inchei cu urări de sănătate și bani,
"Să îmi trăiești veșnic, La mulți ani!"

Pentrucataci

Iar e târziu și taci,
Doar din cuvinte mă dezbraci
de orice regrete
sau bagaje violente.

Doar o vorbă n-am să-ți spun
Ci am să-ți vorbesc prin fapte.
Că te iubesc ca un nebun
ce visează Soare-n noapte.

Drept de te-aș iubi ca o unealtă
Ar fi ca macaraua, cerul.
Desi ești sfântă precum lerul,
Dorinți lumești în mine se revoltă.

#original
©BenZenRo 14415

Moment de fericire

Intri într-un magazin de lângă stația de autobuz pentru că plouă. Știi că vine în 6 minute, așa că ai timp să bântui liniștită. În față ta, un bărbat bine-bine vine spre tine zâmbind și apoi merge la casă. La raftul din dreapta, o doamnă se chinuie sa ajunga la un produs de pe raftul de sus. O ajuti și îi zambesti, apoi te plimbi prin magazin. Vezi un produs pe care nu l-ai incercat de mult timp și îl iei. La casa e coada, dar o altă casă se deschide și ești invitată prima. Ieși din magazin și îți vine autobuzul. Te urci, taxezi și te așezi pe un loc bun. Esti fericită.

Rondeluri

Ben Zen

"Te-am desenat in versuri
mânate pe-un ritm fermecat
Ce răsun-armonios printre rondeluri.
Ești o himeră menită să mă țină legat
Cu inima-n ceruri!"

‪#‎original‬ ‪#‎BenZenRo‬

Hier 10

Doctor's log
Day two:
The patient is still on coma. Yesterday she moved her fingers for couple of seconds but then stopped. No signs of recovery. We've done some tests but we still don't know why she is in this condition. Some doctors say it might be head injury or heart failure, but others suggest that she lost her will to live. Which is tragic! Especially since her daughter brought today a big bouquet of purple roses with a note
"Even tho daddy says you're more stubborn than a mule, we're not giving up on you. Be stubborn and live! Please! Please..."

Naș

Îmi vine-n gând de locuri noi să ne legăm
Dar n-aș mai pierde timp sa ne așezăm
hotare.

Adorm ades când de nimicuri îmi vorbești
Dar de n-aș știi că mă iubești
aș înceta.

În lume-s mari probleme și mii suspine,
Dar de n-ai fi lângă mine,
m-aș îmbăta.

M-aș coborâ ca valul în tsunam'
De n-aș știi că lângă tine am
Sublimul.

Tot universul ți l-am dat zălog
Și chiar de n-aș știi să mă mai rog
Aș crede!

London12315

Nobody is perfect

Some girls make good dates,
but have no girlfriend material...

Other girls make good girlfriends,
but have no wife material....

Some other girls make good wives,
but have no mistress material...

Point is: Nobody is perfect!

Mântuirea ca proces

Dacă relația dintre Isus și biserică este asemănată cu cea dintre un mire și mireasă, iar dacă relația personală cu Dumnezeu este cea care duce la o viață eternă in prezența lui Isus, înseamnă că mântuirea nu este altceva decât un proces de oficializare a relației incheiat cu un eveniment, altfel spus: perioada de logodna si Nunta.

Don't listen to your heart

Why do you smoke if you know it's hurting you?
Why do you drink until you loose conscious?
I mean, why do you use drugs in order to cope with life?

Good questions.
What if we feel more confident and powerful destroying ourselves whenever heartbroken?
What if smoking, drinking, drugging, fucking around, eating junk food, popping pills are just habits that we decided to adopt in order to feel better about ourselves?
What if we do know ourselves and we decided to be more secular in order to feel more accepted in some groups?
What if it helps us sleep better at night?

But why are feelings so damn important?

They make us humans.

