vineri, noiembrie 05, 2010

De ce ne despartim?

Nepotrivire de caracter - verdict formulat astfel incat sa inglobeze in el si cauzele imprevizibile ale declinului relational.
De departe, acest cuplu era perfect. De aproape, odata depasite barierele cunoasterii, ai intelege ca cei doi sunt insuficient de pregatiti unul pentru celelalt. Eventualele leziuni rezultate din aceasta "boala" numita esec emotional, au fost prevenite prin "miraculosul tratament intravenos" cu indiferenta.
Candva, el reprezenta totul pentru tine. Era ingerul tau pazitor, era Fat-Frumos venit pe albul cal sa te rapeasca din castelul adolescentei tale, era Unicul barbat din viata ta. Apoi, te-ai trezit intr-o dimineata si ti-ai spus: Hombre, ya no te quiero.
Oare mai stii cum a fost? Iti amintesti oare inceputurile? Orele petrecute citind mesajele ei, zile intregi povestite prin parcuri, noptile adormite cu ea in gand... Bucuria intalnirii in oras pentru a savura impreuna un ceai cald si un covrig...
Dorinta de a nu da gres intr-o relatie, poate deveni un stres. Totul devine o fantoma a realitatii ce ar putea sa fie. Si incepi usor sa renunti la ea... Saruturile nu mai sunt aceleasi, imbratisarile sunt reci, totul pare pierdut... Vorbele si-au pierdut demult valoarea.


Ne despartim oare pentru ca nu ne mai suportam neputinta?
Ne despartim oare pentru ca realizam ca realitatea nu ne multumeste?
Ne despartim oare pentru a ne oferi posibilitatea de a evolua?


...


Usor, in tacere... ne ingropam inima ranita.
va urma

duminică, iunie 20, 2010

Vreau sa fiu Miliardar!

De cand imi doream o asemenea melodie :X ... Auditie placuta!
This is my official theme song!

Costele, ti-e frig?

E veche, dar e mortala faza :)))))))))))


- Costele, esti bine ma? Auzi, daca vrei sa mai stai acolo, arunc o lopata de pamant peste tine ca sa nu-ti fie frig!



miercuri, iunie 09, 2010

Competitie online pentru cel mai verde oras din lume


In cadrul campaniei “I Love Green Cities”, Romania se poate lauda cu pozitia remarcabila a orasului Cluj-Napoca. Acesta se afla pe pozitia 15-a in Europa, in clasamentul celor mai verzi orase. Cluj-Napoca a reusit sa surclaseze importante orase ale Europei, precum Madrid, Lisabona, Berlin, Atena, Dublin sau Stockholm. Alte orase romanesti, prezente in clasamentul celor de la “I Love Green Cities” sunt Bucurestiul, pe pozitia 39, Brasovul pe pozitia 39 si Constanta pe pozitia 61.
La data de 21 mai, in cadrul campaniei “I Love Green Cities” se va desemna cel mai verde oras din lume, initiativa ce a plecat de la Mio Technology, si care urmareste sa incurajeze populatia sa trimita cat mai multe fotografii, materiale filmate sau articole documentate “verzi” despre anumite orase vizitate, remarcate sau in care acestia locuiesc, si care pot fi catalogate a fi “verzi”. Momentan, pe podiumul clasamentului, in urma documentatiei primite de la populatie, Taipei este pe prima pozitie, urmat de Barcelona, pe locul doi, si de San Francisco, pe locul trei. (sursa articol)
Detalii despre campania gasiti aici.

Hai sa ne contrazicem!

Am vrut sa scriu despre cearta si discutii in contradictoriu, asa ca am inceput sa caut ce gandesc altii despre asta. Am dat peste un articol pentru care m-as fi raţoit la autoare...
Am zile in care imi face mare placere sa intalnesc un interlocutor care sa ma contrazica. Imi plac polemicile - dar neaparat cordiale - si cred ca, uneori, poate fi un exercitiu folositor sa faci schimb de argumente…

De foarte multe ori, insa, ma irita incapatanarea unora de a-si sustine punctul de vedere pana in panzele albe, chiar daca mi se pare evident ca nu au dreptate, iar cei din jur se aliaza in a-i combate. Am intalnit si personaje care considera ca e o chestiune de onoare sa nu renunte la parerea lor, chiar daca ajung sa isi dea seama ca nu e tocmai corect ce sustin ei, dar nu vor sa recunoasca asta in fata celorlalti. Si inteleg ca eu insami gresesc, adesea, nereusind sa imi pastrez calmul intr-o conversatie, oricat de incrancenata ar ajunge ea.
Cum sa facem sa ne putem contrazice unii pe altii fara sa ne suparam? Cum sa doboram elegant argumentele altuia, in asa fel incat nimeni sa nu plece din conversatie cu un gust amar? Si, mai ales, cum sa facem sa nu ajungem nici noi, nici ceilalti, in situatia in care sa plecam trantind usa si sa promitem ca nu ne vom intoarce niciodata?
Probabil ca exista o arta de a purta dialoguri spinoase, dar cei mai multi dintre noi nu o stapanim. De unde am putea, totusi, invata, sa transformam in avantaj un punct de vedere diferit de al celorlalti? Din carti? Din viata? Din propriile noastre suferinte?…

miercuri, iunie 02, 2010

Testamentul unui tată

Am vazut aseara filmul JOHN Q si mi-a ramas in minte "testamentul" lui John Archibald , personajul principal, acel tata indurerat de suferintele fiului sau si impovarat de indiferenta autoritatilor.


"- Trebuie sã-ţi spun câteva lucruri.
- Bine, tatã.
- S-o asculţi întotdeauna pe mama ta. Înţelegi? Fã ce-ţi spune ea sã faci. Îţi e cea mai bunã prietenã. Spune-i cã o iubeşti în fiecare zi.
- Bine, tatã.
- Bine, eşti prea tânãr pentru fete acum. Dar... va veni momentul; şi când va veni, sã le tratezi ca pe prinţese... pentru cã asta sunt.
Când spui cã faci ceva, îl faci. Pentru cã doar cuvântul e garantul tãu şi e tot ce ai.
Şi banii... Ascultã, sã câştigi câţi bani poţi dacã ţi se oferã ocazia. Câştigã câţi bani poţi. Sã nu fii prost ca taicã-tu. Totul e mult mai uşor cu bani, fiule.
Sã nu fumezi. Sã fii bun cu oamenii. Dacã cineva se pune cu tine, despre asta am mai vorbit... sã nu te laşi şi sã fii bãrbat.
Şi... fereşte-te de lucrurile rele, fiule. Te rog, nu te bãga în lucruri rele! Sunt aşa de multe lucruri bune pentru tine! N-am sã te pãrãsesc niciodatã.
Am sã fiu întotdeauna cu tine, aici, înãuntru (n.r. în inima lui)
Te iubesc, fiule. Ne vedem mai târziu."

marți, iunie 01, 2010

Copile, mi-era dor de tine!

