Din nebunie si din teama de viitor spunem ca zilele mai dinainte au fost mai bune si ca prezentul e obositor. Daca astazi, cand te uiti la cine ai fost si la ce ai ajuns, iti vine sa iti plangi zilele, inseamna ca in curand vei ajunge sa iti numeri bolile si pastilele.
Prietene, ori te reinventezi, ori continui cu ce ai sau incepi sa creionezi cai-verzi-pe-pereti, crezand si sperand ca de undeva, cumva, vor aparea 10000000 in contul tau bancar si vei putea sa te pensionezi de tanar, petrecandu-ti restul zilelor plimbandu-te prin lume!
Suntem toti capabili sa visam cu ochii deschisi, dar putini suntem in stare sa ajungem sa murim fericiti.
- Maria, de ceva timp simt ca sunt in moarte cerebrala. Ma simt ca o leguma uitata in frigider. Ma sting incet, dar sigur. Nu-mi arde de nimic altceva decat sa dorm si sa mananc. Mai mult sa dorm, decat sa mananc. Parca as si iesi pe afara, dar nu mai mult de 5 minute pentru ca mi-ar pieri cheful.
- Nu stiu ce sa zic... Stii ca in Anglia starea asta a ta ar fi catalogata ca boala mintala?
- Adica?!
- Depresia este in categoria dereglarilor mentale, pentru ca este o afectiune mentala produsa de o sumedenie de factori.
- Vrei sa spui ca am innebunit, nu?!
- Andrei, nu o lua personal. Nu esti nebun. Nu inca, cel putin. Bine, ai tu momentele tale de nebunie, dar asta e farmecul tau. Tu esti anxios, nefericit, fara speranta, iar din punct de vedere clinic, esti deprimat.
- Da mai, dar asta nu inseamna ca sunt nebun.
- Exact! Nu esti nebun, ci ai doar o tulburare mentala...
- Sa stii ca nu ma ajuti!
- Mai, depresivule, toti trecem prin starea asta cel putin o data in viata, dar nu inseamna ca suntem toti nebuni. Depresia e un proces, nu un eveniment.
- Asa... si?
- Pai ce te-a facut sa ajungi in starea asta?
- Tot. Inclusiv tu acum, ma deprimi si mai tare.
- Lasa povestile! Zi-mi ce ai. Cand ai fost ultima data fericit?
- Zilnic sunt fericit, din diferite motive. Insa starea asta negativa e undeva in plan secund, cred. Am o atitudine cotidiana energetica, insa starea generala e de nefericire, de neimplinire. La munca am intrat pe pile si asta m-a pus intr-o pozitie favorizanta, cat de cat. E incredibil de greu sa lucrezi cu familia! Asteptarile sunt atat de mari si teama de esec parca este dublata de rusinea pe care o ai fata de acea persoana.
- Cumnata-ta parca te-a chemat acolo, nu?
- Da, exact. Si ea de curand e insarcinata, iar asta inseamna ca la un moment dat o sa plece si eu o sa raman acolo ca o prada pentru vulturii aia. E teribil sa lucrezi intr-o cafenea! Vin toti nebunii, zi de zi, cu pretentii de mari domnitori. Chiar daca e Anglia, putini sunt politicosi si au rabdare sa stea la coada. Cum intra in cafea, isi striga comanda si au pretentia sa las alte comenzi si sa ma ocup doar de ei, suficient de repede ca ei sa isi ridice cafeaua imediat ce au platit. Sunt ilegal de prosti oamenii astia! De fapt, nici nu mai sunt oameni. Sunt niste animale enervate ca nu le servesc instant! Bai, deci m-am saturat!
- Imi pare rau...
- Stai sa vezi. Intr-o dimineata, cu vreo 10 minute inainte sa deschidem, bate un tip violent in usa. Deschid sa vad ce vrea si omul intra peste mine inauntru. Nici "pardon", nici "se poate?"... Nimic, nimic, nimic! Se aseaza langa tejghea, imi cere un Latte, ii spun ca deschidem peste 10 minute si ca trebuie sa astepte. Omul isi tipa comanda din nou. Ii zic ca il costa 3,25 un latte mare si el incepe sa urle si sa ma injure ca il jefuiesc. Apoi isi da pantalonii jos, se intoarce cu fundul la mine, isi da palme peste fese si imi spune ca aia e plata mea si sa ii dau cafeaua. Iau o farfurie si amenint ca i-o sparg in cap daca nu iese pana nu chem politia. Nebunul incepe sa rade si tranteste toate scaunele in drum spre iesire.
