duminică, martie 14, 2010

inteligenta emotionala

m-am asezat pe o banca intr-un scuar din ploiesti de pe bvd independentei.
trenul vine in jumatate de ora, asa ca am timp sa-mi fac un rezumat al ultimelor 24 de ore... in care am purtat diferite discutii despre stapanirea de sine (exersata din plin in ziua trecuta).


imi place sa pun intrebari "nebune", pentru ca socheaza.
daca omul respectiv este pregatit in orice moment pentru o discutie incitanta, filosofica, sofista etc., pentru mine inseamna ca acelei persoane nu ii este frica sa fie provocata.
am rasfoit si cateva carti de psihologie, iar cea care mi-a atras atentia a fost "inteligenta socio-emotionala".
am descoperit ca acest timp de inteligenta presupune urmatoarii itemi:
- empatia primara;
- rezonanta emotionala;
- precizia empatica;
- cognitia sociala;
- sincronia;
- imaginea de sine;
- preocuparea;
am citit mai in detaliu si am descoperit ca detin o inteligenta socio-emotionala peste medie.
ciudat :)))!


iata si un video care vobeste despre inteligenta emotionala din perspectiva stiintifica (medicala):

joi, martie 04, 2010

Inca un pas spre Decretul Duminical

Duminica este ziua de odihna a peste 2 miliarde de oameni. Cum ar fi daca 6 miliarde de oameni ar merge toti in aceeasi zi la biserica si ar asculta Cuvantul lui Dumnezeu? (daca s-ar inchina in ziua corecta, ar mai potrivit)
Daca aveai dubii in privinta unui Decret Duminical Mondial, iti recomand sa citesti urmatoarele:

Grupul conservator EPP din Parlamentul European a demarat o initiativa pentru declararea Duminicii ca zi de odihna in toata Uniunea Europeana. Pentru asta insa, si in conformitate cu Tratatul de la Lisabona, e nevoie de 1 milion de semnaturi din toate tarile membre ale Uniunii Europene.
Am fost solicitati sa promovam aceasta initiativa in Romania si o facem – cu multa placere. Este o initiativa buna, profamilie. Copiii si sotii au nevoie de o zi libera pentru a fi impreuna si au dreptul la a nu fi fortati sa lucreze Duminica. Copiii au dreptul sa petreaca o zi pe saptamina cu ambii parinti iar parintii la fel. Deasemenea multi dintre noi folosesc Duminica ca zi de inchinare alocata bisericii cu intreaga familie. Din nefericire presiunile din afara, de cele mai multe ori nejustificate, ne forteaza uneori sa compromitem aceasta valoare crestina si traditionala. Initiativa cauta sa rectifice aceasta problema. Protejarea Duminicii ca zi de odihna si de inchinare e un aspect important al identitatii noastre romane, crestine, si europene. sursa: http://stiricrestine.ro/2010/02/28/petitie-europeana-pentru-o-duminica-fara-lucru/
Pregatiti-va cu rabdare si credinta in Dumnezeu. Urmeaza vremuri grele pentru cei care cunosc Cuvantul lui Dumnezeu!

luni, martie 01, 2010

Te iubesc, aşa... în silă!

