O zi normala dintr-o viata ideala

Pe 21 ianuarie 2012 am postat o provocare pe un grup foto de pe Facebook:

„Ar fi interesant sa stiu cum arată pentru voi o zi normală dintr-o viaţă ideală.
Cu cât mai multe detalii despre ce ati face in ziua respectiva pentru a fi pe deplin fericiti”

Este ora 8 şi soarele e deja pe cer. Razele sale calde m-au trezit dintr-un somn odihnitor.

A fost o alegere inspirată să ne mutăm aproape de Sibiu, în aceasta zonă superbă unde dimineţile sunt magnifice. Casa noastră este chiar pe deal, foarte aproape de DN.

Iubita mea încă nu s-a trezit si o mai las putin sa doarma, cat timp multumesc Cerului pentru aceasta noua zi.

Mana mea stangă îi mângâie uşor obrazul, iar ochii ei frumoşi se deschid în timp ce îi soptesc bland “Bună dimineaţa iubito!” iar trilul păsărilor ne acompaniază jocul dimineţii.

Copiii încă dorm, fiind obosiţi după excursia de ziua trecută. Mergem amândoi să-i trezim cu grijă, pentru a nu-i speria. După o sesiune bună de gâdilat urmează timpul pentru igiena personală, atât pentru cei mari cât şi pentru cei mici. Apoi toţi patru ne-am adunat în bucătărie şi ne-am distrat pregătind micul dejun. Am mâncat sănătos şi la desert am savurat prăjituri de casă, pregătite în seara anterioară de "şefa tribului."

După ora 10:30 plecăm spre unul dintre siturile mele (de amenajare peisageră). Pe drum, ne oprim la un azil de bătrâni pentru a le lăsa nişte alimente si sa impartim imbratisari.

Odată ajunşi pe sit, copiii se plimbă şi se joacă impreuna cu mama lor, iar eu verific în detaliu stagiul lucrărilor şi calitatea execuţiei.

Prânzul îl servim în casa unor buni prieteni - parteneri de afaceri - care au copii, iar ai noştri şi ai lor se distrează în voie după masă, în timp ce noi discutăm diferite detalii tehnice şi administrative pentru proiectele în curs.

Dupa amiaza, barbatii se deplaseaza împreună la un alt sit, lăsând soţiile să socializeze şi copiii să se joace.

Spre seara, soţiile au ajuns mai devreme acasă la noi şi ne-au pregătit o cină gustoasă şi uşoară. Am chemat şi alţi prieteni la cină, iar toată seara a fost numai zâmbet şi fericire. În jur de ora 20 gaşca se sparge.

Copiii sunt aproape adormiţi, motiv pentru care au cam jumătate de oră pentru igiena personală, împreună cu unul dintre noi. Celălalt se ocupă de curăţenia uşoară (deşi vasele au fost spălate "în grup", întotdeauna rămân mici detalii de aranjat).

Când copiii sunt pregătiţi de somn, urmează timpul de poveste, în care suntem toţi 4 împreună şi mulţumim Cerului pentru ziua minunată încheiată. Apoi ne folosim imaginaţia pentru a "vizualiza" fiecare detaliu al poveştilor cu zmei şi zâne.

Odată copiii adormiţi, ne rămâne şi nouă timp pentru a ne bucura unul de celălalt.

- Noapte buna iubito.

- Noapte bună iubitule. Te iubesc!

(am repostat, deoarece primul articol avea prea multe bug-uri)

Celula Universului

Din spațiu, Pământul arată în continuare perfect. Pe masura ce te apropii tot mai mult de suprafața solului, observi inundații, cutremure, războaie și multă suferință.La fel se întâmplă și la nivel social, unde multe familii par fericite, partenerii pozează în cupluluri perfecte, când de fapt cadrul intim este compus din doi străini. Sentimentele au dispărut, pasiunea și bucuria de a trăi împreună au pierit. Acasă nu te mai simți în siguranță. Acasă nu mai este ca... acasă. Ne chinuim să construim un ”mâine” mai bun financiar și social, chiar cu riscul de a-i pierde pe cei iubiți. Cândva, familia era celula societății.Totul ține de vremuri și de împrejurări. Astăzi suntem obisnuiti sa ne asiguram obiectele din jur, de la telefonul mobil până la casă, mașină și afacere personală, totodată având posibilitatea de a ne asigura viata personală. Ne preocupăm pentru lucrurile materiale, dar cu acele ”lucruri” care nu pot fi cuantificate, ce se întâmplă? Din păcate uităm să ne asiguram cele mai importante lucruri pentru noi: relațiile cu cei din jur. Cu cei care contează cu adevărat. Cei care formează universul nostru.

