Daca dragostea moare, de ce sa mori si tu?
Oare ce simt in ultimul moment cei care se sinucid din dragoste ?
Oare brusc, odata cu durerea mortii, dispare durerea ce-o purtau in suflete?
Cred ca orice om normal s-a gandit cel putin odata in viata sa se sinucida. Eu cel putin, am parcurs tot procesul in mintea mea, imaginandu-mi totul, in detaliu, pana la ultima respiratie.
Te gandesti ca moartea e singura solutie de a scapa de suferinta ce o ai in sufletul tau sfasiat. Moartea pare a fi singura solutie de scapare 'basma-curata'.
Uneori te gandesti sa te sinucizi doar pentru a sti - cumva, in moarte - cine te va plange la imnormantare. Alteori, te vrei mort pentru ca te simti prea singur pe fata pamantului.
Dar, de ce sa te sinucizi? Ce castigi cu asta?
Aaah! Vrei sa scapi de regrete si de durerea ce ti-a produs-o realitatea.
Bun. Te sinucizi. Si?!? Crezi ca ai scapat? Crezi ca moartea e o scapare? De ce anume ai scapat?
Acum esti moarta si nimic nu se mai poate schimba in situatia ta.
Imagineaza-ti ca viata ta este un film iar moartea este ultimul cadru; genericul de final este inmormantarea. Odata mort, esti ... mort. Desi este un pic ciudata discutia, trebuie sa intelegi ca sinucigandu-te nu scapi de propleme. Gresesti! Astfel nu scapi de sufletul sfasiat sau de rusinea produsa, ci fugi de toate si de tot.
Ai fi ca o mama ce-si abandoneaza copii; ai fi ca un director ce-si falimenteaza firma si dispare. Sinuciderea ta lasa in urma mai multa durere in vietile celor din jur decat ai putea avea tu vreodata in toata viata ta amarata pe acest pamant.
Cred ca atata timp cat mai este viata, mai exista speranta. Indiferent de situatie.
ps: Nu esti singura! Niciodata nu ai fost singura! EL este cu tine si iti da intelepciune sa treci prin toate.