But you're not human anymore. You're a slave of your own feelings and thoughts. All day long your head is busy transforming or translating the surrounding world into feelings. So there's not much time nor space left for awesome thoughts to flourish. Where is your pragmatism? What does you rational brain have to say about your silly side? I miss the times when people were do-ers and had common sense. Why is so important what another ignorant human being thinks about you? What about the things that can't be measured in feelings? Feelings will get you nowhere! Heart is deceiving, but brain is strong and dependable.
Judging with your brain, please answer carefully to this question: why are you hurting yourself?

Eva

În stânga soare, în dreapta nor negru. Mă simt ca la final de lume.

Eva a ieșit de la examenul de chirurgie și a fost surprinsă să mă vadă in fața clădirii. Cu zâmbetul pe buze, mă ia în brate și imi șoptește la ureche:

- Ce naiba cauți aici? Ți-am spus că nu vreau să te mai văd!

- Deci continui cu încăpățânarea... i-am soptit în timp ce îi mângâiam spatele.

- Eva, pe noi nu ne prezinți? o atenționă una dintre cele trei colege ale sale.

- Sigur, spune in timp ce se smuci din brațele mele. El este David, fo...

- Iubitul ei. Fetelor, ce mă bucur să vă cunosc. Eva mereu îmi povesteste cat de bine vă distrați împreună și cât de inseparabile sunteti. Aproape întotdeauna este cu voi.

- David, ce drăguț ești! răspunse o altă fată. Nu știu de ce ni te-a tinut Eva ascuns atata timp.

- Cat despre inseparabile, se băgă și cea de-a treia in discuție, nu prea suntem. Chiar acum urmeaza să ieșim la "Mamba" după o pauză de două săptămâni. Așa-i că vii cu noi?

- David e foarte ocupat azi și nu vrem sa îl amețim cu discuțiile noastre despre cosmetică.

- Sunt ocupat, dar pentru iubita mea pot să îmi fac câteva ore, le-am spus în timp ce am luat mana Evei si am sărutat-o. Ea a zâmbit platonic. Și in plus de asta, am continuat, locul meu de muncă este chiar lângă Mamba. Am ceva special să vă arăt.

- Sper că nu ești vânător de organe, a spus o colegă ușor îngrijorată.

- Dacă aș fi, aș putea spune că am dat lovitura cu voi.

Tot drumul spre Mamba, Eva și-a dat mesaje cu habar-n-am-cine. Nu o mai văzusem de 5 săptămâni, asta înainte ca să mă cheme la ea pentru o ultimă partidă de sex sălbatic. Cred că știa că avea să fie ultima dată. A doua zi mi-a dat un sms spunând că mă urâște și că nu vrea să mă mai vadă niciodată. Am sunat-o zile întregi, dar nu mi-a mai răspuns la telefon. Am căutat-o pe unde știam că o pot găsi, dar nimic... După vreo două săptămână m-am oprit.

- David, îmi pare rău, mi-a spus Eva în timp ce intram pe strada clubului. I-am zâmbit iar apoi am ignorat-o.

- Fetelor, am pregătit ceva special pentru voi. Haideți cu mine, le-am spus în timp ce am deschis ușa localului de lângă Mamba.

- Da, vrem!

Am coborat la Chat Blue și lângă garderobă ne-a întâmpinat Bo, proprietarul clubului.

- Bo, aceste fete minunate vor să se distreze.

- Bine ați venit! Prietenele lui David sunt și prietenele mele. Maria se va ocupa de hainele voastre.

Clubul era gol, muzica oprită și pregătirile erau în toi pentru noaptea ce avea să urmeze. Era aproape ora 19. După câteva clipe, fetele serveau primele shot-uri de tequila la bar. Zâmbetele de bucurie, discuțiile și băutura din partea casei au destins atmosfera. Eva stătea într-un colț întreținându-se cu telefonul. După vreo jumătate de oră, luminile s-au stins și muzica s-a oprit, iar toată lumea a început să țipe! În secunda următoare, în difuzoare s-a auzit o numărătoare inversă de la 10. La zero, Crystal -barmanița- a apărut cu un tort mare cu artificii, cântând "La mulți ani!"

