Alaturi/Impotriva ta

Nu stii prin cate a trebuit sa trec sa ajung astazi sa ma uit in ochii tai si sa iti spun ca nu mai simt nimic. Sunt viu, dar mort pe dinauntru. Nu ma astept sa iti pese si nici nu cred ca nu vei dormi la noapte din cauza asta

Inca te simt pe buzele mele si trag batraneste din tigara asta ce imi aminteste de noptile in care stateam intinsi in pat, dezveliti si goi, povestind despre timpurile ce urmau sa vina si cum aveam sa ne luptam cu monstrii pentru a ajunge in Padurea Fermecata. Desenam viitorul in cuvinte calde si construiam un castel pe stanca vointei noastre de a fi impreuna, la bine si la greu. La binele meu si la greul tau.

Ce este curcubeul daca nu o promisiune ca niciodata nu va mai fi un potop din care sa nu avem scapare?! In bunatatea Lui, Tata ne-a promis ca nu vom mai fi nevoiti sa murim striviti de suferinta si ne-a lasat sa ne fixam ochii sus, pe cer, la confirmarea ca furtuna a trecut. Care este mostenirea noastra, daca nu o viata schimbata si traita cu rost? Ce rost are suferinta, daca nu sa ne faca mai puternici?!

Azi e ziua 158. Sunt cinci luni de cand m-ai lasat singur pe mare. Am trecut prin disperare si nu am crezut ca voi ajunge sa vad curcubeul. M-am aruncat in apa si am incercat sa ma inec, dar o mana cunoscuta m-a tras de par in sus. As fi vrut sa fi fost tu cea care sa ma scoata din adancuri, dar ce bine ca am ingeri pazitori!

Am crezut ca dragostea este cel mai de pret lucru al sufetului omenesc; dar dragostea nu este un lucru, ci o stare de fapt, un exercitiu de vointa. Dragostea e plina de clisee si de compromisuri. Dragostea este un pumn in plex pe stomacul gol. Dragostea este distanta dintre Rai si Iad. Dragostea este un cantar pe care asezi greutati ca sa masori fericirea. Dragostea este, sau nu este. Iubesti sau nu iubesti. Si cand iubesti, centrul tau de echilibru se aseaza in sufletul ei, iar al ei, intr-al tau. Si poti sa iubesti din nou doar cand sufletul ti-e gol. Nu pustiu, ci gol. Nu abandonat, ci pregatit sa te primeasca.

Noaptea, inainte de culcare, imi aduc aminte de numeroasele ocazii in care ne promiteam: „Si chiar de s-ar stinge Soarele si n-ar mai lumina, eu as continua sa te iubesc si sa iti calauzesc pasii!” Am promis sa fim alaturi unul de celalalt, nu unul impotriva altuia. Cei cinci ani de dragoste bogata s-au transformat acum in cinci luni de saracie si regrete... Nu vreau altceva de la tine decat sa imi explici de ce m-ai lasat sa cred ca putem planta flori de maci pe Marte. Am venit departe ca sa gasesc aurul de la capat de curcubeu; dar spiridusul m-a pus la treaba si mi-a zis: „Apreciez ca ti-ai facut curaj sa iti parasesti comfortul casei tale si sa vii sa ma gasesti, dar aurul trebuie sa il meriti. Lucreaza, arata-mi ca esti bun si te voi rasplati.” Si m-a muncit ca pe cai furati. Mi-a fost greu, dar gaseam alinare in mesajele tale si in dulcele-ti glas. Dupa o luna, spiridusul mi-a intins o scrisoare si mi-a spus ca e de la tine. Am incetat munca si am gasit scris:

„Dragul meu rege,

Dupa cugetari adanci, am ajuns la concluzia ca aurul nu exista si spiridusul este doar rodul imaginatiei tale. Nu pot sa te mai astept si vreau sa imi vad de viata. Nu mai cred in NOI si vreau sa fiu iarasi EU.

Te rog nu ma mai cauta.

A ta,

Fosta (Regina)”

-in lucru-

Heart's plan

Thoughts keep us busy while the heart plans our journey through life.

©benpntl

Nu stim sa iubim

Nu stim sa iubim. Nu intelegem ce este iubirea si o confundam grav cu alte sentimente si ganduri mai mult sau mai putin curate. Ne-am pierdut inocenta si ne tiuie mintea din cauza unui suflet gol dintr-un trup ce zace in arsita disperarii.

Cum se face ca realizam, ca prin vis, doar dupa ce ne-am despartit de el sau de ea, ca iubim? Sigur nu e lipsa acelei persoane, ceea ce ne doare? Sigur nu e dezamagirea unor promisiuni de eternitate auzite candva, intr-o noapte uda, ce ne face sa tremuram de nervi? Sigur nu e dorul sa ne simtim trupurile frecandu-se unul de celalalt, scaldate intr-o mare de sudoare? Sigur nu e disperarea ca vom ramane singuri?