Copiluuu! Stii ca azi e ziua noastra ?!?
Ce lucru nu l-ai mai facut de mult timp, din copilarie, si iti era dor sa-l faci ?
Ce zici, ne suim in pom dupa cirese? Sau... hai sa jucam Leaspa, Frunza, De-a v-ati-ascunselea, Tara-tara-vrem ostasi, Omul negru, Randunica muta-ti cuibul, Baba oarba, Batistuta, Flori, fete si baieti, TarileFazan, imparate, cat e ceasul? sau chiar Sotron!


Mi-e tare drag de tine! Hai sa ne facem de cap azi!
La multi ani copilu!



luni, mai 10, 2010

Ce inseamna pentru tine un BARBAT ADEVARAT?

As vrea să ştiu ce inseamnă pentru tine un bărbat adevărat.

An Emasculating Truth from Emasculating Truth on Vimeo.


Sunt unele fete infometate care işi iau un bărbat cu 3 peşti, şi cred că le ajunge să se sature. Sunt altele mai "naive", care se mărită cu pescari! (Coman)

marți, mai 04, 2010

We Know Who You Are - despre dragostea de sine

Dragostea de sine are de-a face cu imaginea de sine. Nu putem vorbi despre dragoste de sine fara sa discutam despre cunoastere de sine. Este bine cunoscut in psihologie faptul ca imaginea ta in societate este proiectia modului in care “te vezi”. Dacă iţi este ruşine de/cu tine în anumite momente, iţi poţi permite această întrebare: "Unde-i buba?".

Prin comparatie cu alte persoane putem sesiza cel mai usor nivelul la care ne aflam. Termenul de comparare este vinovat pentru Complexul de inferioritate; acesta genereaza o proasta imagine de sine. Complexele pot fi de natura fizica (urat, gras etc.), psihica, sociala (etnie), finaciara (lipsa banilor), religioasa (apartenenta intr-o anumita grupare religioasa) etc..
n drum spre Cluj, o tanti cu care discutam in tren imi povestea ca dansa observase din ce in ce mai multi tineri vorbind singuri pe strada si contrar activitatilor "sociale" la care iau parte (cluburi, activitati sportive etc.), acestia sunt se simt singuri. DESPRE ÎNSINGURARE SI COMUNIUNE puteti citi aici.
Explicatia pentru o imagine de sine defectuoasa sta in lipsa increderii in fortele proprii. S-au scris multe carti, tratate, articole, sunt multe bla-bla-uri ce merita ignorate, dar majoritatea spun acelasi lucru, anume ca in copilarie se formeaza complexele de inferioritate. Multi tineri astazi evita sa mai intre in discutii profunde cu prietenii lor din frica de a nu fi ironizati sau prost intelesi. O regula in obtinerea succesului spune ca trebuie sa crezi in tine. Altfel nu vei putea functiona la capacitate maxima.

În lucrarea intitulată "Dezvoltarea stimei de sine―consecinţǎ a tratǎrii diferenţiate",
Învaţătoarea Ana Tăuţan de la  Liceul Teoretic „N. Bǎlcescu” Cluj-Napoca, scrie următoarele:

"Stima de sine, deşi e una din dimensiunile fundamentale ale personalitǎţii noastre, e un fenomen discret, impalpabil, complex, de care nu suntem întotdeauna conştienţi. (Cristophe A., 2000)
Verbul ,,a stima” vine din latinescul “estimare”, a evalua, care are o dublǎ semnificaţie :a determina valoarea, dar şi a avea o opinie despre.
Opinia despre sine e vitalǎ propriului echilibru psihologic. În cazul în care e pozitivǎ permite individului sǎ acţioneze eficace, sǎ se simtǎ bine în lumea sa, sǎ facǎ faţǎ dificultǎţilor existenţei. Dar când e negativǎ provoacǎ numeroase suferinţe şi neplǎceri care vin sǎ perturbe viaţa cotidianǎ.
Stima de sine se referǎ la modul în care ne evaluǎm pe noi înşine, cât de „buni” ne considerǎm comparativ cu propriile noastre expectanţe sau cu alţi indivizi semnificativi pentru noi.
În realitate stima de sine se sprijinǎ pe trei componente: dragostea de sine, imaginea despre sine şi încrederea în sine.
a)Dragostea de sine e consideratǎ ca fiind elementul cel mai important. A se stima implicǎ a se evalua, dar a se iubi nu presupune nici o condiţie: se iubeşte în ciuda defectelor, limitelor. Dragostea de sine nu depinde de performanţe, ci de dragostea pe care familia noastrǎ ne-a oferit-o când eram copii şi de „hrana afectivǎ” care ne-a fost dǎruitǎ. Carenţele stimei de sine care îşi au rǎdǎcinile la acest nivel sunt cel mai greu de depǎşit; le regǎsim în ceea ce psihiatrii numesc „tulburǎri de personalitate”.
b)Imaginea de sine, aceastǎ evaluare, motivatǎ sau nu, care ne-o facem despre calitǎţile şi defectele proprii, e al doilea stâlp al stimei de sine. Imaginea pe care o avem despre noi înşine o datorǎm mediului nostru familial şi experienţelor prin care trecem. Ea se referǎ la totalitatea percepţiilor privind abilitǎţile, atitudinile şi comportamentele personale. Altfel spus imaginea de sine presupune conştientizarea a „cine sunt eu” şi a „ceea ce pot sǎ fac eu”.O persoanǎ cu imagine despre sine negativǎ dovedeşte lipsǎ de curaj în alegerile existenţiale şi dependenţǎ de pǎrerea celorlalţi.
c)Încrederea în sine e a treia componentǎ a stimei de sine cu care aceasta se confundǎ adesea. Contrar dragostei de sine şi, mai ales, imaginii despre sine, încrederea în sine nu e foarte greu de identificat, e suficient sǎ se observe cum se comportǎ persoana în situaţii noi şi neprevǎzute. Încrederea în sine presupune încrederea în propriile capacitǎţi de a acţiona în manierǎ adecvatǎ în situaţii importante.
Cele trei componente ale stimei de sine se întreţin în legǎturi de interdependenţǎ: dragostea de sine (a te respecta indiferent ce ţi se întâmplǎ) determinǎ o imagine pozitivǎ despre sine (a crede în capacitǎţile proprii), care la rândul sǎu influenţeazǎ favorabil încrederea în sine (a acţiona fǎrǎ teama excesivǎ de eşec). (Cristophe,A.,2000).
Stima de sine pozitivǎ este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii. Copiii cu stimǎ de sine scǎzutǎ se simt nevaloroşi şi au frecvente trǎiri emoţionale negative, de cele mai multe ori cauzate de experienţe negative. Sarcina educatorilor, este de a identifica aceste caracteristici ale stimei de sine scǎzute şi de a-i dezvolta copilului abilitatea de a-şi modifica atitudinile negative faţǎ de sine. Un eşec nu trebuie perceput ca un simptom al non-valorii, ci ca o situaţie ce trebuie rezolvatǎ.
Învǎţǎmântul modern, centrat pe elev, are ca filosofie teoria psihologiei umaniste, iar principiile sale aplicative sunt:
·fiecare elev este unic şi are o individualitate proprie;
·fiecare elev doreşte sǎ se simtǎ respectat;
·nu pretinde atitudini şi comportamente similare din partea tuturor elevilor;
·respectǎ diferenţele individuale;
·încurajeazǎ diversitatea;
·exprimǎ deschis încrederea în capacitatea de schimbare pozitivǎ;
·nu face economie în aprecieri pozitive ale comportamentelor elevilor;
·subliniazǎ rolul stimei de sine ca premisǎ în dezvoltarea personalǎ.
Tratarea diferenţiatǎ a elevilor este o modalitate de îmbunǎtǎţire a stimei de sine prin:
·crearea a cât mai multe oportunitǎţi de succes, situaţii în care copilul sǎ-şi identifice punctele tari;
·crearea unor situaţii în care elevul sǎ-şi exprime în grup calitǎţile sau punctele tari;
·crearea de situaţii în care elevul sǎ aibǎ oportunitatea de a oferi ajutor altor persoane
·exprimarea unor expectanţe rezonabile în raport cu particularitǎţile psihice ale elevului;
·întǎrirea fiecǎrui comportament pozitiv şi a eforturilor;
·oferirea de posibilitǎţi şi opţiuni elevilor de câte ori este posibil.
Elevii cu o stimǎ de sine pozitivǎ
·îşi asumǎ responsabilitǎţi;
·se comportǎ independent;
·sunt mândri de realizǎrile lor;
·realizeazǎ fǎrǎ probleme sarcini noi;
·îşi exprimǎ atât emoţiile pozitive cât şi pe cele negative;
·oferǎ ajutor şi sprijin celorlalţi.
Elevii cu o stimǎ de sine scǎzutǎ
·sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi;
·evitǎ sǎ realizeze sau sǎ se implice în sarcini noi;
·se simt neiubiţi şi nevaloroşi;
·îi blameazǎ pe ceilalţi pentru nerealizǎrile lor;
·pretind cǎ sunt indiferenţi emoţional;
·nu pot tolera un nivel mediu de frustrare;
·sunt uşor influenţabili;
·nu işi asumǎ responsabilitǎţi;
·par rebeli, nepǎsǎtori (Bǎban,A.,2001)
Stima de sine nu trebuie confundatǎ cu sentimentul de autosuficienţǎ, care ia cu totul alte forme şi se contureazǎ ca un aspect negativ al personalitǎţii. Supraaprecierea îl face pe elev irascibil, înfumurat, mulţumit de sine, tentat sǎ considere totdeauna observaţiile critice nefondate.
Educarea şi corectarea capacitǎţii de autoapreciere la vârsta şcolarǎ micǎ, constituie fundamentul psihopedagogic al succesului acestor elevi la învǎţǎturǎ.
Prin tratarea diferenţiatǎ, învǎţǎtorul poate sǎ creeze pentru fiecare elev premisele necesare ocupǎrii unei poziţii în grupul clasei care sǎ-i atragǎ stima şi preţuirea celorlalţi şi implicit sǎ-i dezvolte stima de sine.”

Despre increderea in sine scrie si coach-ul Adrian Soare pe site-ul sau Succes Dublu:
Iti aduci aminte cum a fost prima oara cand… (pune tu aici orice activitate pe care acum o faci in mod regulat). Prima oara cand ai invatat o limba straina, de exemplu. Incercai sa vorbesti rar si iti cautai cuvintele atent sa nu faci greseli si cand cineva iti punea vreo intrebare pe care nu o intelegeai ti-era frica sa nu te descurci. Apoi, pe masura ce ai exersat ai devenit tot mai bun si ai capatat incredere in abilitatile tale incat oamenii te-au rugat sa traduci si pentru ei.
Daca vorbim despre incredere, in general, un barbat care are incredere in el isi spune in sinea sa: “ma pricep la asta, sunt bun. Ma descurc si n-am nici o problema sa fac chestia asta sa mearga. Nu mi-e teama ca n-o sa fac fata indiferent de ce apare pentru ca am mai trecut prin asa ceva. Si ma si distrez foarte mult facand asta.”
In majoritatea cazurilor, increderea vine din suma unor mici succese.
De-asta o femeie e atrasa de un barbat care are incredere in el. Se simte bine cu el. Presupune ca el se pricepe si stie ce face si nu-i e teama cu el, stiind ca el e in stare sa rezolve orice ar aparea din senin.
De-asta e important limbajul trupului. In workshopurile pe care le fac explic de exemplu ca unul din elementele posturii care arata ca ai incredere in tine sunt umerii relaxati. E doar unul din factori pe langa zambet, privire si postura deschisa. Dar care e faza cu umerii si ce legatura au ei cu atractia? Du-te la oglinda, relaxeaza-ti umerii si lasa-i putin spre spate. Acum incordeaza-i si ridica-i in sus. Crezi ca esti mai sexy in prima pozitie decat in a doua? Probabil ca nu.
Cu toate astea, oamenii care au incredere in ei au tendinta sa stea cu umerii relaxati, trasi putin in spate. Pentru ca au incredere in ei, stau asa. Nu o fac constient, pur si simplu corpul lor exprima ceea ce simt ei. Nu au nevoie sa fie mereu gata de atac, pregatiti pentru orice periciol ar putea aparea la orizont. Au incredere in ei, de-asta umerii stau  relaxati.

