Dereglare mentala

Din nebunie si din teama de viitor spunem ca zilele mai dinainte au fost mai bune si ca prezentul e obositor. Daca astazi, cand te uiti la cine ai fost si la ce ai ajuns, iti vine sa iti plangi zilele, inseamna ca in curand vei ajunge sa iti numeri bolile si pastilele.

Prietene, ori te reinventezi, ori continui cu ce ai sau incepi sa creionezi cai-verzi-pe-pereti, crezand si sperand ca de undeva, cumva, vor aparea 10000000 in contul tau bancar si vei putea sa te pensionezi de tanar, petrecandu-ti restul zilelor plimbandu-te prin lume!

Suntem toti capabili sa visam cu ochii deschisi, dar putini suntem in stare sa ajungem sa murim fericiti.

- Maria, de ceva timp simt ca sunt in moarte cerebrala. Ma simt ca o leguma uitata in frigider. Ma sting incet, dar sigur. Nu-mi arde de nimic altceva decat sa dorm si sa mananc. Mai mult sa dorm, decat sa mananc. Parca as si iesi pe afara, dar nu mai mult de 5 minute pentru ca mi-ar pieri cheful.

- Nu stiu ce sa zic... Stii ca in Anglia starea asta a ta ar fi catalogata ca boala mintala?

- Adica?!

- Depresia este in categoria dereglarilor mentale, pentru ca este o afectiune mentala produsa de o sumedenie de factori.

- Vrei sa spui ca am innebunit, nu?!

- Andrei, nu o lua personal. Nu esti nebun. Nu inca, cel putin. Bine, ai tu momentele tale de nebunie, dar asta e farmecul tau. Tu esti anxios, nefericit, fara speranta, iar din punct de vedere clinic, esti deprimat.

- Da mai, dar asta nu inseamna ca sunt nebun.

- Exact! Nu esti nebun, ci ai doar o tulburare mentala...

- Sa stii ca nu ma ajuti!

- Mai, depresivule, toti trecem prin starea asta cel putin o data in viata, dar nu inseamna ca suntem toti nebuni. Depresia e un proces, nu un eveniment.

- Asa... si?

- Pai ce te-a facut sa ajungi in starea asta?

- Tot. Inclusiv tu acum, ma deprimi si mai tare.

- Lasa povestile! Zi-mi ce ai. Cand ai fost ultima data fericit?

- Zilnic sunt fericit, din diferite motive. Insa starea asta negativa e undeva in plan secund, cred. Am o atitudine cotidiana energetica, insa starea generala e de nefericire, de neimplinire. La munca am intrat pe pile si asta m-a pus intr-o pozitie favorizanta, cat de cat. E incredibil de greu sa lucrezi cu familia! Asteptarile sunt atat de mari si teama de esec parca este dublata de rusinea pe care o ai fata de acea persoana.

- Cumnata-ta parca te-a chemat acolo, nu?

- Da, exact. Si ea de curand e insarcinata, iar asta inseamna ca la un moment dat o sa plece si eu o sa raman acolo ca o prada pentru vulturii aia. E teribil sa lucrezi intr-o cafenea! Vin toti nebunii, zi de zi, cu pretentii de mari domnitori. Chiar daca e Anglia, putini sunt politicosi si au rabdare sa stea la coada. Cum intra in cafea, isi striga comanda si au pretentia sa las alte comenzi si sa ma ocup doar de ei, suficient de repede ca ei sa isi ridice cafeaua imediat ce au platit. Sunt ilegal de prosti oamenii astia! De fapt, nici nu mai sunt oameni. Sunt niste animale enervate ca nu le servesc instant! Bai, deci m-am saturat!

- Imi pare rau...

- Stai sa vezi. Intr-o dimineata, cu vreo 10 minute inainte sa deschidem, bate un tip violent in usa. Deschid sa vad ce vrea si omul intra peste mine inauntru. Nici "pardon", nici "se poate?"... Nimic, nimic, nimic! Se aseaza langa tejghea, imi cere un Latte, ii spun ca deschidem peste 10 minute si ca trebuie sa astepte. Omul isi tipa comanda din nou. Ii zic ca il costa 3,25 un latte mare si el incepe sa urle si sa ma injure ca il jefuiesc. Apoi isi da pantalonii jos, se intoarce cu fundul la mine, isi da palme peste fese si imi spune ca aia e plata mea si sa ii dau cafeaua. Iau o farfurie si amenint ca i-o sparg in cap daca nu iese pana nu chem politia. Nebunul incepe sa rade si tranteste toate scaunele in drum spre iesire.

- Hai las-o!