- Hai las-o!
- Da mai. In alta zi, era aglomerat si intra o femeia la vreo 50-60 de ani, elegant imbracata si cu o palarie mov. Ii vine randul, spune ca vrea un expresso si codul de la baie. Toaleta e in coltul opus al salii, iar femeia pleaca direct spre ea. Trage de usa, dar cineva e inauntru. Bate in usa, dar ocupantul nu iese. Imediat la masa de langa, o familie cu doi copii pe canapea, se bucura de o zi minunata. "Doamna" care astepta, cand a vazut cat are de stat, si-a dat pantalonii jos si a urinat exact in fata usii.
- Nu creeeed!
- Deci asa ceva nu vezi decat in filme! Toti am inceput sa tipam la ea, dar femeia continua fara nici cea mai mica urma de bun simt. Vine langa casa, isi ia cafeaua si pleaca zambind.
- Ce cretina!
- Exact. Spune-mi te rog, cum sa nu o iei razna?! Cum sa nu te saturi?!
- Asa ceva nu e normal. Cati nebuni sub soare!
- Si cum se face ca toata lumea din cafenea spune ca eu sunt cel mai incet si ca stau degeaba?! Alerg ca robotelul in toate partile. Eu fac curat, eu alimentez aparatele, eu servesc clientii. Eu le fac pe toate si jegosii au tupeul sa spuna ca sunt lenes! M-am lasat de fumat in octombrie, dar asa m-as apuca iar... doar din ambitie, ca sa am si eu acele mici pauze de tigara.
- Nu stiam. Felicitari. Cum ai reusit?
- Pai am zis ca nu vreau sa mai fumez si m-am oprit.
- Ai folosit ceva bomboane sau guma?
- Nimic. Am spus stop si atat. Mi-am tusit plamanii doua saptamani inainte si am hotarat ca nu imi mai trebuie.
- Eh, vezi ca ai vointa?!
- Da mai, stiu. Si mor ca nu lucrez ceva care sa imi puna in valoare capacitatile intelectuale si aptitudinile mele. Am mai si facut doua facultati in tara degeaba. Stiu ca sunt praf la indemanare si ca nu sunt facut pentru munca fizica, dar as fi un excelent sef sau ceva unde sa nu ma frece nimeni la creier.
- Stiu ca esti deosebit. De asta te-am si pastrat aproape.
- Asta e alta chestie.
- Ce anume?
- In ultima vreme, parca nimeni nu mai vrea sa auda de mine. Am cativa prieteni care ma mai cauta si cam atat...
- Dar eu ce sunt?
- Tu esti dintre acei cativa prieteni.
- Sunt cea mai prietena.
- Exact.
- De ce crezi ca te evita lumea?
- Pentru ca nu mai sunt in proximitatea lor. De cand am venit in Anglia, de doi ani, am tot pierdut oameni. Nici nu mai stiu cum arata o relatie sanatoasa...
- Serios?! Vorbesti de parca ti-ar trebui curs-intensiv de amor. Esti Andrei Stefanescu! Altii au nevoie sa vina la tine cu carnetelul sa ia notite, nu tu de la ei.
- Lasa periuta, ca e suprafata mare. Se pare ca in ziua de azi nimeni nu mai are rabdare. Si mor cand ma intreaba cineva cand ma insor! Pe cine vreau, nu ma vrea si pe cine ma vrea, nu vreau eu. Iar aici am optiunile foarte limitate. Calitatea posibilelor mele viitoare-foste este indoielnica.
- Nu sunt peste 10 milioane de oameni in Londra?
- Or fi, dar nu mai vreau relatii nefolositoare.
- Si nu crezi ca gresesti cand respingi pe acele fete care te vor?
- Maria... e complicat. Unele nu sunt suficient de frumoase, altele sunt nebune de legat, altele au pretentii nejustificate si sunt...
- Pai si tu esti gras. Nu e la fel?
- Cum sa fie la fel?!
- Daca vorbim despre trasaturi fizice, atunci grasimea ta si uratenia lor se anuleaza. Ramane acum de vazut cat de bine va intelegeti.