Multe intrebări existenţiale îmi apar în minte înainte să adorm, pe care uneori le notez. Când mă trezesc citesc ceea am scris şi mă apucă râsul; apoi arunc foaia respectivă.
Acum e ora 4 AM si o intrebare ne-existentiala nu-mi da pace: "Cum/De ce să-l iubeşti cel care nu te mai vrea (când cel care te respinge, este persoana potrivită ţie, dar viceversa nu) ?" Altfel spus, de ce să iubeşti o persoană căreia i se face greaţă când te vede?!
Am văzut de curând un film brazilian în care un tip, Pedro, avea o relaţie cu o tipă imaginară, asta după ce partenera tocmai il părăsise. El se comporta in public (la cinema, în restaurant, pe stradă) ca şi când ar fi ieşit cu iubita la plimbare, şi încerca să-i convinga pe cei din jur de existenţa "iubitei" sale.
Să fabulezi sentimental şi să găseşti circumstanţe atenuante prietenul tău care nu te mai vrea aproape (ex: parinţii săi nu ne vor impreună, dar ştiu că el mă iubeşte mult...; din cauza prietenilor săi nu a venit la întâlnire...) poate duce la dereglări psihice.
În copilărie am incercat de nenumărate ori să-mi fac prieteni imaginari, dar niciodată nu am reuşit.
Să ne imaginăm că Georgel joacă într-o echipă de baschet. Într-o pauză de meci, coechipierii observă cum din tribune, Adina face ochi dulci colegului lor. La final de partida, la vestiare, Georgel primeşte diferite sfaturi pentru a avea o aventură cu Adina. Fata este prezentă şi-n urmatoarea ocazie pentru a-şi susţine echipa favorită, moment de care Georgel profită pentru a o invita pe Adina "la un suc". Desi după această primă întalnire Georgel nu a apucat nici macar să-i obţina numărul de telefon, el se va lauda colegilor săi cu "aventura de'o noapte", doar pentru a-şi forma o imagine de "player".
Un joc periculos il regăseşti la persoanele care sunt mereu în căutare parteneri. Sunt acei oameni pentru care orice fată poate reprezenta o parteneră  potrivită, pentru o vreme. Ei vor avea întotdeauna mai mult de o posibilitate de relaţie, datorită flirtului neîncetat pe care îl folosesc oricând, la orice ora, cu oricine (doar fată să fie). Această atitudine "a uşilor deschise peste tot" provoaca răni adânci, unele greu recuperabile (sau irecuperabile) acelor fete care "au pus botul". Şi totuşi, să fii player e o artă.
Personal, dispretuiesc barbatii care numesc femeile: "p!$#ă umblătoare". Asta nu face decât să arate ce vor ei de la o femeie. O fată sedusă şi abandonată întotdeauna prinde greaţă de cel pe care odata îl admira.

"Nu prea mai ai motive să iubesti pe cel care nu te mai vrea. Când cineva iţi spune ca nu te mai vrea, se presupune că a cântărit matur acest gând înainte de a te respinge.
Exista şi posibilitatea în care iîţi dai seama cât de mult inseamnă de fapt persoana de lângă tine după ce ai pierdut-o prin decizia luată. Astea sunt cazuri destul de rare, dar se intamplă. Şi atunci când se intamplă, cel in cauză incearcă să recâştige persoana pe care initial a respins-o şi apoi, chiar că nu o mai scapă printre degete! ...bineînţeles, dacă este "primit" înapoi. Contează foarte mult şi modul în care a avut loc despărţirea şi impactul celor întâmplate până atunci (dacă faci pe cineva să se simta "călcat in picioare", cu greu o să creadă că decizia de revenire impreună este una reală, iar dacă va trece peste acest incident se va gandi mereu dacă nu o să se intample iar despărţirea. Aşa că sentimentele trebuie să fie într-adevăr reale, statornice şi persoana care iniţal a parasit trebuie să demonstreze că într-adevar crede şi simte ceea ce face).
Altfel, dacă persoana nu te mai vrea, nu prea văd de ce să o mai iubeşti.
E clar că sentimentele nu dispar cum ai pocni din degete, dar trebuie să intervină raţionalul, altfel construieşti iar o poveste care nu are corespondent în realitate, fapt ce emotional şi psihic te va distruge.
Iar să trăieşti mereu cu speranta că poate-poate celălalt se va răzgândi doar dacă tu îi arăti în continuare dragostea ta, este la fel periculos având în vedere consecinţele asupra propriei persoane. Plus că un lucru e clar: balanţa nu trebuie să fie dezechilibrată emoţional, în sensul că unul nu trebuie să lupte mai mult decât celălălt, ci dacă într-adevăr e vorba de iubire, nu se va ajunge la anumite lucruri din start sau dacă se ajunge la un impas, ambii luptă să rezolve situaţia la care s-a ajuns. Dacă e vorba de iubire adevarată, totul se va rezolva." (I.C.)
Să revin de la întrebarea de la care am pornit: Cum/De ce să-l iubeşti cel care nu te mai vrea?, aş vrea să punctez un lucru: nu e bine să te bagi pe gâtul unui om. Indiferent de situaţie. Când cel care te respinge este partenerul tau, ai dreptul (în limita penibilităţii) să îl căştigi înapoi. Dacă nu vrea, dă-i pace. E pierderea lui.

This Traveler IQ challenge compares your geographical knowledge against the Web's Original Travelogue's other 4,648,395 travelers who have taken this challenge as of Wednesday, October 14, 2009 at 09:23AM GMT. (TravelPod is part of the TripAdvisor Media Network)