odihneste-te in pace!

mare parte din timp latri la cei din jur si iti urlii problemele la luna. doar o singura data in an esti tu, acea persoana de care m-am indragostit. in acea zi care vine neanuntata esti blanda, pasionala, firava. esti vulnerabila precum un bulgare de zapada ce sta la sfarsit de iarna in bataia soarelui... si atunci ma reindragostesc de tine si ma incarc cu energie pentru a te mai iubi un an, desi poate n-ai merita-o.

dar poate nici eu nu merit. poate si eu sunt un netrebnic ce se uita doar la fapte si uita ca mantuirea e prin har. si e mare har sa te iubesc si... sa ma iubesti inapoi. nu stiu de ce nu am renuntat la tine si nu inteleg cum de nu ai plecat. poate iti e teama sa o iei de la zero cu o alta persoana indispusa si nerabdatoare. esti o nebuna!

am stat in cortul tau pana am inceput sa transpir sange. am suportat desertul sentimentelor tale si gerul dispretului tau... si am senzatia ca m-am tampit. oricum toti cred ca am luat-o razna de inca stau langa tine. pentru ei esti dracul in persoana. esti cea mai insuportabila fiinta! dar uite ca m-am ridicat si am plecat de langa tine. nu pentru ca mi-as fi dorit-o, dar pentru ca am zis ca poate ceilalti vad ceva in plus la tine, sau in minus. as mai fi stat. as mai fi rezistat.

am vrut sa te obiectizez, pentru a imi fi mai usor sa te sparg in bucati... sa te matur si apoi sa te arunc la gunoi. am vrut sa scap de tine, dar nu pot. oare sunt prea slab? oare de ce nu am vointa sa te las? de ce nu te sterg odata din mintea mea?! cine ar putea sa imi raspunda?!

am cautat apoi sa ma regasesc intr-un viciu. vai! cat mi-as fi dorit un viciu... dar nu am reusit sa gasesc unul suficient de puternic sa ma multumeasca. m-am scaldat in ape fine si mi-am dat seama ca nu pot sa ma inec. am condus prin foc si fum ca sa observ ca  visele mele sunt dinscolo de norii. am mers taras prin iarba si am observat cum se aduna plasticul in urma mea. mi-am petrecut timpul cu sute de nimfe si zeite, dar niciuna nu avea chipul tau.

m-am dedicat viselor mele si am plans cand am realizat ca melcii sunt mai rapizi decat mine in a-si atinge obiectivele. inca ma lupt cu mine sa te uit. inca ma izolez in mintea mea si ma gandesc la cat de frumoasa ar fi putut fi viata noastra daca erai altfel!

si mi s-a mai dat o sansa! adica mi-am dat-o singur. n-am vorbit nimanui despre asta, pentru ca stiam ca nimeni n-ar fi fost de acord. cand ne-am revazut, am descoperit cu uimire ca in tot timpul acesta nu te-ai pastrat pentru mine -asa cu am crezut- si ai devenit o maestra in schimbat cearceafuri. si ai mai avut tupeul de a ma numi nepregatit pentru a te implini! dupa toti anii in care ti-am fost aproape, ai avut nerusinarea sa imi spui ca nu sunt suficient pentru tine! cata scarba mi-ai provocat! desi la plecare am simtit ca imi pierd aerul si mi-era teama ca nu o sa mai pot respira fara tine, atunci am realizat cat de prost am putut sa fiu. da, am fost un prost! esti prea toxica pentru mine. ce bine ca am scapat de tine! ce bine ca nu mai sunt copil! odihneste-te in pace!