- Pai asta tine de cunoastere si ca sa apuci sa te cunosti cu un om, trebuie sa vrei sa iei o hotarare: aceea de a acorda timpul si atentia ta pentru a afla cat mai multe despre celalalt. Trebuie sa te dedici din prima zi, prima ora si primul minut acelei posibile viitoare relatii. Inseamna sa nu umbli cu fofarlica, inseamna sa fii cinstit si sa faci tot ce tine de tine ca persoana respectiva sa fie fericita, iar tu sa te simti implinit alaturi de ea. Tu esti totul pentru ea si ea este totul pentru tine. Si tine minte, tot ce spui si faci, poate fi folosit mai tarziu in defavoarea ta.
- Am senzatia ca o sa devii un batran ursuz si nefericit, daca mai continui asa.
- Asa cum?
- Asa pretentios.
- Dar nu sunt pretentios deloc. Aproape deloc... Dar e normal sa fiu pretentios, pentru ca pe masura ce inaintez in varsta, ajung sa ma cunosc din ce in ce mai bine si stiu ce merge si ce nu merge, stiu ce imi trebuie si ce nu.
- Tu cand cunosti o fata, ii spui exact, foarte clar ce ai vrea sa faca pentru tine ca sa nu mai fi dezamagit? Poate chiar sa o intrebi cum e pentru ea sa faca acel ceva pe care tu ti-l doresti?
- In ultimii ani am observat ca trebuie sa nu mai spun tot ceea ce gandesc, pentru ca inlatur persoana de langa mine. Stiu, suna ca o prostie, dar am adunat o gramada de experiente si de refuzuri doar pentru ca am spus ce gandesc si care consider ca este normalul intr-o relatie. "Pretentiile" mele tin de comunicare si de incredere, de un tandem, de un joc in echipa ce are ca scop dezvoltarea individuala si comuna. Daca eu vin cu idei, ea ma ajuta sa le pun in practica si ma sustine. Daca isi doreste sa mergem de 5 ori pe saptamana la gym pentru ca suntem prea grasi, atunci mergem impreuna si transpiram impreuna tragand de fiare.
- Un cuplu care creste impreuna, ramane impreuna.
- Exact. Iar acest "impreuna" tine de vointa, dar si de vremuri si imprejurari.
- Iar o dai in filosofii...
- Da mai, dar as vrea sa ma considere lumea de neinlocuit.
- Ce iti pasa tie ce crede lumea?!
- Pai imi pasa, ca nu locuiesc intre copaci.
- Te rog, nu jigni copacii. Tu esti o piesa de arta intr-o groapa de gunoi.
- Vai, ce dragut! Mai ai complimente? Pastreaza-le. Si stai, ca nu ti-am mai spus si despre stresul zilei de maine, cu nesiguranta locurilor de munca si o eventuala imposibilitate de plata a cheltuielilor lunare.
- Nu e de mirare ca ai ajuns la depresie, cu o asemenea gandire si o asemenea viata.
- Am senzatia ca fiecare cuvant pe care il scot pe gura este o plangere. Daca s-ar adauga la Olimpiada probe de vaitat, de comentat si de exprimat nemultumiri, cred ca as fi campion olimpic, cu recorduri personale, nationale si olimpice.
- Hai mai, ca nu e chiar asa! E si de inteles, avand in vedere ca ai neimpliniri profesionale si personale.
- Oh, Doamne, ia-ma cat sunt inca tanar!
- Zi-mi, ce pot face pentru tine ca sa te ajut sa scapi de starea asta depresiva?
- Buna intrebare... Cred ca e mai mult decat suficient sa ma asculti fara sa ma judeci si sa ma sustii in incercarile mele de a avea o viata mai buna.
- Andrei, tu trebuie sa intelegi ca esti suficient asa cum esti. Creier ai, frumos esti, vointa ai, insa nu in lucrurile potrivite.
- Fac si eu ce pot. Ma folosesc de ce primesc ca sa imi ating obiectivele.
- Esti un om frumos care are multe de oferit. Si la cum te stiu, tu oferi fara masura. Sper sa vina ziua sa primesti inapoi cel putin jumatate din cat ai dat.
- Hai taci, ca ma faci sa plang.
- ORIGINAL -
