cate doua cuvinte

pierdem oameni
pierdem vieti
pierdem amintiri
pierdem nadejde
pierim surzi
ramanem nuzi
visam deloc
credem nimic
ucidem dimineti
crapam nopti
negam viitorul

Linistea se cumpara

Amintirile mele din liceu au fost date uitarii. Am vrut sa scap cat mai repede si sa devin adult. Poate si pentru altii, adolescenta este o pierdere de timp. Nu esti nici copil, nici adult. Esti o furtuna, o ciorba de hormoni, sentimente si nestiinta.

Acum, dupa ani, ma uit inapoi si ma mir cum de nimeni in scoala nu ne-a spus ca suntem fiinte modulare, nu lineare. Viata se imparte intre procese si evenimente, iar noi jonglam intre ele, in functie de vremuri si de imprejurari.De exemplu, sa spunem ca toata viata ai fost un pianist de exceptie si in urma unui accident ti-ai pierdut degetele de la maini. Daca ai fi o fiinta liniara, ar insemna ca viata ta s-a sfarsit atunci si acolo pentru ca ai deveni nefolositor si ca nu iti ramane altceva de facut decat sa mori. Nu mai servesti scopului tau si deci, in consecinta, esti inutil. Dar pentru ca esti o fiinta complexa, modulara, te poti adapta si poti deveni poate un profesor de muzica si/sau ciclist de performanta.

In scoala ar mai fi trebuit sa ne invete cum sa ne purtam unii cu altii; sa ne educe in ale iubirii si respectului, sau cum sa trecem peste esecurile si peste greutatile vietii. Nimeni in scoala nu iti spune ca in viata trebuie sa combini utilul cu placutul. Nu imi amintesc sa fi avut cursuri de Brainstorming sau de "Cum sa supravietuiesti cu doar 20 de lei pana la urmatorul salariu". Ca sa fiu cinstit, o buna parte din ce am invatat in scoala mi-a fost folositor, pentru ca mi-a creat o baza, un minim de cunostinte generale. Pentru rezultate mai bune, cred ca ar fi trebuit sa invatam mai concret si personalizat, adaptat puterii fiecaruia de intelegere.

Sunt putini adulti complecsi, oameni buni "la toate". E greu sa gasesti un mix bun. Cei care stiu sa faca bani din munca fizica, nu sunt intotdeauna foarte educati. Cei care si-au dedicat in mare parte timpul pentru studiu si diplome, sunt total neidemanatici in constructii sau in bucatarie. Interesant e cum toate aceste grupuri se desconsidera reciproc: intelectualii pe muncitori si viceversa. Prostia merge pe strada de mana cu Caracterul needucat si striga amandoi catre Neuronul de langa Biblioteca, iar acesta din urma rade de cei doi cand ii vede ca se indreapta cu viteza spre prapastie, in masina lor sport. Solomon ne invata sa fim echilibrati, nici doxa, dar nici prosti; nici pacatosi, dar nici sfinti; nici bogati, dar nici saraci.

Sunt o multe lucruri si persoane pe care, de-a lungul timpului, ajungem sa le uitam. Altele, in mod voit trebuie uitate. Cand faci un bine, cauta sa uiti cat mai repede, ca nu cumva mai apoi sa incepi sa te lauzi. Sterge din mintea ta si bunele si relele. Imprumuta bani doar daca stii ca lipsa lor nu-ti va afecta calitatea vietii. E foarte greu sa ierti o persoana care s-a imprumutat la tine de bani si, te duce cu zaharelul de 2-3 ani ca ti-i va inapoia la urmatorul salariu. Sau pe cineva care pretinde ca e grav bolnava si ca are nevoie de bani pentru operatie si citostatice, cand ea de fapt facea colecta pentru ca nu ii ajungeau banii sa plece in vacanta la ski la Grenoble. Pe astfel de oameni iti vine sa ii calci in picioare pana se fac una cu pamantul. Dar... daca atat te-a costat sa scapi de ei pentru totdeauna din viata ta, bucura-te ca ai avut banii sa iti cumperi linistea viitoare. Tine minte: cand faci un bine, uita-l!

E greu sa gasesti ceva bun in ceva urat. Sa gasesti o binecuvantare intr-un blestem, pare ceva iesit din comun. Cand cineva iti fura un bun pentru care ai muncit din greu, iti vine sa il strangi de gat, sa il tai in bucati mici si sa il imprastii in o mie de zari. Nedreptatea este insensibila si inumana. La fel si razbunarea. Sa ai puterea si taria de caracter sa il ierti pe hot si sa uiti de el... este de nepretuit!

Cand alegi ceva, automat renunti la altceva. Sa ma explic: cand alegi sa fi cu o anumita persoana, in mod deliberat renunti la posibilitatea de a fi cu alta persoana; iar de atunci incolo, in fiecare zi trebuie sa traiesti cu decizia ta. Cand alegi o anumita cariera, renunti in mod automat la optiunea de a face altceva, de a lucra in alt domeniu. Asta pana alegi din nou si tot asa mai departe. Dar sa iti pierzi locul de munca din cauza unui tampit care iti face o reclamatie mincinoasa, este dureros. Pur si simplu te trezesti fara viitor si persepectiva. Poti sa il ierti pe acel om?

