vineri, martie 30, 2012
vineri, martie 16, 2012
Public Rage
Cateodata ne trezim facand lucruri pe care daca le-am vedea la altii am exclama Ce distrus!
Sunt unele lucruri pe care trebuie sa le faci atunci cand simti nevoia.
Ai nevoia sa ii spui ce simti si ce te doare. O atingi cu vorbele si incepe sa planga... tacere se aduna in jurul vostru si parca sunteti singuri pe pamant...
Te ridici si te misti prin local incoace si-ncolo. Barmanul si ospatarul te urmasesc din priviri ca nu cumva sa faci vreo prostie - Daca o plezneste, l-am troznit!
Apoi ai un moment de luciditate, iti iei scaunul si te asezi langa ea. Te apropii usor si o asculti cum suspina. Ai vrea sa-i stergi lacrimile, dar nu ai voie sa o atingi. Asa ca o intrebi in soapta: De ce plangi? Nu vreau sa suferi... Si nu poti sa-i vezi chipul pentru ca parul ii atarna peste faţă. Apoi ii spui bland, incercand s-o linistesti: Totul o sa fie bine. Ai sa intelegi mai tarziu de ce...
Oare?! Oare vei afla? Oare ai sa intelegi candva, vreodata?
De ce toate raspunsurile apar la final?