Bradut

Draga Bradut,
Am incetat sa mai cred in verdele tau. Timpul se raceste si vremea se scurteaza. Conurile ti-au cam disparut si nu mai pari bun de impodobit. Aerul murdar nu mai este inlocuit de aroma ta de rasina. Lucrurile nu mai sunt bune intre noi. Nu mai esti ca la inceput. Acum esti mare si mi-e teama de tine. Mi-e teama ca o sa ma ranesti cu acele tale. Mi-e teama ca nu o sa mai vad soarele de tine.
Mi-am luat un molid. E mic si dragalas. Arata foarte bine. M-am intalnit cu el pe cealalta partea a muntelui, acolo de unde se vede marea. Ne-am facut planuri si ne-am promis ca n-o sa treaca saptamani sau luni fara sa inaltam rugaciuni pentru o padure doar a noastra.
Auzi, de ce nu ma mai primesti langa tine? Ai crescut alaturi de mine si acum ma respingi... Tata imi spunea ca mi-ar trebui un copac ca tine, asa ca l-am gasit pe el. Seamana mult cu tine, dar e mai argintiu. Nu cred ca am gresit orientandu-mi atentia si catre alti copaci. Sunt libera sa fac ce vreau! Auzi, dar daca te dobor si te iau acasa!? Esti bun de-o noptiera.

Jocul vietii

Azi... acum...
Acestea sunt momentele in care nu intelegem nimic din viata si lasam timpul sa treaca pe langa noi fara macar sa respiram aer curat sau fara sa bem un ceai cald intr-o camera de cabana. Mergem inainte sperand ca lucrurile sa se schimbe, sa devina mai usorare, insa nu viata devine mai usoara ci noi devenim mai buni la acest "joc" numit generic Viata.
Punem la indoiala toate lucrurile si cand nu avem disponibilitatea de a le intelege, spunem ca totul e desertaciune si goana dupa vant.