- David, să ne trăiești! au strigat Crystal, Maria și Bo, iar cele trei colege au început să aplaude și au sărit să mă pupe, chinuind și aducându-mi urale. Eva era neclintită în colțul ei. Eram ca și invizibili pentru ea.

- Vă multumesc că suntem împreună! am strigat în timp ce îi adunam pe toți la o îmbrățișare de grup.

- Ce surpriză frumoasă! au zis fetele. Eva, hai și tu la tort, au indemnat-o. Eva s-a ridicat și a ieșit din club. Muzica trance a început să cânte în timp ce tăiam tortul și îl împărțeam fiecăruia.

După vreo oră, am plecat să o caut pe Eva.

- Maria, fata care a ieșit, s-a mai întors cumva?

- Nu dragule. Sau cel puțin nu am văzut-o.

- Multumesc scumpete. Ce m-aș face fără tine?!

- Te-ai plictisi.

- Hahaha! Câtă dreptate ai. Îți mulțumesc că mă iubești.

În timp ce urcam scările, am observat un bilețel lipit pe ușă de la intrare:

"David,

Sunt însărcinată, dar nu cu tine.

PS: La multi ani!"


-original-

De ce fetele bune raman singure?

Draga mea, citeste cartea: Fetele bune ajung in rai, Fetele rele ajung unde vor ele

Valoarea ta ca om nu se regăsește în partener, ci în harul primit de la Tata Domnul pentru a profita de vremuri și de împrejurări in avantajul tău.

Faptul ca ai ajuns (vorbesc la general) la o vârstă mai spre final de 20 (30..40..etc) și tot singură ai rămas, îmi spune clar că dragostea nu a fost o prioritate pentru tine.

Mi-ar fi ușor să dau vina pe părinții care își cresc fetele cu basme ce spun ca într-o zi va veni un print pe un cal alb (sau mai multi) sa le deschidă orizontul către o lume a dragostei si a fericirii eterne in doi; ele doar trebuind să stea cuminti in turnul lor pretios. Si ele cresc cu asta în minte. Fals! Și uita asa se implinesc 18, 23, 27 de ani și printul nu mai vine. Printre cei multi apăruți sub geam -tarani, muncitori, bancheri etc- nici unul nu a fost ca cel descris in copilarie: prinț!

Sau poate ai fost îndrăgostită (iar vorbesc la general) de persoana nepotrivită, care fie era în relatie, fie te-a dus cu zaharelul sau si-a bătut joc de sinceritatea ta. Sau poate ai fost prea timidă sau te-ai desconsiderat prea mult încât să crezi că cineva te mai poate iubi bătrână!

Mai există si varianta in care nu te-ai ridicat la nivelul așteptărilor (exact, tot la general vorbesc si asa va fi până la final). Pretențiile tale nejustificate, atitudinea de superioritate și nevoia/disperarea (eng: neediness) sunt doar cateva dintre lucrurile care vorbesc mai tare decat cuvintele. Disponibilitatea ta de a fi abordată este probabil întreruptă de modul in care interactionezi, rezultand semnale incurcate. Pe de-o parte trimiti semnale de interes precum a oferi atentie unui tip sau a râde la glumele lui stupide, iar pe de alta parte, cand acesta prinde curaj sa te abordeze, bați in retragere sau reactionezi mai mult decat penibil. De exemplu, sa ii răspunzi astfel unui tip care vrea o relatie serioasa cu tine și s-a purtat ca un gentleman la prima intalnire, pe care tu o inchei "epic" cu: "Disperatule, esti prea horny si sa stii ca eu fac sex doar dupa căsătorie", moment in care el ramane tablou, zambeste politicos, multumeste pentru o seară minunată si pleacă de tot!

Apoi, mai depinde si ce fel de partenera vrei sa fii: trofeu, amanta, iubita, servitoare sau animal de companie. Daca te cunoști, vei stii si ce fel de partener iti doresti si asta vei atrage!

