Nu stim sa iubim

Nu stim sa iubim. Nu intelegem ce este iubirea si o confundam grav cu alte sentimente si ganduri mai mult sau mai putin curate. Ne-am pierdut inocenta si ne tiuie mintea din cauza unui suflet gol dintr-un trup ce zace in arsita disperarii.

Cum se face ca realizam, ca prin vis, doar dupa ce ne-am despartit de el sau de ea, ca iubim? Sigur nu e lipsa acelei persoane, ceea ce ne doare? Sigur nu e dezamagirea unor promisiuni de eternitate auzite candva, intr-o noapte uda, ce ne face sa tremuram de nervi? Sigur nu e dorul sa ne simtim trupurile frecandu-se unul de celalalt, scaldate intr-o mare de sudoare? Sigur nu e disperarea ca vom ramane singuri?

Nu cred ca suntem capabili sa intelegem iubirea, nu pentru ca nu am avea capacitatea intelectuala, ci pe cea emotionala. Daca am iubi cu adevarat, am fi coplesiti de simplitatea si de umilinta ei. Iubirea e prea pura ca sa poata fi inteleasa de doi oameni ce cauta sa aiba performante sexuale demne de Olimpiada. Iubirea poate fi experiementata, dar nu si inteleasa. Iubirea nu poate fi descrisa in cuvinte. Iubirea e un mix intre experienta, rabdare, credinta si incredere, respect si atasament. Iubirea dintre doua persoane este o legatura unica si irepetabila. Iubirea e nebunie pentru omul rational. Iubirea e predare si altruism pentru omul egoist. Iubirea e ilegala. Iubirea nu poate fi legiferata sau reglementata prin ordonante de guvern. Iubirea este binara: 1 sau 0, exista sau nu. IUBESTI SAU NU IUBESTI?

Cum poti sa iubesti o persoana pe care nu o cunosti?

Sau cum poti sa iti iubesti aproapele, daca nu ai o legatura personala cu el/ea? Si aici nu ma refer la iubirea fizica...