O buna comuniune pe verticala (cu Dumnezeu) si pe orizontala (cu tine si cu cei din jur) iti ofera confortul psihic de care ai nevoie. Dragostea de sine nu vine singura. Ai nevoie sa te cunosti; sa-ti accepti greselile, sa-ti dezvolti talentele, sa te integrezi in diferite activitati sociale. Confortul psihic este strans legat de certitudinile din viata ta. Daca pentru tine Dumnezeu este o certitudine, iar relatia ta personala cu El reprezinta pentru tine o prioritate, indiferent de problemele zilnice, tu iti vei continua drumul catre El.

- va continua -

ps: un video hilar, stil big brother

marți, aprilie 27, 2010

Arhitectul peisagist 
nu este grădinar

Un articol in ROMANIA LIBERA despre mine, despre noi, PEISAGISTII.


sursa imagine: http://www.romanialibera.ro/usr/thumbs/thumb_512_x_340/2010/04/25//122246-08job.jpg
sursa text: http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/piata-muncii/arhitectul-peisagist-nu-este-gradinar-184431.html
de ANDREI MUNTEANU

Oferirea unei identităţi spaţiului înconjurător prin folosirea de cunoştinţe din urbanism, biologie sau ecologie este una dintre sar cini 
le de lucru ale unui arhitect peisagist. Implementarea proiectului este realizată de o echipă, sub supravegherea peisagistului.

Peisagistul, confundat cu grădinarul, întreprinde activităţi şi din domenii adiacente precum arhitectura, sociologia, biologia, arta sau planificarea teritorială. „Un peisagist este o verigă necesară şi firească în lanţul de comunicare dintre arhitecţi şi ecologişti, dintre profesionişti res ponsabili de mediul construit şi cel natural în care trăim", explică Nicoleta Dara, vicepreşedinte al Asociaţiei Peisagiştilor din România. Pe lângă asta, Ulpia Elena Botezatu, preşedintele Asociaţiei Peisagiştilor Bucureşti, susţine că peisagistul nu taie gardurile verzi şi nici nu plantează în rondul din centru, ci oferă identitate spaţiului.
Pentru a putea profesa în acest sector nu se cer studii superioare obligatorii, dar unele facultăţi au specializări în direcţia aceasta. „În Bucureşti se pot urma cursurile din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicina Veterinară sau din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu", spune Botezatu.
Alexandru Gheorghe, inginer peisagist şi absolvent al Facultăţii de Horticultură, specializarea peisagistică, susţine că domeniul în care activea ză este unul tânăr, dat fiind că cea mai veche facultate de profil are doar 11 ani (cea pe care a absolvit-o - n.r.). „Facultăţile de peisagistică au apărut prematur, deoarece societatea românească nu este pregătită pentru activităţile unui peisagist", precizează Alexandru Gheorghe.
Iarna, perioadă de pauză
Rezultatele financiare lunare pe care le poate avea un inginer peisagist sunt în funcţie de activitatea pe care o desfăşoară. „Nivelul veniturilor lunare poate varia între 1.300 şi 1.800 de lei, în cadrul unei firme de proiectare peisageră, iar ca liber profesionist este dificilă obţinerea unui salariu constant", apreciază Nicoleta Dara. Pe lângă aceasta, factori precum anotimpul pot influenţa salariul lunar. „Cu cât este mai lungă iarna, cu atât este mai lungă perioada de pauză, dar, în rest, câştig cât să supravieţuiesc", adaugă Alexandru Gheorghe, care lucrează ca liber profesionist. Îndatoririle unui peisagist sunt diverse şi complexe în funcţie de proiectul pe care trebuie să-l dezvolte. „Un inginer peisagist proiectează estetica funcţională a mediului înconjurător, planifică strategii de conservare, durabilitate şi dezvoltare a obiectivelor peisa gere, analizează factorii de climă, sol, floră, faună, cât şi estimarea costurilor planificărilor", afirmă Dara.

joi, aprilie 15, 2010

Horia şi Ioana

Credeam că viata la câmp e uşoară.
Am plecat cu câţiva prieteni în satul Horia, judeţul Ialomiţa, pentru a planta câţiva pomi fructiferi şi a pune ceva cartofi, fasole etc.. Când m-am trezit cu sapa în mâini... am tăcut de uimire. Ceea ce din priviri părea uşor.... "ridici sapa, o bagi în pământ, tragi pământul"... s-a dovedit a fi puţin diferit. O doamnă din sat venită să ne ajute, m-a întrebat direct:
Esti bucureştean ?
- Da tanti. Se vede?
- Da maică. Hai să-ţi arăt cum se face.
Dupa un scurt training, am devenit atât de priceput incât ceapa, fasolea şi bostanul, practic, au intrat singure in pământ.
Am servit un prânz copios la Nea Vasile şi Tanti Victoriţa; după care am admirat colecţia zoologică a gazdelor noastre. O capră a incercat să mă sărute...
Munca a continuat cu lucrul la care mă pricepeam cel mai bine: copacii! M-am simtit in elementul meu plantând pomi, toaletând arbori şi dărâmând garduri pentru a face loc noilor aliniamente.
Apoi a început ploaia. Ne-am strâns catrafursele, ne-am salutat gazdele şi ne-am îndreptat către masini. Johnny fusese ademenit de nea Vasile cu o "găină la pachet". A refuzat politicos şi am plecat exact în momentul în care dânsul facea semne disperate sa oprim. Din curte a apărut tanti Victoriţa... cu o găină vie.
- Asta cu moţ. Dacă o ţii mai mult, iţi face şi ouă.
Biata găină, în al doilea ceas al existenţei sale sub tutela noastră, deja fierbea în suc propriu. Criminalul a fost subsemnatul, care nu a rezistat tentaţiei de a servi sâmbătă după-amiază friptură de găină. Mulţumiri fie aduse tovarăşei Aurora, care s-a oferit să ne ajute în îndeplinirea obiectivului!
În drum spre casă, ne-am oprit la Carrefour, unde la toaletă, un nene mă fixase din priviri şi nu-mi mai dădea drumul...
Seara s-a incheiat în familie, unde am sărbătorit a 25-a aniversare a scumpei şi dragei mele surioare.
La mulţi ani Mihaela-Ioana! Să ne trăieşti vesnic!
Tata Domnul să-ţi binecuvinteze tinereţea!