Sa intri intr-o relație nu e greu. Partea dificila e sa crești relatia, sa o dezvolti. Toti stim -mai devreme sau mai tarziu- sa întreținem relatii sexuale, dar nu toti stim sa il pastram pe om langa noi. Daca crezi ca exista viata si dupa sex, atunci vei cauta ca partenerul tau sa gaseasca in tine un infinit univers ce va dori sa il descopere.

Sau poate ai fost prea ocupata cu cariera si ai neglijat dragostea. In anumite momente ale vieții, sunt lucruri mai importante decât dragostea.

Robbie Williams spunea in melodia Supreme: " Toate femeile bune sunt casatorite si toti barbatii frumosi sunt gay". Daca asta crezi, atunci vei ramane singura in continuare. Dar daca crezi in tine si inveti sa te iubesti, daca faci din tine o persoana demna de a petrece timpul cu și care este pregătită să răstoarne lumea dacă vrea, atunci vei putea iubi si vei fi iubită, la randul tau, de un om căruia ii face placere să te redescopere in fiecare zi. Deci ia-ti unul cu memoria scurta... Glumesc!

Cine umbla cu tiparul, nu va gasi vreodata o persoana care sa se corespunda 100%. E bine sa ai standarde, dar pregateste-te sa le cobori dacă este nevoie. Dumnezeu va aduce in viata ta acea persoană care sa te completeze, deci in mod cert nici respectivul nu va fi perfect. Daca ar fi perfect, nu ar mai avea nevoie de tine.

In incheiere, ti-as recomanda sa nu te asociezi cu oricine. Doar pentru ca implinesti 25, 30 sau 35, asta nu inseamna ca e musai sa iei de soț pe urmatorul. Te rogi pentru intelepciune si faci tot ce ține de tine pentru ca posibila viitoare relatie să functioneze. Investește timp in tine pentru a-ti educa starile emotionale si invata-te sa reactionezi potrivit, indiferent de situatie. Invata tot ce tine de managementul esecului. Citește "Arta Războiului" de Sun Tzu pentru a invata tactica și strategie (subiecte aplicabile in toate domeniile vietii). Studiaza amanuntit Proverbele si Eclesiastul. Citeste tot ce ține de dinamica unui cuplu si cum să te reinventezi zilnic. Foloseste această perioadă de singuratate in avantajul tau si pregateste-te pentru vremurile viitoare in doi.
Tata Domnul cu tine mereu!