Nu cred ca suntem capabili sa intelegem iubirea, nu pentru ca nu am avea capacitatea intelectuala, ci pe cea emotionala. Daca am iubi cu adevarat, am fi coplesiti de simplitatea si de umilinta ei. Iubirea e prea pura ca sa poata fi inteleasa de doi oameni ce cauta sa aiba performante sexuale demne de Olimpiada. Iubirea poate fi experiementata, dar nu si inteleasa. Iubirea nu poate fi descrisa in cuvinte. Iubirea e un mix intre experienta, rabdare, credinta si incredere, respect si atasament. Iubirea dintre doua persoane este o legatura unica si irepetabila. Iubirea e nebunie pentru omul rational. Iubirea e predare si altruism pentru omul egoist. Iubirea e ilegala. Iubirea nu poate fi legiferata sau reglementata prin ordonante de guvern. Iubirea este binara: 1 sau 0, exista sau nu. IUBESTI SAU NU IUBESTI?

Cum poti sa iubesti o persoana pe care nu o cunosti?

Sau cum poti sa iti iubesti aproapele, daca nu ai o legatura personala cu el/ea? Si aici nu ma refer la iubirea fizica...

Stai sau pleci?

In ganduri nu suntem niciodata singuri.

Sa spunem ca vrei sa pleci din tara pentru ca ceea ce ai in Romania nu te mai multumeste. Sa spunem ca vorbesti engleza si spaniola la nivel de incepator. O cunostinta veche si de incredere te invita sa incerci marea cu degetul in Spania. Accepti, iti faci bagajul si pleci la Madrid cu autocarul. Drumul e lung si nu incetezi sa te intrebi de ce ai plecat... Odata ajuns in Spania, ti se ofera de munca intr-un loc mult sub pregatirea ta academica din Romania: curatenie pe site-urile de constructii. Saptamanile trec, banii cu care ai venit din tara se termina si pana la primul salariu de saptamana viitoare mai ai 15 euro. Iti planifici o masa pe zi si iti rationalizezi cumparaturile. Munca e grea, stomacul cere de mancare si omuletul din minte nu inceteaza sa iti spuna ca era mai bine in tara ta, la casa ta, in patul tau, mancand painea ta. Mai ai doua zile pana la salariu si te simti epuizat. Te intrebi oare daca merita efortul... Te intrebi daca ai facut bine ca ai plecat...

Primul salariu este sub asteptari si esti nemultumit. Credeai ca o sa primesti mai multi bani. Ce ai, iti este suficient cat sa iti platesti chiria, transportul, mancarea si sa dai o parte din datorie. Iti propui sa mai rezisti o luna si sa pui atunci ceva bani de-o parte. Al doilea salariu se duce si el repede, oboseala se acumuleaza si tu simti ca nu mai rezisti. Iti vine sa iti iei campii. Lucrezi si luna a treia, urmeaza a patra si de abia in opta luna reusesti sa stingi datoria cu care ai venit din tara. Economii nu ai facut, esti foarte obosit si vrei acasa. E iarna, ploua tare si vantul e rece. Sufletul iti ingheata la gandul ca maine trebuie sa te duci la munca.

Esti pus in fata unei alegeri: sa ramai sau sa pleci? Sa faci bani si sa ii strangi ca sa pleci inapoi acasa dupa un an sau doi; ori strangi din dinti si incerci sa te stabilesti aici si banii sa ii folosesti pentru a trai o viata mai buna decat ce ai avut acasa?

Cam la fel e si in relatiile sentimentale. Toate incep la fel, dar dorinta si "incapatanarea" din partea ambelor parti de a duce o relatie pe termen lung sunt necesare pentru a construi o minune.  Ce te motiveaza? Curiozitatea si speranta, impreuna cu nevoia de a face tot ce tine de tine pentru ca relatia aia sa mearga; sa stii ca te-ai implicat cat ai putut de mult si ca ai pus tot sufletul tau in dezvoltarea ei. Macar ai incercat. Nu te-ai depersonalizat, nu te-ai pierdut cu firea, nu ai devenit obsedat sau gelos, nu ai disperat in incercarile tale, ci ti-ai facut partea iubind si daruindu-ti timpul, energia si interesul fata de acel partener care a fost la fel de dispus ca si tine sa incerce  alaturi de tine sa construiti din nimic, o viata.

Diferenta dintr-o relatie pe termen scurt si pe termen lung sta in gradul de implicare si in obiective: investesc ca sa raman sau trag cat pot si apoi plec? Nimic din ce e omenesc nu dureaza vesnic. Nici macar dragostea, daramite promisiunile.