duminică, martie 14, 2010

inteligenta emotionala

m-am asezat pe o banca intr-un scuar din ploiesti de pe bvd independentei.
trenul vine in jumatate de ora, asa ca am timp sa-mi fac un rezumat al ultimelor 24 de ore... in care am purtat diferite discutii despre stapanirea de sine (exersata din plin in ziua trecuta).


imi place sa pun intrebari "nebune", pentru ca socheaza.
daca omul respectiv este pregatit in orice moment pentru o discutie incitanta, filosofica, sofista etc., pentru mine inseamna ca acelei persoane nu ii este frica sa fie provocata.
am rasfoit si cateva carti de psihologie, iar cea care mi-a atras atentia a fost "inteligenta socio-emotionala".
am descoperit ca acest timp de inteligenta presupune urmatoarii itemi:
- empatia primara;
- rezonanta emotionala;
- precizia empatica;
- cognitia sociala;
- sincronia;
- imaginea de sine;
- preocuparea;
am citit mai in detaliu si am descoperit ca detin o inteligenta socio-emotionala peste medie.
ciudat :)))!


iata si un video care vobeste despre inteligenta emotionala din perspectiva stiintifica (medicala):

joi, martie 04, 2010

Inca un pas spre Decretul Duminical

Duminica este ziua de odihna a peste 2 miliarde de oameni. Cum ar fi daca 6 miliarde de oameni ar merge toti in aceeasi zi la biserica si ar asculta Cuvantul lui Dumnezeu? (daca s-ar inchina in ziua corecta, ar mai potrivit)
Daca aveai dubii in privinta unui Decret Duminical Mondial, iti recomand sa citesti urmatoarele:

Grupul conservator EPP din Parlamentul European a demarat o initiativa pentru declararea Duminicii ca zi de odihna in toata Uniunea Europeana. Pentru asta insa, si in conformitate cu Tratatul de la Lisabona, e nevoie de 1 milion de semnaturi din toate tarile membre ale Uniunii Europene.
Am fost solicitati sa promovam aceasta initiativa in Romania si o facem – cu multa placere. Este o initiativa buna, profamilie. Copiii si sotii au nevoie de o zi libera pentru a fi impreuna si au dreptul la a nu fi fortati sa lucreze Duminica. Copiii au dreptul sa petreaca o zi pe saptamina cu ambii parinti iar parintii la fel. Deasemenea multi dintre noi folosesc Duminica ca zi de inchinare alocata bisericii cu intreaga familie. Din nefericire presiunile din afara, de cele mai multe ori nejustificate, ne forteaza uneori sa compromitem aceasta valoare crestina si traditionala. Initiativa cauta sa rectifice aceasta problema. Protejarea Duminicii ca zi de odihna si de inchinare e un aspect important al identitatii noastre romane, crestine, si europene. sursa: http://stiricrestine.ro/2010/02/28/petitie-europeana-pentru-o-duminica-fara-lucru/
Pregatiti-va cu rabdare si credinta in Dumnezeu. Urmeaza vremuri grele pentru cei care cunosc Cuvantul lui Dumnezeu!

luni, martie 01, 2010

Te iubesc, aşa... în silă!

Multe intrebări existenţiale îmi apar în minte înainte să adorm, pe care uneori le notez. Când mă trezesc citesc ceea am scris şi mă apucă râsul; apoi arunc foaia respectivă.
Acum e ora 4 AM si o intrebare ne-existentiala nu-mi da pace: "Cum/De ce să-l iubeşti cel care nu te mai vrea (când cel care te respinge, este persoana potrivită ţie, dar viceversa nu) ?" Altfel spus, de ce să iubeşti o persoană căreia i se face greaţă când te vede?!
Am văzut de curând un film brazilian în care un tip, Pedro, avea o relaţie cu o tipă imaginară, asta după ce partenera tocmai il părăsise. El se comporta in public (la cinema, în restaurant, pe stradă) ca şi când ar fi ieşit cu iubita la plimbare, şi încerca să-i convinga pe cei din jur de existenţa "iubitei" sale.
Să fabulezi sentimental şi să găseşti circumstanţe atenuante prietenul tău care nu te mai vrea aproape (ex: parinţii săi nu ne vor impreună, dar ştiu că el mă iubeşte mult...; din cauza prietenilor săi nu a venit la întâlnire...) poate duce la dereglări psihice.
În copilărie am incercat de nenumărate ori să-mi fac prieteni imaginari, dar niciodată nu am reuşit.
Să ne imaginăm că Georgel joacă într-o echipă de baschet. Într-o pauză de meci, coechipierii observă cum din tribune, Adina face ochi dulci colegului lor. La final de partida, la vestiare, Georgel primeşte diferite sfaturi pentru a avea o aventură cu Adina. Fata este prezentă şi-n urmatoarea ocazie pentru a-şi susţine echipa favorită, moment de care Georgel profită pentru a o invita pe Adina "la un suc". Desi după această primă întalnire Georgel nu a apucat nici macar să-i obţina numărul de telefon, el se va lauda colegilor săi cu "aventura de'o noapte", doar pentru a-şi forma o imagine de "player".
Un joc periculos il regăseşti la persoanele care sunt mereu în căutare parteneri. Sunt acei oameni pentru care orice fată poate reprezenta o parteneră  potrivită, pentru o vreme. Ei vor avea întotdeauna mai mult de o posibilitate de relaţie, datorită flirtului neîncetat pe care îl folosesc oricând, la orice ora, cu oricine (doar fată să fie). Această atitudine "a uşilor deschise peste tot" provoaca răni adânci, unele greu recuperabile (sau irecuperabile) acelor fete care "au pus botul". Şi totuşi, să fii player e o artă.
Personal, dispretuiesc barbatii care numesc femeile: "p!$#ă umblătoare". Asta nu face decât să arate ce vor ei de la o femeie. O fată sedusă şi abandonată întotdeauna prinde greaţă de cel pe care odata îl admira.