Irina

-David, mai crezi în mine?
-Irina, ce îți veni?
-Hai, zi și mie adevarul, te rog!
-Ești sigură? S-ar putea să nu mă crezi.
-Da, vreau adevărul tău.
-Da. Cred în tine. Cred în tine cea din viitor. Cred in ceea ce poți deveni. Dar nu mai cred in noi.
-Băi ești nebun?!
-Nu o lua personal.
-Cum să nu o iau personal?!
-Mi-ai pus o întrebare și credeam că vrei un răspuns sincer. Doamne, dacă știam că reactionezi așa, tăceam din gură!
-Da, mă bucur mult că ai răspuns sincer, că uite așa aflu și eu adevarul despre ce crezi tu. Care e motivul pentru care nu mai crezi in noi?
-Irina, dacă ai chef de ceartă, eu plec.
-Nu pleci nicăieri! Stai înapoi jos pe canapea!
-Coboară-ți tonul, că nu am chef să cheme vecinii poliția.
-Să o cheme, pentru că îmi pari ilegal de prost la ora asta!
-Hai, lasă figurile.
-Explică-te! Zi ce pot să devin.
-Dacă te-ai controla mai mult în momentele de stress și dacă ți-ai gestiona mai bine emotiile, n-ar mai zice lumea că ești o irascibilă. Faptul că n-ai prieteni și că te-au dat afară în scurt timp de la fiecare loc de muncă pe care l-ai avut in ultimii 3 ani, este din cauza ta! Tu ești direct vinovată și responsabilă de mizeria în care te afli.
-Auzi David, lasă-mă cu predici din astea. De când am venit în Austria te-ai schimbat după bani ca floarea după soare. Uiți că te-am scos din mijlocul sărăciei și te-am adus într-o țară bună. Acum că ți-ai făcut prieteni aici cu familii bune și bani mulți, te crezi unul dintre ei. Tu deloc nu realizezi că dacă eu dispar din viața ta, ajungi tot la cocina de la mă-ta! Stai, îmi cer scuze mamei tale că am jignit-o. Ea măcar și-a mâncat tinerețea cu curvarul de taică-tu ca să te crească într-o familie. Sau tentativă de familie.
-Irina, deja bați campii.
-Ti-am dat eu voie să vorbești?! Taci din gură mucosule, că dacă n-am fi avut banii mei, ai fi mâncat țărână în ultimii 5 ani! Oi fi având tu doi metri, dar în casa mea nu îți permit să îți bați joc de mine!
-Irina, tu te auzi ce spui? Cine își bate joc de tine în afară de tine însuți? Cum floarea-vieții să mai cred în noi când tu nu faci altceva decât să te iei de mine toată ziua cu gelozia ta prostească?! Ce vina am eu că nu ești fericită? Cerul îmi e martor de câte ori te-am trecut cu vederea și am tăcut când în nenumărate rânduri m-ai făcut de râs înaintea prietenilor mei, doar pentru că erai euforică și te simțeai bine!? Apoi cine venea la mine cerându-și scuze?
-David, gata! Nu ridica tonul la mine! Nu îți permit!
-Cum adică?! Este exact modul în care mi-ai vorbit în ultimul sfert de oră!
-Nu mai țipa la mine!
-Dar nu țip! Doamne, ce s-a întâmplat cu tine Irina?!
-Lasă-mă și du-te la curvele tale de pe Feisbuc!
-Ce curve visezi?! Gata, plec! Mă scoți din sărite!
-Băi, dar tu ești chiar așa de nesimțit?! Tu chiar pleci?
-Pai n-ai zis tu să plec și să te las în pace?
-N-am zis asta. Am zis doar să pleci.
-Hai lasă-mă în pace! Mă bântui ca pe cai morți.
-Dacă pleci, nu te mai întorci. La mine nu mai ai ce căuta!
-Irina, o să regreți.
-Băi jeg tupeist, tu mă ameninți pe mine?!
-Taci din gură, că dramatizezi prea mult. Am spus doar că o sa regreți că îmi interzici să mă intorc.
-David, dacă ieși pe ușa aia, sunt ca și moartă pentru tine!
-O să devii moartă după mine.
-Porcule!
-Să îmi spui când are loc înmormântarea și unde, să îți trimit o coroană de flori. Doar știu cât de mult îți plac trandafirii.
-Ieși afară, mizerabilule!

#original
Stefan Beniamin ©

Dragul meu jurnal

"Dragul meu jurnal,
de ceva timp lumea (mulți, mulți oameni) îmi spune secretele ei. Întâlnesc din ce în ce mai mulți oameni care mi se destăinuie aproape "din senin", fără ca discuția noastră să meargă în direcția respectivă...
Oare de ce se întâmplă asta?
Oare are trebui să mă îngrijoreze sau să mă bucure încrederea pe care o primesc?"

"Dragul meu jurnal,
m-am tot întrebat zilele astea ce au avut în comun fostele mele iubiri...
și n-am găsit vreun element comun."