Sa lucrezi pentru o perioada joburi sub nivelul tau de pregătire, pentru ca pe domeniul tau nu gasesti, e acceptabil. Faci tot ce tine de tine sa traiesti cu ce ai, in anumiti parametri ce nu tin întotdeauna de tine. Munca grea e prost platita, dar banii pe care ii castigi te ajuta sa traiesti pana trece furtuna.

Banii nu aduc fericirea, dar platesc facturi. Linistea se cumpara, dar nu cu bani, ci cu timpul tau, cu credinta ta, cu familia ta si cu tot ce ai sacrificat tu pentru a o avea.

Am inteles ca vrei sa pleci din tara

Stiu ca esti indragostit de Romania, o iubesti ca un adolescent si plangi zi si noapte pentru ca nu iti mai vezi rostul alaturi de ea. Ti-ai imaginat viitorul altfel. Cand erai copil mic si visai sa cresti mare, nu credeai ca vei apuca sa traiesti astfel de timpuri pline de egoism, coruptie si drama. Ce viitor e asta, in care societatea sa iti dea papucii cu prima ocazie? Te gandesti ca e mai bine sa emigrezi intr-o tara in care sa lupti cu folos si care iti ofera prospecte de crestere.

In noaptea de 1 ianuarie 2012 am inceput sa imi fac bagajul si aveam de gand sa plec in Germania. Eram complet dezamagit de Romania, de sistemul social-politic si ma simteam tradat de tara mea. Toate astea s-au sincronizat cu o relatie esuata, asa ma simteam ca o oala sub presiune. Aveam un prieten care dimineata avea sa plece cu masina spre Munchen si a spus ca ma poate tine la el o luna-doua, dar pentru ca nu vorbeam germana, mi-ar fi fost tare greu sa ma descurc mai apoi. M-am rugat toata noapte pentru calauzire si in cele din urma am adormit epuizat. M-am trezit dupa cateva ore, cu o duzina de apeluri pierdute si mesaje de la amicul meu, care ma anunta ca nu m-a mai putut astepta si a trebuit sa plece. Am avut o discutie cu mama si i-am spus intentiile mele si m-a sfatuit sa plec in Anglia, la Mihaela. Sora mea avea la acel moment, un an de cand plecase din Romania. In aprilie mi-am luat bilet spre UK si pe 5 mai am zburat spre Londra.
Asa am ajuns sa plec si eu din tara mea, dupa o lunga perioada de deceptii financiare si profesionale. In mai fac 5 ani. CINCI! Ma simt batran...
2012 a fost un an teribil. Nu am plecat cu contract, nu am venit pentru un job sigur, deci am venit la plesneală. Am riscat. Imi amintesc ca nu aveam drept de munca decat cu Yellow Card si munceam la negru ca zugrav cate 14-16h/zi ca sa imi pot plati facturile si sa traiesc. Dadeam cu trafaletul intr-un hotel de langa Hyde Park si plangeam de ciuda... Dar Dumnezeu mi-a purtat de grija si fiecare an ce a trecut am devenit mai puternic si parca mi-a fost mai usor. Inca nu stiu daca a fost cea mai buna decizie sa plec din tara, dar stiu ca m-a maturizat foarte mult si m-a schimbat.

Probabil ca te gandesti sa pleci din Romania, din tara ta, din casa ta, din familia ta. Cand pleci, nu te mai uiti inapoi. Uiti trecutul si mergi inainte, indiferent ce urmeaza. Poate ai un partener in strainatate sau poate ai un membru al familiei care te poate ajuta sa te adaptezi. Sau poate nu ai pe nimeni. Daca iti imaginezi ca in afara e mai usor, gresesti. Iti trebuie mult curaj, credinta si tupeu. Trebuie sa crezi ca Dumnezeu va fi cu tine, indiferent unde vei pleca si sa crezi in tine si in viitorul tau.
Iti recomand sa te documentezi cu privire la tara in care vrei sa te muti si sa iti cauti o slujba inainte sa iti iei biletul de avion. E bine sa pleci avand un job asigurat, pentru ca vei evita astfel sa pierzi timp cautand de munca, consumandu-ti economiile pe niste treburi pe care le puteai fi putut face inca din tara. Inainte sa pleci, asigura-te ca ai lasat totul in regula si/sau ti-ai inchis toate activitatile care te-ar putea opri din drumul tau, sau care te-ar putea urmari si afecta pe viitor (credite, datorii, facturi neplatite etc).
Daca emigrarea ar fi usoara, toata lumea ar face-o. Sunt foarte multe probleme care trebuie luate in calcul. Trebuie sa fii tare si increzator ca Tata Domnul e cu tine in toate si ca, mai tarziu, cand te vei uita in urma, vei vedea cat ai crescut si vei fi multumitor Cerului ca ai avut o viață frumoasă.
Iti doresc succes in tot ce faci, indiferent ca ramai in Romania sau ca pleci!