"Nu prea mai ai motive să iubesti pe cel care nu te mai vrea. Când cineva iţi spune ca nu te mai vrea, se presupune că a cântărit matur acest gând înainte de a te respinge.
Exista şi posibilitatea în care iîţi dai seama cât de mult inseamnă de fapt persoana de lângă tine după ce ai pierdut-o prin decizia luată. Astea sunt cazuri destul de rare, dar se intamplă. Şi atunci când se intamplă, cel in cauză incearcă să recâştige persoana pe care initial a respins-o şi apoi, chiar că nu o mai scapă printre degete! ...bineînţeles, dacă este "primit" înapoi. Contează foarte mult şi modul în care a avut loc despărţirea şi impactul celor întâmplate până atunci (dacă faci pe cineva să se simta "călcat in picioare", cu greu o să creadă că decizia de revenire impreună este una reală, iar dacă va trece peste acest incident se va gandi mereu dacă nu o să se intample iar despărţirea. Aşa că sentimentele trebuie să fie într-adevăr reale, statornice şi persoana care iniţal a parasit trebuie să demonstreze că într-adevar crede şi simte ceea ce face).
Altfel, dacă persoana nu te mai vrea, nu prea văd de ce să o mai iubeşti.
E clar că sentimentele nu dispar cum ai pocni din degete, dar trebuie să intervină raţionalul, altfel construieşti iar o poveste care nu are corespondent în realitate, fapt ce emotional şi psihic te va distruge.
Iar să trăieşti mereu cu speranta că poate-poate celălalt se va răzgândi doar dacă tu îi arăti în continuare dragostea ta, este la fel periculos având în vedere consecinţele asupra propriei persoane. Plus că un lucru e clar: balanţa nu trebuie să fie dezechilibrată emoţional, în sensul că unul nu trebuie să lupte mai mult decât celălălt, ci dacă într-adevăr e vorba de iubire, nu se va ajunge la anumite lucruri din start sau dacă se ajunge la un impas, ambii luptă să rezolve situaţia la care s-a ajuns. Dacă e vorba de iubire adevarată, totul se va rezolva." (I.C.)
Să revin de la întrebarea de la care am pornit: Cum/De ce să-l iubeşti cel care nu te mai vrea?, aş vrea să punctez un lucru: nu e bine să te bagi pe gâtul unui om. Indiferent de situaţie. Când cel care te respinge este partenerul tau, ai dreptul (în limita penibilităţii) să îl căştigi înapoi. Dacă nu vrea, dă-i pace. E pierderea lui.

joi, februarie 11, 2010

Ca Sarea În Bucate

Mama imi spunea "Daca nu ai nimic bun de zis, mai bine muşcă-ti limba si taci din gura."

