Toate drumurile s-au inchis si oamenii s-au ascuns in case de teama prapadului anuntat la meteo. Intru in camera, inchid usa, zambesc si pun mana pe soba. Este calda. Multumesc Doamne! Miroase a lemn ars, lumina e buna si bunica citeste din Biblie.
E inceput de primavara intr-un judet din sudul tarii, intr-un sat de la margine de lunca, iar in casa bunicii si-au dat intalnire amintirile. In copilariei nu suportam acest loc, unde lumea isi castiga existenta lucrand pamantul. Acum imi este dor de acea organizare arhaica in care grijile atarnau pe umerii parintilor. Copii cresc si parintii isi pun toata increderea si sperantele in urmasii lor.
Vocea ei... Acea voce simpla, curata si plina de putere m-a facut sa ma simt de parca l-as fi auzit pe insusi Dumnezeu citindu-mi acele versete: "Si Domnul a zis..." Fiorul ma incanta si sunt fericit.
Imi era dor de batranetea ei, de intelepciunea si de sfaturile incepute cu "Mai mamaie, mai! Asculta la mine ce am sa te invat de bine."
Drumul spre casa pare a fi o iesire dintr-un illo-tempore... "Va iubesc pe toti, pe cate patru si ma rog lui Dumnezeu pentru voi. Va pupa mamaia!"
