Alaturi/Impotriva ta

Nu stii prin cate a trebuit sa trec sa ajung astazi sa ma uit in ochii tai si sa iti spun ca nu mai simt nimic. Sunt viu, dar mort pe dinauntru. Nu ma astept sa iti pese si nici nu cred ca nu vei dormi la noapte din cauza asta

Inca te simt pe buzele mele si trag batraneste din tigara asta ce imi aminteste de noptile in care stateam intinsi in pat, dezveliti si goi, povestind despre timpurile ce urmau sa vina si cum aveam sa ne luptam cu monstrii pentru a ajunge in Padurea Fermecata. Desenam viitorul in cuvinte calde si construiam un castel pe stanca vointei noastre de a fi impreuna, la bine si la greu. La binele meu si la greul tau.

Ce este curcubeul daca nu o promisiune ca niciodata nu va mai fi un potop din care sa nu avem scapare?! In bunatatea Lui, Tata ne-a promis ca nu vom mai fi nevoiti sa murim striviti de suferinta si ne-a lasat sa ne fixam ochii sus, pe cer, la confirmarea ca furtuna a trecut. Care este mostenirea noastra, daca nu o viata schimbata si traita cu rost? Ce rost are suferinta, daca nu sa ne faca mai puternici?!

Azi e ziua 158. Sunt cinci luni de cand m-ai lasat singur pe mare. Am trecut prin disperare si nu am crezut ca voi ajunge sa vad curcubeul. M-am aruncat in apa si am incercat sa ma inec, dar o mana cunoscuta m-a tras de par in sus. As fi vrut sa fi fost tu cea care sa ma scoata din adancuri, dar ce bine ca am ingeri pazitori!

Am crezut ca dragostea este cel mai de pret lucru al sufetului omenesc; dar dragostea nu este un lucru, ci o stare de fapt, un exercitiu de vointa. Dragostea e plina de clisee si de compromisuri. Dragostea este un pumn in plex pe stomacul gol. Dragostea este distanta dintre Rai si Iad. Dragostea este un cantar pe care asezi greutati ca sa masori fericirea. Dragostea este, sau nu este. Iubesti sau nu iubesti. Si cand iubesti, centrul tau de echilibru se aseaza in sufletul ei, iar al ei, intr-al tau. Si poti sa iubesti din nou doar cand sufletul ti-e gol. Nu pustiu, ci gol. Nu abandonat, ci pregatit sa te primeasca.

Noaptea, inainte de culcare, imi aduc aminte de numeroasele ocazii in care ne promiteam: „Si chiar de s-ar stinge Soarele si n-ar mai lumina, eu as continua sa te iubesc si sa iti calauzesc pasii!” Am promis sa fim alaturi unul de celalalt, nu unul impotriva altuia. Cei cinci ani de dragoste bogata s-au transformat acum in cinci luni de saracie si regrete... Nu vreau altceva de la tine decat sa imi explici de ce m-ai lasat sa cred ca putem planta flori de maci pe Marte. Am venit departe ca sa gasesc aurul de la capat de curcubeu; dar spiridusul m-a pus la treaba si mi-a zis: „Apreciez ca ti-ai facut curaj sa iti parasesti comfortul casei tale si sa vii sa ma gasesti, dar aurul trebuie sa il meriti. Lucreaza, arata-mi ca esti bun si te voi rasplati.” Si m-a muncit ca pe cai furati. Mi-a fost greu, dar gaseam alinare in mesajele tale si in dulcele-ti glas. Dupa o luna, spiridusul mi-a intins o scrisoare si mi-a spus ca e de la tine. Am incetat munca si am gasit scris:

„Dragul meu rege,

Dupa cugetari adanci, am ajuns la concluzia ca aurul nu exista si spiridusul este doar rodul imaginatiei tale. Nu pot sa te mai astept si vreau sa imi vad de viata. Nu mai cred in NOI si vreau sa fiu iarasi EU.

Te rog nu ma mai cauta.

A ta,

Fosta (Regina)”

-in lucru-