Bineinteles. depinde de vremuri si de imprejurari. Depinde cat de prielnic iti este mediul in care te afli, dar pe masura ce timpul trece, stii exact daca vrei sa te muti de tot si esti dispus sa treci prin incercari. Alegi sa ramai, alegi sa treci prin greutati, alegi sa mergi inainte cu noua ta viata si cu tot ceea ce presupune ea.

Relatiile pe termen lung cer implicare, vointa si incredere oarba pentru ca nu stii mare lucru despre persoana cu care iesi in oras, dar trebuie sa ai disponibilitatea si rabdarea sa "te inveti cu omul". Incerci sa duci o relatie pe termen lung chiar din prima zi, pentru ca ai hotarat in mintea ta sa faci acest lucru. Ai hotarat sa te dedici acelei persoane si sa intrerupi legatura cu orice alti potentiali parteneri. Ai hotarat sa fii activ in viata omului de langa tine, ai hotarat sa cunosti cat mai multe despre ea/el, ai hotarat sa nu pleci la prima cearta sau neintelegere. Si partenerul tau trebuie sa fie pe aceeasi pagina cu tine. De asta il si numesti PARTENER.

Conteaza foarte mult de ce faci unele lucruri. Conteaza pentru binele tau prezent si viitor. Daca ai o explicatie pentru toate lucrurile, pune-ti semne de intrebare, pentru ca s-ar putea ca ceva sa nu isi aiba locul in viata ta. Sa nu crezi cand cineva se jura sau promite ca o sa te iubeasca vesnic. Minciuna are picioare scurte si "binele" nu ramane nepedepsit.

Analizeaza si ia o hotarare inteleapta si rapida, pentru ca nimanui nu ii place incertitudinea. Iti poti da relativ repede seama daca iti trebuie o persoana sau nu, daca esti interesat sa o cunosti mai bine sau nu. Daca te-ai hotarat sa stai pe termen lung, spune cui te intreaba despre planurile tale, spune ca incerci sa stai cat se poate de mult si ca vreti sa construti o viata cat se poate de buna. Prin munca, dedicare, intelepciune pentru a profita de vremuri si de imprejurari si har de Sus, vei reusi sa aduci stabilitate in viata ta si in vietile celor care depind de tine. Economiile se strang mai repede in doi.

La termen

Ai incredere in mine? Atunci crede-ma cand iti spun ca mai este timp. Trebuie sa mai fie. Stiu ca te doare si ca te simti sfarsit, dar durerea asta nu o sa te omoare. Mai ai inca de trait si inca nu ti-a sunat ceasul. Nu inca, cel putin. Sau nu din cauza asta.
Toti murim la termen. Nu murim pana nu spune Tata Domnul ca trebuie sa plecam. Asta e valabila pentru toti, in afara de sinucigasi. Dar nimic nu se intampla fara permisiunea lui Dumnezeu. El permite si celui lipsit de speranta sa treaca la nefiinta. Desi voia Lui nu este ca acea persoana sa moara, ii da totusi voie sa se sinucida. E un gest de bunatate. Durerile sunt permise pentru a intari sufletul. La fel cum greutatile intaresc muschii si ii fac sa creasca, cam la fel se intampla cu suferintele si sufletul.
Disperarea de dinainte de moarte... Sa stii ca urmeaza sa mori si sa nu stii ce urmeaza. Fie ca mori intr-un accident violent sau de boala grea, fie ca mori in somn sau dintr-o greseala, moartea e mereu precedata de o perioada de timp destinata despartirii. Chiar daca nimeni nu realizeaza asta in mod direct, in mod personal si individual suntem cautati de constiinta si sfatuiti sa ne incheiem socotelile si sa plecam in termeni buni.
Oare ce povesti or sa se scrie despre noi?
Oare ne vor canta numele in poeme?
Nu cred. Stii de ce? Pentru ca finalul nu este aici. Fii puternic si stapaneste-te, pentru ca urmeaza vremuri mai bune.
Cand?
In episodul urmator. Ai rabdare si citeste mai departe.

4 cuvinte

Ganduri, cuvinte, fapte, amintiri.
Necunoscuti, prieteni, iubiti, straini.

Volum maxim

Si sunetul zguduie usile masinii... Si sunt timid... Si tu esti blanda... Am dat la maxim volumul gemetelor tale si am inchis ochii. Aud batai in geam si nu-mi pasa. Mi-ai incalzit imaginatia si plang de fericire. Acum e liniste, dar imi aud bataile inimii. Termin apelul, ma dau jos din masina si o inchid, zambesc vecinilor si ma duc la somn. E ora potrivita sa-mi incalzesti si patul.