Vorba pe tăcute

[Un bărbat şi soţia lui aveau probleme acasă şi şi-au aplicat tratamentul tăcerii. La un moment dat, bărbatul şi-a dat seama că în ziua următoare avea nevoie de soţia sa, ca să-l trezească la ora 5.00 pentru un zbor de afaceri. Nedorind să fie primul care să rupă tăcerea (şi să piardă), a scris pe o bucată de hârtie: "Te rog să mă trezeşti la ora 5.00"; şi a lăsat biletul unde ştia că soţia îl va găsi. În dimineaţa următoare, bărbatul se trezeşte şi descoperă că este ora 9.00 şi că a pierdut avionul. Furios, tocmai se pregătea să se certe cu soţia, când observă un bileţel lângă pat: "Este ora 5.00.Trezeşte-te!". 


...deci...
Vorbiţi oameni buni!! Altfel...puteţi pierde un simplu zbor de avion...sau şi mai grav: puteţi pierde ceea ce iubiţi cel mai mult...]


mass

Lovestruck

Dragostea-i de vina.
E clar pentru toti?
imi place filmuletzul asta. sper ca si tie sa-ti trezeasca amintiri

Cada şi instalatorul

"Românul este bun la toate", aşa spunea un dicton pe vremea pre'decembristă.

Aseară cada mi-a făcut o surpriză: s-a înfundat. I-am dat cu Peak, i-am dat cu MrMusculo şi alte materiale desfundătoare, dar degeaba...Nimic!

Dimineaţa a venit un instalator dornic de succes: "Spargem, schimbăm...la vecinul de'sub, că pe la matale nu se poate". Vecinu' şi-a pus mânile în cap când i-am explicat. M'am făcut mic şi am plecat (mi-e şi ruşine de dânsul, câte a îndurat din partea nostra...).

Instalatorul a plecat şi el, iar eu m-am dus să cumpăr un 'şarpe'.

Am băgat unealta şii...tzac-pack! - s-a desfundat conducta! Simplu, nu?! Adio ziduri dărâmate, adio vecini deranjaţi!

Dacă mă uit la noua generaţie din care fac şi eu parte, ma sperii puţin: de când cu băieţii care îşi descoperă veleităţi de metrosexuali, homosexuali şi emo, se cam duce calitatea de a fi bun la toate pe apa sâmbetei.

concluzia: Acum sunt bun de "măritat".

Cum să eviţi un figurant (varianta 1)

Analiza unei tipologii umane presupune un demers minuţios care trebuie să aibă în vedere identificarea subclaselor, a subtipologiilor.

Să părăsim însă domeniul conceptual-abstract şi să conducem discuţia pe un tărâm palpabil, al vieţii de zi cu zi. Să continuăm demersul anunţat în postul anterior, şi anume, să identifcăm metodele de evitare sau de acceptare a figuranţilor (ştiu, ştiu, aparent pare o contradicţie în temeni: oare cum poţi accepta un figurant?).

Vedeţi dumneavoastră, figuranţii sunt şi ei o specie aparte de actori sociali, pe care i-am desconsidera dacă nu le-am acorda toată atenţia necesară. Înainte de toate trebuie să ne putem 2 întrebări “existenţiale prin excelenţă”: cât de mult dorim să ne implicăm în “îmblânzirea” figuranţilor şi cât de mult merită efortul? Încercaţi să construiţi un răspuns care să conţină nişte termeni cheie gen: ignoranţa nu ajută cu nimic evoluţiei!

Pentru că vorbeam de subtipologii, îndemn la a se remarca existenţa a două subtipuri de figuranţi, determinate de tipul de interacţiune. Din această perspectivă avem de-a face cu figuranţi ocazionali şi figuranţi stabili, la fel cum interacţiunile noastre cu ei pot fi spontane (în sensul că se întâmplă să fim reuniţi doar de context: împărţim acelaşi mijloc de transport spre casă) sau repetate (şcoală, facultate, serviciu).

Figuranţii ocazionali sunt cei care au cel mai mult de suferit....din perspectiva ignoranţei noastre. Sunt pe loc analizaţi, etichetaţi şi...abandonaţi.

Categoria care poate dispune, uneori, de mai multă atenţie din partea noastră sunt figuranţii pe care îi întâlnim în cadrul grupului cu care interacţionam frecvent: grupul de la şcoală, de la facultate, de la serviciu.  Se poate încerca o abordare paşnică cu aceştia, în sensul că li se poate spune direct unde greşesc şi de ce un astfel de comportament nu conduce niciunde. Şi aici, ca în cadrul schemelor logice avem de-a face cu o situaţie gen: “if -> then”. Vedeţi dumneavoastră, unii figuranţi nu sunt atât de răi precum par. Ei doresc doar să se adapteze unui mediu care exercită anumite „presiuni” asupra lor: trebuie să fie cool! În toată polivalenţa lor uită că, de fapt, în esenţă ei nu sunt aşa, îşi confundă sinele cu masca. De aceea, o discuţie directă poate să-i readucă pe drumul cel drept. Şi astfel omul se câştigă pe el însuşi.

Dar ce te faci când unii nu înţeleg şi îşi continuă comportamentul agresivo-fiţos? Păi în situaţia aceasta „if fiţosul persistă şi insistă then instituim comportamentul de tipul „bună-pa” sau, în cele mai rele cazuri, ignore all”!

Şi dacă aşa stau lucrurile, numai fiţos să nu fii!

Avertisment: acest text este un pamflet! În cadrul acestui demers nici un fiţos nu a fost rănit! Orice asemănare cu vreun personaj real este pur întâmplătoare şi rea voită!

PS: multumesc Irina ;)

Cum să recunoşti un figurant

Zilele trecute am intrat în altă facultate din campus, la I.F. În timp ce aşteptam un profesor…Surpriză! Ce văd pe holurile respectivei facultăţi?! Răspuns: “nişte mulţi zombie figurnaţi”.

Astfel de “studenTZi” întâlnisem doar prin ASE. Şi eu care credeam că sunt în siguranţă la mine în campus…

Sigur, acum te întrebi: ” Da’ bine bey, cum i-ai recunoscut tu…asha…dintr-o privire?”.

Răspunsul: nu e greu, trebuie doar să te uiţi.

Fă un exerciţiu de memorie şi aminteşte-ţi: pe care colegi i-ai observat din prima la facultate?

Dacă erau:

-         cu căciula pe cap la 28°C,

-         plini “dă talent” în vorbire;

-         sclipitor de galben (metalu-i vinovat),

-         abonaţi la glume non-stop,

-         cu hăinutza de firmă mulată pe corp, să se vadă pachetzelele,

-         plin de cercei şi alte obiecte decorative,

-         un fel de "chiori in ţara orbilor",

-         cu dorinţa de a epata,

-         distribuitori ai “dulcelui miros al eliberării (în aer)”,
atunci sigur erau figuranti.

Mâine* vei afla cum să te fereşti de ei.

* joi