Tu ce aer respiri ?

Real - Keep it real

Mare parte din gândurile care îţi vin în minte înainte de culcare, sunt amintiri. Fie că rememorezi ziua precedentă, fie că te gândeşti la ce va urma, te raportezi strict la evenimente din viaţa ta.

Priorităţile în viaţă ţi le stabileşti în funcţie de preferinţele personale şi ceea ce iţi doreşti să devii, mai devreme sau mai târziu vei ajunge.

Cine spune că de prieteni nu are nevoie, minte cu desăvârşire. Oricărui om îi prinde bine să aibă un om în apropiere, mai mult sau mai puţin intim.

Când prietenii te părăsesc, întreabă-te dacă nu cumva este vina ta, în primul rând. Întreabă-i "Ce se întâmplă?" atunci când încep să-şi facă tot mai rar simţită prezenţa. Dacă refuză în continuare să comunice, da-le pace şi vezi-ţi de viaţa.

Menţine o atitudine pozitivă, dar nu te 'îmbăta' cu pozitivism.

Păstrează-ţi întotdeauna mintea sănătoasă şi realismul în gândire, astfel încât să continui să gândeşti sănătos până la adânci bătrâneţi.

Când vrei un lucru, roagă-te pentru el şi lupta să îl poţi obţine!

Păstreaza-ţi gândurile curate!

-- 

Trimis de pe dispozitivul meu mobil
https://www.facebook.com/ultimuldrum

Ganduri imposibile

De multe ori devine enervant faptul ca o idee - asa cum a fost ea gandita - in realitate, isi pierde farmecul.
Uneori e frustant sa-ti doresti cu ardoare sa spui ce simti, dar sa nu-ti gasesti cuvintele potrivite pentru a verbaliza acele sentimente.
Alteori, te enerveaza faptul ca interlocutorul nu ti-a inteles ideea mareata exprimata in cuvinte prea sarace pentru adevarata ei valoare ...
Deseori ai vrea ca lumea ta imaginara, in care orice-i imposibil este posibil daca vrei sa crezi in el; acea lume plina de creatii si povesti ti-ai dori sa devina realitate.


Apropo, mai crezi in visele tale?

Despre sinucidere

Daca dragostea moare, de ce sa mori si tu?

Oare ce simt in ultimul moment cei care se sinucid din dragoste ?
Oare brusc, odata cu durerea mortii, dispare durerea ce-o purtau in suflete?

Cred ca orice om normal s-a gandit cel putin odata in viata sa se sinucida. Eu cel putin, am parcurs tot procesul in mintea mea, imaginandu-mi totul, in detaliu, pana la ultima respiratie.

Te gandesti ca moartea e singura solutie de a scapa de suferinta ce o ai in sufletul tau sfasiat. Moartea pare a fi singura solutie de scapare 'basma-curata'.

Uneori te gandesti sa te sinucizi doar pentru a sti - cumva, in moarte - cine te va plange la imnormantare. Alteori, te vrei mort pentru ca te simti prea singur pe fata pamantului.

Dar, de ce sa te sinucizi? Ce castigi cu asta?
Aaah! Vrei sa scapi de regrete si de durerea ce ti-a produs-o realitatea.
Bun. Te sinucizi. Si?!? Crezi ca ai scapat? Crezi ca moartea e o scapare? De ce anume ai scapat?

Acum esti moarta si nimic nu se mai poate schimba in situatia ta.

Imagineaza-ti ca viata ta este un film iar moartea este ultimul cadru; genericul de final este inmormantarea. Odata mort, esti ... mort. Desi este un pic ciudata discutia, trebuie sa intelegi ca sinucigandu-te nu scapi de propleme. Gresesti! Astfel nu scapi de sufletul sfasiat sau de rusinea produsa, ci fugi de toate si de tot.
Ai fi ca o mama ce-si abandoneaza copii; ai fi ca un director ce-si falimenteaza firma si dispare. Sinuciderea ta lasa in urma mai multa durere in vietile celor din jur decat ai putea avea tu vreodata in toata viata ta amarata pe acest pamant.

Cred ca atata timp cat mai este viata, mai exista speranta. Indiferent de situatie.






ps: Nu esti singura! Niciodata nu ai fost singura! EL este cu tine si iti da intelepciune sa treci prin toate.