#Dragă jurnal,
Îmi place să fiu îndrăgostită. Dar din păcate nu mă îndrăgostesc de un om, ci doar de ideea de a iubi un anumit bărbat. De exemplu, în seara asta i-am spus lui John că sunt îndrăgostită de tipul din Turda și că m-aș mărita cu zâmbetul lui dacă aș putea.
Oare sunt o fraieră? Sunt sătulă să fiu luată de superficială...
Uite, când Mihai s-a întors în capitală, am condus mai bine de 90 de minute prin trafic doar ca să stăm la o cafea. Și când am ajuns, am realizat ca îmi dăduse adresa greșită, așa că a trebuit să-l mai aștept 15 minute până a ieșit din Mall-ul din Est. Băi, deci nici măcar nu m-a luat în brațe să mă pupe! Am mers apoi la un Mc dubios, unde n-a facut altceva decât să îmi povestească el ce manager bun a devenit și ce rezultate bune a avut la ultimul loc de muncă... Bine, a părut foarte interesat de mine și subtil mi-a zis că ar fi dispus să o luam de la capăt; dar mi s-a părut teribil de enervant și nesimțit când mi-a spus că încă sunt un copil și că pentru a deveni genul de femeie care deja mă cred, mai am de crescut emoțional și intelectual! Îți vine să crezi tupeul lui?!? Grasul naibii! Da, s-a îngrășat 10kg în anul în care nu ne-am văzut. Am tăcut din gură, am zâmbit și în scurt timp am ieșit amândoi, nu înainte de a merge împreună la Lidl. Simțeam nevoia de ceva dulce, așa că mi-am luat compot de vișine. La casă, înaintea noastră se afla un cuplu si al lor copil, iar eu îmi făceam cu ochiul cu puștiul. Tatal său, văzându-ne, spuse: "Stai cuminte, nu vezi că e cu soțul ei?" Toți am început să râdem, iar după ce am ieșit din magazin, Mihai a continuat gluma, mai ales că ne-am reîntâlnit cu familia respectivă în parcare. Mi-am luat repede la revedere, m-a îmbrățișat și am plecat.
În săptămânile care au urmat, ne-am scris rar, iar de fiecare dată el a avut grijă să îmi reamintească de gluma ca sunt soția lui. Și dacă ar fi fost fost atât, ar fi fost bine bine, dar aproape mereu a avut grijă să îmi facă o aluzie la faptul ca sunt o prințesă nehotărâtă și că ar trebui să mai renunț la figuri...
Mă obosește, așa că am decis să îl evit. Nu am nevoie de o persoană care să se creadă prea bună pentru mine. Sau poate mi se pare asta?!? Uite, tocmai de asta îmi place să fiu îndrăgostită de o idee, nu de o persoană!
Mă înțelege și pe mine cineva?
Poate că ar trebui să îi mai dau o șansă lui Mihai?
Dar sunt atâția bărbați mai bogați și mai arătoși ca el și care m-ar trata ca o prințesă...
Oof!"

"Drag jurnal,
Ești singurul de încredere!
Găsesc din ce în ce mai puțini oameni în care să am încredere, deși sunt înconjurat de o sumedenie de persoane. Parcă mi-e dor de cei care m-au dezamăgit... Un dor combinat cu milă că nu au înțeles nimic din ce am făcut pentru ei și că nu le pasă că m-au dezamăgit. Simt că a rămas ceva nedemonstrat..."

"Dragul meu jurnal,
cu toate că sunt pe jumătate adormită, simt nevoia să discutăm.
Mi-e dor de primul. Mă tot gandesc la el. Mi-e dor de Bogdan, de cum mă săruta și cum se juca cu mine precum plastilina. Oare m-ar mai iubi dacă am mai încerca sa ne apropiem?
Am văzut lumea cu Fabio, Marco m-a împodobit cu cadouri scumpe și mi-a ajutat financiar familia, Denis m-a învățat profunzimile sexului, dar tot la Bogdan mă gândesc. Nu are nimic financiar, profesional e intr-un impas, dar mi-e dor de el și cred in el. Cred cu tărie că alături de mine se va ridica și va realiza lucrurile pe care știu că și le dorește.
Dacă inchid ochii, îi simt respirația pe obraz și sărutul pe gât... Mâna lui sub fusta mea... Ah! mai bine mă trezesc, că oricum nu am certitudinea că va mai putea fi ceva vreodată între noi.
Mulțumesc că și azi m-ai ascultat. Vorbim mâine."

#original
Stefan Beniamin