Iti mai amintesti de povestea Sarea in bucate, de Petre Ispirescu?
"A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ.
A fost odată un împărat. Acest împărat avea trei fete. Rămânind văduv, toată dragostea lui el şi-o aruncase asupra fetelor. Ele mărindu-se şi văzând sârguinţa ce punea părintele lor ca să le crească pre ele, să le înveţe şi să le păzească de orice răutăţi şi bântuieli, se sileau şi ele din toată puterea lor ca să-l facă să-şi uite mâhnirea ce-l coprinsese pentru moartea mumei lor. Într-una din zile, ce-i vine împăratului, că numai întrebă pe fata cea mai mare:
- Fata mea, cum mă iubeşti tu pe mine?
- Cum să te iubesc, tată? Iaca, eu te iubesc ca mierea, răspunse ea, după ce se gândi ca ce lucru poate fi mai dulce pe lume.
Atâta o tăie capul pe dânsa, atâta şi vorbi.
- Să-mi trăieşti, fata mea; să-mi facă Dumnezeu parte de tine.
Şi întrebând şi pe fata cea mijlocie:
- Dar tu, cum mă iubeşti pe mine, fata mea?
- Ca zahărul, tată.
Atâta o tăie şi pe dânsa capul şi atâta răspunse.
- Să-ţi dea Dumnezeu bine, fata mea. Să mă bucur de tine.
Pasămite fetele acestea erau linguşitoare şi ştiau să-şi arate iubirea către părintele lor mai mult decât o avea. Împăratul se bucură cât un lucru mare când auzi de la fetele lui cele mai mari cât îl iubeşte. El socoti că altfel de iubire nu poate să fie decât cea dulce ca mierea şi ca zahărul. Şi uitându-se şi la fata cea mai mică, ce sta mai doparte şi cu sfială, o întrebă şi pe dânsa:
- Cum mă iubeşti tu, fata mea?
- Ca sarea în bucate, tată! răspunse şi ea cu faţă senină, zâmbind cu dragoste fiască şi lăsându-şi ochii în jos, de ruşine că vorbi şi ea.
Ea se ruşina, biet, văzând că tată-său o băgase şi pe ea în seamă, ca o mai mică ce era. Când auziră surorile ei răspunsul ce dete ea tatălui lor, pufniră de râs şi-şi întoarseră feţele de către dânsa. Iar tatăl lor se încruntă şi, plin de supărare, zise:
- la fă-te mai încoa', nesocotito, să ne înţelegem la cuvinte. N-auzişi tu pe surorile tale cele mai mari cu ce fel de dragoste mă iubesc ele? Cum de nu te-ai luat după dânsele ca să-mi spui câtă dragoste dulce ai şi tu către tatăl tău? Pentru asta oare mă trudesc eu ca să vă cresc şi să vă dau învăţătură cum altele să nu fie în lume ca voi? Să te duci de la mine cu sarea ta cu tot!
Când auzi fata cea mai mică a împăratului urgia tatălui său, ce cădea pe capul ei, intră în fundul pământului de mâhnire, căci se supărase tată-său şi, încumătându-se, zise:
- Să mă ierţi, tată, că eu n-am vrut să te supăr. Eu am socotit cu mintea mea că dragostea ce am către tine este, daca nu mai presus decât a surorilor mele, dar nici mai prejos decât mierea şi zahărul...
-Auzi, auzi, o întrerupse tată-său; şi mai ai obraz să te atingi de surorile tale cele mai mari? Să te duci de la mine, fată neruşinată ce eşti, să nu-ţi mai auz de nume!
li închise gura şi o lăsă plângând. Surorile vrură să o mângâie, dar cu nişte cuvinte atingătoare, care îi făceau mai mult rău decât bine. Fata cea mai mică a împăratului, daca văzu că nici surorile nu o cruţă, îşi puse nădejdea în Dumnezeu şi se hotărî să plece unde mila Domnului o va duce. Îşi luă deci din casa părintească un rând de haine proaste şi vechi şi pribegi din sat în sat, până la curtea unui alt împărat.
Ajungând acolo, stătu la poartă. Chelăreasa o văzu şi daca veni la dânsa o întrebă ce vrea; ea răspunse că este o fată săracă şi fără de părinţi, şi ar vrea să se bage la stăpân, daca ar găsi vrun loc. Tocmai atunci ieşise ajutoarea chelăresei şi ar fi voit să bage pe alta. Se uită la dânsa chelăreasa, cu ochi pătrunzători, şi i se păru a fi bună să o ia pe dânsa în slujbă. Fata de împărat mai fu întrebată că ce simbrie cere, şi ea răspunse că nu cere nici o simbrie, fără decât să slujească o bucată de vreme şi daca slujba ei va fi vrednică de vro simbrie, să-i dea atât cât va face.
Chelăreasa se bucură văzându-o că răspunde aşa de cuminte, şi o luă să-i fie ajutoare. îi spuse ce are să facă şi îi dete pe mână un vraf de chei din mai multe ce avea. Fata era cuminte şi deşteaptă. Ea începu să deretice prin cămara şi prin dulapurile de la care avea cheile şi să puie fiecare lucruşor la rânduiala lui.
Şi fiindcă îi prindea mâna la frământat, la fiertul dulceţilor şi la alte bunătăţi de mâncare ce se află prin cămările împăraţilor, în grija ei fură lăsate tainurile curţii. Şi cum oare n-ar fi ştiut să facă toate astea? Mă rog, fată de împărat nu era? Şi nu se ivi nici o cârteală din partea nimănui, căci ea toate tainurile le împărţea cu cumpănă şi cu dreptate, de nu-i găsea nimeni nici o părtinire. Unde să stea ea la vorbă deşartă cu oamenii şi cu femeile curţii, sau cu streinii carii veneau să-şi ia tainurile şi merticurile? Unde să iasă din gura ei vreo vorbă fără cumpăt, ori să asculte de la cineva vreo asemenea vorbă, că se ruşina, şi găsea ea cuvinte destul de cuviincioase cu care să închiză şi gura cea mai farfara. Ea nu sta la taifas cu slugile ori cu slujnicile curţii, ci, când îşi găsea câte niţică vreme de repaos, citea pe carte.
Toţi cu totul avea sfială de dânsa şi nu-i găsea nimeni vreo faptă care să le dea dreptul a-i atârna vreun ponos de coadă.
Vestea despre vrednicia şi smerenia ajutoarei de chelăreasă ajunse numaidecât şi la urechile împărătesei. Ea dori s-o vază. Iară daca se înfăţişe împărătesei, fata de împărat ştiu să se arate şi să vorbească din inimă curată, fără prefăcătorie şi fără multă îndrăzneală. Împărăteasa prinse a o îndrăgi. Ea bănui că ajutoarea de chelăreasă nu poate să fie de neam prost.
Şi aşa cum vă spusei, împărăteasa luă pe fată, ajutoarea chelăresei, pe lângă dânsa. Unde se ducea împărăteasa, mergea şi ea; când se punea împărăteasa la lucru lucra şi ea. Apoi, lucrul ce ieşea din mâna ei era mărgăritar, nu altceva. Din toate, din toate, cuvintele cele înţelepte ce ieşeau din gura ei plăcu împărătesei mai mult decât orice. Ce să întindem vorbă multă? Ajunsese să fie nedespărţită de împărăteasa. O iubea împărăteasa ca pe copilul ei.
Se mira şi împăratul de atâta alipire a împărătesei către această fată. Acest împărat avea un fecior singur la părinţi. Tată-său şi mumă-sa se uita la dânsul ca la soare. Îl pierdeau de drag ce le era.
Şi mergând împăratul la un război, luă şi pe fiul său cu dânsul, ca să se deprinză cu ale războaielor. Acolo, nu ştiu cum se făcu, nu ştiu cum se drese, că numai ce îl aduseră acasă rănit.
Să fi văzut acuma pe mă-sa jăliri şi planşete. Nu mai ştia ce să-i facă ca să-l vindece mai curând. Nopţile le făcea zile priveghindu-l la boală. Iară daca o ajunse oboseala de nu mai putea sta în picioare, împărăteasa puse pe fata ei din casă, ca un om de credinţă, să îngrijească de dânsul, şi apoi, când una, când alta, erau nelipsite de lângă patul rănitului.
