luni, septembrie 18, 2017

În porumb

- David...
- Rox, unde esti?
- ... pe câmp ...
- Dă-mi te rog un pin cu adresa.
- Ooof!
- Rox!
- Bine. Adu-mi te rog o cafea.
Simțeam că leșin. Imi vomitasem stomacul pe drum iar acum nu mai știam unde sunt. Ieșisem desculță din casă ca să iau aer, când m-a sunat prostul. M-am îndreptat spre poartă, ca acolo era semnalul mai bun. Rețeaua vieții! M-a ținut cam 40 de minute la telefon să îmi povestească cum m-a înșelat el pentru că mă iubește. Auzi la el! Prostu' pământului! Ce penibil! Ce căcănar!
M-am oprit din mers pentru că mai aveam doar 2% baterie și-mi era că dacă mă îndepărtez, dorm în lanul de porumb pentru că David sigur nu mă mai găsea! Când a venit el, terminasem de plâns, stăteam în țărână și mă feream de țânțari.
- Inutile insectele astea! Ti-am spus că le urăsc?
- În fiecare vara. Mergi?
- Da. Ajuta-ma te tog să mă scutur.
- Esti sigură? Că dacă încep eu să dau...
- S-ar putea să îmi placă, știu. Dar insist.
- Bine, dar să nu chemi mâine știrile să te plângi că te-am bătut și violat, pentru că sigur n-or să te bage în seamă dacă nu ești bătrână din Vaslui. Bătrână ești, dar nu din Vaslui.
- Ca tu ești tare departe rău de groapă! Dă-mi o țigară.
- N-am. Uiți că m-am lăsat?
- Ah! da...
- Ia o guma. Ia zi, ce facem de revelion?
- Omule, e 26 iulie! Du-mă acasă, te rog.
- La cine?
As fi vrut să ii spun ca la EL, fostul meu, dar sigur mi-ar fi tras un dos de palmă și m-ar fi dat cu capul de bord.
- Hai să luăm semințe și du-mă până la Predeal. Unde mi-e cafeaua?
- E în spate pe jos. Vezi să n-o dărâmi, căutând așa ploaia ca tuta!
- Gata, merci. Dau un covrig la Comarnic?
- Doi.
Am dat drumul la radio, mi-am întins scaunul și mă uitam la David cum conducea. Aveam pentru el un respect și o teamă sfântă. Omul asta ma știa de 5 ani și m-a tolerat cu toate prostiile mele. Bine, m-a șters el de câteva zeci de ori din agenda și de pe feisbuc, dar n-am pus la suflet. Asa făcea cu toată lumea pe care o simpatiza și care nu ii răspundea după cum voia el. Nu cred că m-a vrut vreodată de iubită, pentru că omul știa că sunt tută si cu capul în găleată, dar mi-a zis că mă vrea aproape de el ca să știe că-s bine și nu fac prostii. Ăsta era stilul lui, protectiv de fel și vorbea cu toată lumea: urâte frumoase, singure, măritate, nu conta pentru ca el căută să aibă oameni de calitate și încredere în jur.
- Rox, schimbăm și noi muzica asta? Am senzația că aud broaștele cum râd de noi.
- David, ia cu paine!
- Merci, dar sunt sătul. Schimbi, te rog?
- Bine, bine. Ia zi-mi, pe cine ai mai vrăjit?
- Pe nimeni.
- Haide măi! Pe bune?! Tu, Pețitorul Primăverii, Sburătorul Verilor și Soba Iernilor, n-ai agățat nimic?
- Nimic.
- Tristule!
- Dar am fost agățat.
- Știam eu! Varsă tot!
- O colegă de muncă ne-a tot invitat la ea la semințe și bere. Tipă faină, înaltă, roșcată, ochi verzi, 23 de ani, ASE terminat, tatăl avocat și mama doctor, trăiește de capul ei fără ajutorul părinților într-o​ garsonieră din Berhattan.
- Unde-i asta?
- Adică Berceni.
- Aha. Continuă.
- Nu ne adunam mulți, de obicei 4-5 și încingeam o șeptică, spărgeam semințe, făceam mișto de cine apărea pe la televizor...
- Dar de ce vorbești la trecut?
- Ai răbdare. Într-o seară, Sâmbăta trecută mai exact, eram doar noi doi în bucătărie si împărțeam un joint.
- Drogatule!
- Merci. Și ea ma întreabă "Ia zi tu mie de ce nu te-ai agățat de nicio tipă din birou, când avem atâtea oferte bune? Urât nu ești, prost sigur nu ești, deși am dubii în privința sănătății tale mentale..."
- Si ce i-ai zis?
- Că încă n-am găsit ceva care să mă stârnească suficient de mult, cum că trebuie să cunosc bine fata inainte și că nu ...
- Prooost!
- La care ea îmi spune "Și dacă ți-aș spune că ești un bărbat mișto și ca vreau să te sodomizez puțin la noapte?"
- Și?!?
- Și i-am mulțumit și am zis ca e un compliment foarte fain, dar nu vreau să îmi bat joc...
- Dă-te jos!
- Huh?
- Oprește mașina și DĂ-TE JOS!
Imediat ce a oprit, am coborât și m-am dus pe partea lui, am deschis ușa, s-a dat jos și i-am dat o palma tare, tare de mă ustura rău palma.

luni, septembrie 11, 2017

Tampon

Apoi ia-ți timp și recompune-te. Ai nevoie de o perioadă de tampon, între acțiune și reacție, în care să înțelegi ce ai de făcut. Imaginează-ți că te arzi și că te doare, apoi înveți să suporți durerea și să o ignori treptat.

