- Bun. Am rezolvat-o si cu tine!
Am invatat ca vorba multa strica si aduce saracie. Ne lipsesc de multe ori cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce se afla cu adevarat in sufletele noastre. Ca mijloc de protectie emotionala, cu prima ocazie in care cineva din anturajul nostru ofera cel mai mic semn de interes, avem tendinta sa ii indepartam. Alteori ne trezim vorbind degeaba si dand explicatii unor persoane care nu acorda importanta vorbelor noastre.
Si te intrebi: de ce sa nu tac?! N-ar fi mai bine daca n-as mai vorbi ... asa, cel putin pentru o vreme, sa vad daca ceilalti isi doresc sa ma auda vorbindu-le si istorisindu-le amintiri din copilarie?!
NU!
Ce rost are sa-ti irosesti fiinta si gandurile pentru cateva persoane care te considera banal? Aceleasi persoane care atunci cand ai ceva de oferit, te asalteaza cu atentia si consideratia lor?
Dar ne spune cineva cat si cum sa vorbim? Ne trage careva de maneca atunci cand depasim limita admisa de cuvinte?!