Cuvintele cele blânde şi înţelepte ale fetei, mângâierile ei cele dulci şi neprefăcute, smerenia ei deşteptară în inima bolnavului o simţire ce nu o avusese până atunci; iar mai mult decât toate, cum ştia ea să umble de binişor când îi primenea ranele, făcu pe fiul de împărat să o iubească ca pe o soră, căci pare că-i alina durerile când punea ea mâna pe rănile lui. într-un după-prânz, după ce se făcuse mai bine, când sta de vorbă cu mă-sa, el îi zise: - Ştii ce, mamă, mie mi-ar fi voia să mă însor.
- Bine, măicuţă, bine. Mai bine de tânăr, decât să intri în valurile lumii. Să-ţi caute maica o fată bună de împărat, şi de neam, şi de treabă.
- Ea e găsită, mamă.
- Şi cine este? O ştiu eu?
- Să nu te superi, mamă, dacă ţi-oi spune. Mie mi-a rămas inima la fata dumitale din casă. O iubesc, mamă, ca pe sufletul meu. Din câte fete de împăraţi şi de domni am văzut, nici una nu mi-a plăcut ca dânsa. Ea mi-a robit inima.
Se împotrivi împărăteasa oarecum, cârmi ea; dar nu fu cu putinţă să întoarcă pornirea fiului ei de la această însurătoare. Dacă văzu şi văzu că altfel nu se poate, şi că fata ce-şi alesese fiul ei să o ia de nevastă este cuminte, blândă, cu bună judecată, şi mai presus de toate este smerită, cinstită şi vrednică, se învoi şi dânsa.
Rămase acum să înduplece şi pe împăratul, tatăl băiatului, ca să primească şi dânsul alegerea fiului lor.
Pentru aceasta nu fu mare greutate; căci atât muma, cât şi fiul căzură cu rugăciune şi lăudară pe fată cum ştiură şi ei mai bine.
Logodiră deci împăratul şi împărăteasa pe fiul lor cu fata din casă a împărătesei şi hotărâră şi nunta.
Când începură a face poftirile la nuntă, logodnica fiului de împărat se rugă cu cerul, cu pământul ca la nuntă să poftească şi pe împăratul cutare, pe tatăl ei adică; se feri însă d-a spune cuiva că este fata acelui împărat. Socrii primiră să-i facă voia şi poftiră la nuntă şi pe acel împărat.
În ziua cununiilor veniră toţi musafirii la nuntă. Se începură veseliile şi ţinură toată ziua, ca la împărat, de! ce să zici?
Seara se întinse o masă d-alea împără-teştile, cu fel de fel de mâncări, de băuturi, de plăcinte şi de alte bunătăţi, de să-ţi lingi şi degetele când le vei mânca.
Mireasa poruncise bucătarilor ce bucate să gătească. Ea însă cu mâna ei găti doparte toate acele feluri numai pentru un musafir. Apoi dete poruncă unei slugi credincioase ca să bage bine de seamă ca aducând la masă bucatele gătite de dânsa, să le puie dinaintea împăratului poftit după rugăciunea ei. Dară să îngrijească să nu le puie dinaintea altcuiva, că e primejdie de moarte. Sluga cea credincioasă făcu întocmai precum i se poruncise. După ce se aşezară toţi la masă, începură a mânca şi a se veseli cât nu se poate spune.
Împăratul cel poftit, adecă tatăl miresei, mânca şi nu prea. încă de când venise, el se tot uita la mireasă şi pare că-i zicea ceva, dară nu-i venea să crează ochilor. Pasămite el îşi semuia copila, şi neputându-şi da seamă de cum ajunsese ea să se mărite după un fedor de împărat, nu cuteză să zică nimănui nimic.
Vezi că trudele şi necazurile ce suferise biata fată o schimbase de cum o ştia tată-său.
Şi, îndemnându-se de pofta cu care mâncau mesenii, ar fi voit şi dânsul să mănânce şi să se veselească; dară după ce gustă o dată sau de două ori din bucate, se opri. Sluga care îi aducea bucatele le ridica întregi, neatinse.
Se mira acest împărat cum de toţi mesenii mănâncă cu poftă nişte bucate care pentru dânsul n-aveau nici un gust. Se încumese şi întrebă pe vecinul din dreapta. Acesta îi răspunse că astfel de bucate bune n-a mâncat de nu ţine minte. Gustă şi împăratul din talerul vecinului, şi văzu că bucatele sunt bune. Asemenea făcu şi la vecinul din stânga. Îi lăsa gura apă după bucatele cele bune ce gustase de la vecini; foamea îi da zor să îmbuce şi el; dară cine putea să mănânce bucatele care i le aducea lui?
Rabdă ce rabdă; de ruşine lua el câteodată şi din bucatele ce i se aduceau, ca să nu se facă de râs între meseni, dar încolo nimic. În cele din urmă, nu se mai putu opri, ci, ridicându-se în sus, zise cu glas mare:
- Bine, împărate, m-ai chemat la nunta fiului tău ca să-ţi baţi joc de mine?
-Vai de mine, măria-ta! Cum se poate să-ţi treacă prin gând una ca aceasta? După cum vede toată adunarea, te cinstesc şi pe dumneata ca pe toţi ceilalţi împăraţi, fără deosebire.
- Ba să mă ierţi, împărate, bucatele tuturor mesenilor sunt bune de mâncat, numai ale mele nu.
Se făcu foc de supărare împăratul socru şi porunci ca numaidecât să vie bucătarii să dea seamă de ceea ce au făcut, şi vinovaţii să se dea morţii. Ştiţi ce era?
Iaca mireasa gătise toate bucatele pentru tată-său fără sare, ci numai cu miere şi cu zahăr. Chiar sarniţa de dinaintea lui era plină cu zahăr pisat, şi degeaba lua bietul împărat cu cuţitul din sarniţa ce credea el că este cu sare şi punea în bucate, ele, în loc să se facă mai bune de mâncare, se făceau şi mai dulci de pe cât erau, şi mai cătrănite.
Atunci se ridică mireasa în sus şi zise împăratului socru:
- Eu am gătit bucatele pentru împăratul ce s-a supărat, şi iată pentru ce am făcut-o:
Acest împărat este tată-meu. Noi eram trei surori în casa părintească. Tata ne-a întrebat într-o zi cum îl iubim noi. Surorile mele cele mai mari, una îi răspunse că îl iubeşte ca mierea, alta ca zahărul. Eu îi zisei că îl iubesc ca sarea în bucate. Aşa am socotit eu că nu se poate mai multă iubire decât aceasta. Tata s-a supărat pe mine şi m-a gonit din casă. Dumnezeu nu m-a lăsat să piei şi prin muncă, cinste şi hărnicie am ajuns unde mă vedeţi. Acum am vrut să dovedesc tatei că fără miere şi fără zahăr poate omul să trăiască, dar fără sare nu, d-aia i-am gătit bucatele fără sare. Judecaţi dumneavoastră cu minte împărătească cine a avut dreptate.
Toţi mesenii într-o glăsuire găsiră cu cale că pe nedrept a fost fata gonită din casa părintească.
Atunci tatăl fetei mărturisi că n-a ştiut să preţuiască duhul fetei sale, şi şi-a cerut iertăciune. Fata, şi ea, i-a sărutat mâna şi şi-a cerut şi dânsa iertăciune dacă fapta ei l-a supărat. Şi se puseră pe o veselie şi pe o petrecere de se duse vestea în lume.
Tatal fetei se veselea, nu se veselea, dar socrul ştiu că se veselea şi se mândrea că a dobândit o aşa nuroră, şi de viţă bună, şi înţeleaptă, şi harnică.
Eram şi eu la nuntă, împreună cu cheleşul ăla care se tupilează printre d-voastră, cinstiţi boieri. Multe ciolane, Doamne, mai căzură de la acea masă şi, care cum cădea, tot în capul chelului le da.
Şi încălecai p-o şea, şi v-o spusei d-voastră aşa.
Şi încălecai p-o lingură scurtă, să trăiască cine ascultă.
Şi mai încălecai p-un fus, să trăiască şi cel ce-a spus."
sursa: aici;

Ai aici un film care sa te inspire.
Spune azi cuiva drag ca il preţuieşti. Succes!

This Traveler IQ challenge compares your geographical knowledge against the Web's Original Travelogue's other 4,648,395 travelers who have taken this challenge as of Wednesday, October 14, 2009 at 09:23AM GMT. (TravelPod is part of the TripAdvisor Media Network)