Dacă ne uităm in trecut, zidurile cetăților serveau de multe ori ca tampon, astfel încât locuitorii să aibă o tranziție între viața cotidiană și starea de asediu, oferindu-le​ suficient timp cât să își adune armele si să se apere.

Când cineva te lovește, întreabă-l prima data de ce, apoi apără-te. Apară-te cu tact, astfel încât să aștepte cu drag întâlnirea cu dracu'.

Să te duci la somn cu gândul că ai făcut tot ce ai putut. Să ai calmul necesar de a nu fii zguduit de ura și reproșurile celor din jur. Să te respecți suficient de mult încât să nu te iei la ceartă cu ei.

Să vezi în tine o persoană capabilă să facă din noapte, zi. Să crezi în tine și să îți creezi un viitor atunci când lumea aruncă cu pământ și pietre.

Ascultă-le tâmpeniile și răspunde-le doar după ce au terminat toți de vorbit. Prezintă faptele și argumentează-ți fiecare pas, astfel încât să vadă că nu pot să te bântuie cu prostiile lor. Apară-te cu aceeași pasiune pentru viață și tărie cu care s-a luptat a treia maimuță să urce pe Arca lui Noe. Oh! Cerul tună și începe să picure!

@london
#220buswansworthtohammersmith

duminică, septembrie 03, 2017

Let it flow / Coco's story

Some time ago, couple of hundred of years before the golden era, in a tiny village next to the highest waterfall, lived a group of water plants. Their home was quiet and peaceful, with all their hearts could ever desire. For entire generations, the top of the cliff was been a heaven for this beautiful plants. Among them, Coco, a 2 springs old that had 79 brothers. Being the youngest and the shortest, it was hard for him/her to fight with his brothers for the love of their parents. He felt alone and forgotten, as his parents we're getting ready to give birth to another 17 baby plants.
Couple of days before the longest day of the year, Coco heard two ants talking about a sacred legend whicy said that anyone could become one with the water and wind if during the shortest night of the year, they would allow the waterfall to take them to the other side.
Coco's mind couldn't let go of this legend and went to ask his father what it means, but he could not provide a proper answer to the young plant. He said is dangerous and no one has ever returned, but Coco didn't mind returning to his "unloving family."
During the shortest night of the year, he packed his bags and started going towards the waterfall. A while after, he heard voices calling for his name, but he didn't care, and started going even faster. When he was close to the waterfall, the calm waters changed to agitated and he panicked. As the water speed was increasing, he let go of his backpack and swimmed harder trying to reach the shore. He started screaming and crying, and he wanted to undo this night.
He realised it was too late when he started feeling weightless and wind and water were one with him, just as the ants said. And noise started fadeing... and time was infinite.
But wind was stronger than his will, and he landed on the back of an eagle, which was flying up and kind enough to drop him by his house.
When Coco got home, everybody gathered to hear his story and he promised to be more careful and to think before trusting others.

sâmbătă, august 19, 2017

Another WHY? 19.8.17

Why do we get married if deep inside us we know our choice was wrong? Most couples that I know have at least one cheating partner or if-given-the-chance-will-cheat-and-then-return-fresh-to-partner one.

Why do we have babies? Apart from the continuity of the species, why do we bother to give birth? Some are doing it to get money benefits from the government (like my neighbours), others are doing it because they can't be bothered to plan ahead or think that a baby might save their marriage.

Why work something that doesn't give you happiness? I'm tired of working in places where bosses that don't understand the trade are putting too much pressure on their employees and by doing so, obviously they're the ones that are keeping the recruitment companies alive.

duminică, august 06, 2017

Bed time thoughts 6817

Dear Diary,

Tomorrow is Monday and I would like to have a better excuse for going to bed early, than not wanting to feel like a tomato left in the Sun when I wake up.
All day I was busy thinking about the past and planning the future, and it feels like the present is doesn't exist anymore. Is it because I'm growing old or because the time just has no more patience with us?

Sometimes what kills us is not the present, but the image in our heads of what could've been if... Is hard and takes self discipline to go over your crazy thoughts, but you can manage it in baby steps, one by one. Most of us don't even know what we are doing, but we try to give our best to enjoy life and have as many wonderful days as we can!

This Traveler IQ challenge compares your geographical knowledge against the Web's Original Travelogue's other 4,648,395 travelers who have taken this challenge as of Wednesday, October 14, 2009 at 09:23AM GMT. (TravelPod is part of the TripAdvisor Media Network)