În porumb

- David...
- Rox, unde esti?
- ... pe câmp ...
- Dă-mi te rog un pin cu adresa.
- Ooof!
- Rox!
- Bine. Adu-mi te rog o cafea.
Simțeam că leșin. Imi vomitasem stomacul pe drum iar acum nu mai știam unde sunt. Ieșisem desculță din casă ca să iau aer, când m-a sunat prostul. M-am îndreptat spre poartă, ca acolo era semnalul mai bun. Rețeaua vieții! M-a ținut cam 40 de minute la telefon să îmi povestească cum m-a înșelat el pentru că mă iubește. Auzi la el! Prostu' pământului! Ce penibil! Ce căcănar!
M-am oprit din mers pentru că mai aveam doar 2% baterie și-mi era că dacă mă îndepărtez, dorm în lanul de porumb pentru că David sigur nu mă mai găsea! Când a venit el, terminasem de plâns, stăteam în țărână și mă feream de țânțari.
- Inutile insectele astea! Ti-am spus că le urăsc?
- În fiecare vara. Mergi?
- Da. Ajuta-ma te tog să mă scutur.
- Esti sigură? Că dacă încep eu să dau...
- S-ar putea să îmi placă, știu. Dar insist.
- Bine, dar să nu chemi mâine știrile să te plângi că te-am bătut și violat, pentru că sigur n-or să te bage în seamă dacă nu ești bătrână din Vaslui. Bătrână ești, dar nu din Vaslui.
- Ca tu ești tare departe rău de groapă! Dă-mi o țigară.
- N-am. Uiți că m-am lăsat?
- Ah! da...
- Ia o guma. Ia zi, ce facem de revelion?
- Omule, e 26 iulie! Du-mă acasă, te rog.
- La cine?
As fi vrut să ii spun ca la EL, fostul meu, dar sigur mi-ar fi tras un dos de palmă și m-ar fi dat cu capul de bord.
- Hai să luăm semințe și du-mă până la Predeal. Unde mi-e cafeaua?
- E în spate pe jos. Vezi să n-o dărâmi, căutând așa ploaia ca tuta!
- Gata, merci. Dau un covrig la Comarnic?
- Doi.
Am dat drumul la radio, mi-am întins scaunul și mă uitam la David cum conducea. Aveam pentru el un respect și o teamă sfântă. Omul asta ma știa de 5 ani și m-a tolerat cu toate prostiile mele. Bine, m-a șters el de câteva zeci de ori din agenda și de pe feisbuc, dar n-am pus la suflet. Asa făcea cu toată lumea pe care o simpatiza și care nu ii răspundea după cum voia el. Nu cred că m-a vrut vreodată de iubită, pentru că omul știa că sunt tută si cu capul în găleată, dar mi-a zis că mă vrea aproape de el ca să știe că-s bine și nu fac prostii. Ăsta era stilul lui, protectiv de fel și vorbea cu toată lumea: urâte frumoase, singure, măritate, nu conta pentru ca el căută să aibă oameni de calitate și încredere în jur.
- Rox, schimbăm și noi muzica asta? Am senzația că aud broaștele cum râd de noi.
- David, ia cu paine!
- Merci, dar sunt sătul. Schimbi, te rog?
- Bine, bine. Ia zi-mi, pe cine ai mai vrăjit?
- Pe nimeni.
- Haide măi! Pe bune?! Tu, Pețitorul Primăverii, Sburătorul Verilor și Soba Iernilor, n-ai agățat nimic?
- Nimic.
- Tristule!
- Dar am fost agățat.
- Știam eu! Varsă tot!
- O colegă de muncă ne-a tot invitat la ea la semințe și bere. Tipă faină, înaltă, roșcată, ochi verzi, 23 de ani, ASE terminat, tatăl avocat și mama doctor, trăiește de capul ei fără ajutorul părinților într-o​ garsonieră din Berhattan.
- Unde-i asta?
- Adică Berceni.
- Aha. Continuă.
- Nu ne adunam mulți, de obicei 4-5 și încingeam o șeptică, spărgeam semințe, făceam mișto de cine apărea pe la televizor...
- Dar de ce vorbești la trecut?
- Ai răbdare. Într-o seară, Sâmbăta trecută mai exact, eram doar noi doi în bucătărie si împărțeam un joint.
- Drogatule!
- Merci. Și ea ma întreabă "Ia zi tu mie de ce nu te-ai agățat de nicio tipă din birou, când avem atâtea oferte bune? Urât nu ești, prost sigur nu ești, deși am dubii în privința sănătății tale mentale..."
- Si ce i-ai zis?
- Că încă n-am găsit ceva care să mă stârnească suficient de mult, cum că trebuie să cunosc bine fata inainte și că nu ...
- Prooost!
- La care ea îmi spune "Și dacă ți-aș spune că ești un bărbat mișto și ca vreau să te sodomizez puțin la noapte?"
- Și?!?
- Și i-am mulțumit și am zis ca e un compliment foarte fain, dar nu vreau să îmi bat joc...
- Dă-te jos!
- Huh?
- Oprește mașina și DĂ-TE JOS!
Imediat ce a oprit, am coborât și m-am dus pe partea lui, am deschis ușa, s-a dat jos și i-am dat o palma tare, tare de mă ustura rău palma.

Tampon

Apoi ia-ți timp și recompune-te. Ai nevoie de o perioadă de tampon, între acțiune și reacție, în care să înțelegi ce ai de făcut. Imaginează-ți că te arzi și că te doare, apoi înveți să suporți durerea și să o ignori treptat.

Dacă ne uităm in trecut, zidurile cetăților serveau de multe ori ca tampon, astfel încât locuitorii să aibă o tranziție între viața cotidiană și starea de asediu, oferindu-le​ suficient timp cât să își adune armele si să se apere.

Când cineva te lovește, întreabă-l prima data de ce, apoi apără-te. Apară-te cu tact, astfel încât să aștepte cu drag întâlnirea cu dracu'.

Să te duci la somn cu gândul că ai făcut tot ce ai putut. Să ai calmul necesar de a nu fii zguduit de ura și reproșurile celor din jur. Să te respecți suficient de mult încât să nu te iei la ceartă cu ei.

Să vezi în tine o persoană capabilă să facă din noapte, zi. Să crezi în tine și să îți creezi un viitor atunci când lumea aruncă cu pământ și pietre.

Ascultă-le tâmpeniile și răspunde-le doar după ce au terminat toți de vorbit. Prezintă faptele și argumentează-ți fiecare pas, astfel încât să vadă că nu pot să te bântuie cu prostiile lor. Apară-te cu aceeași pasiune pentru viață și tărie cu care s-a luptat a treia maimuță să urce pe Arca lui Noe. Oh! Cerul tună și începe să picure!

@london
#220buswansworthtohammersmith