- Da mai. In alta zi, era aglomerat si intra o femeia la vreo 50-60 de ani, elegant imbracata si cu o palarie mov. Ii vine randul, spune ca vrea un expresso si codul de la baie. Toaleta e in coltul opus al salii, iar femeia pleaca direct spre ea. Trage de usa, dar cineva e inauntru. Bate in usa, dar ocupantul nu iese. Imediat la masa de langa, o familie cu doi copii pe canapea, se bucura de o zi minunata. "Doamna" care astepta, cand a vazut cat are de stat, si-a dat pantalonii jos si a urinat exact in fata usii. 

- Nu creeeed!

- Deci asa ceva nu vezi decat in filme! Toti am inceput sa tipam la ea, dar femeia continua fara nici cea mai mica urma de bun simt. Vine langa casa, isi ia cafeaua si pleaca zambind.

- Ce cretina!

- Exact. Spune-mi te rog, cum sa nu o iei razna?! Cum sa nu te saturi?!

- Asa ceva nu e normal. Cati nebuni sub soare!

- Si cum se face ca toata lumea din cafenea spune ca eu sunt cel mai incet si ca stau degeaba?! Alerg ca robotelul in toate partile. Eu fac curat, eu alimentez aparatele, eu servesc clientii. Eu le fac pe toate si jegosii au tupeul sa spuna ca sunt lenes! M-am lasat de fumat in octombrie, dar asa m-as apuca iar... doar din ambitie, ca sa am si eu acele mici pauze de tigara.

- Nu stiam. Felicitari. Cum ai reusit?

- Pai am zis ca nu vreau sa mai fumez si m-am oprit.

- Ai folosit ceva bomboane sau guma?

- Nimic. Am spus stop si atat. Mi-am tusit plamanii doua saptamani inainte si am hotarat ca nu imi mai trebuie.

- Eh, vezi ca ai vointa?!

- Da mai, stiu. Si mor ca nu lucrez ceva care sa imi puna in valoare capacitatile intelectuale si aptitudinile mele. Am mai si facut doua facultati in tara degeaba. Stiu ca sunt praf la indemanare si ca nu sunt facut pentru munca fizica, dar as fi un excelent sef sau ceva unde sa nu ma frece nimeni la creier. 

- Stiu ca esti deosebit. De asta te-am si pastrat aproape.

- Asta e alta chestie.

- Ce anume?

- In ultima vreme, parca nimeni nu mai vrea sa auda de mine. Am cativa prieteni care ma mai cauta si cam atat...

- Dar eu ce sunt?

- Tu esti dintre acei cativa prieteni.

- Sunt cea mai prietena.

- Exact.

- De ce crezi ca te evita lumea?

- Pentru ca nu mai sunt in proximitatea lor. De cand am venit in Anglia, de doi ani, am tot pierdut oameni. Nici nu mai stiu cum arata o relatie sanatoasa...

- Serios?! Vorbesti de parca ti-ar trebui curs-intensiv de amor. Esti Andrei Stefanescu! Altii au nevoie sa vina la tine cu carnetelul sa ia notite, nu tu de la ei.

- Lasa periuta, ca e suprafata mare. Se pare ca in ziua de azi nimeni nu mai are rabdare. Si mor cand ma intreaba cineva cand ma insor! Pe cine vreau, nu ma vrea si pe cine ma vrea, nu vreau eu. Iar aici am optiunile foarte limitate. Calitatea posibilelor mele viitoare-foste este indoielnica.

- Nu sunt peste 10 milioane de oameni in Londra?

- Or fi, dar nu mai vreau relatii nefolositoare.

- Si nu crezi ca gresesti cand respingi pe acele fete care te vor?

- Maria... e complicat. Unele nu sunt suficient de frumoase, altele sunt nebune de legat, altele au pretentii nejustificate si sunt...

- Pai si tu esti gras. Nu e la fel?

- Cum sa fie la fel?!

- Daca vorbim despre trasaturi fizice, atunci grasimea ta si uratenia lor se anuleaza. Ramane acum de vazut cat de bine va intelegeti.

- Pai asta tine de cunoastere si ca sa apuci sa te cunosti cu un om, trebuie sa vrei sa iei o hotarare: aceea de a acorda timpul si atentia ta pentru a afla cat mai multe despre celalalt. Trebuie sa te dedici din prima zi, prima ora si primul minut acelei posibile viitoare relatii. Inseamna sa nu umbli cu fofarlica, inseamna sa fii cinstit si sa faci tot ce tine de tine ca persoana respectiva sa fie fericita, iar tu sa te simti implinit alaturi de ea. Tu esti totul pentru ea si ea este totul pentru tine. Si tine minte, tot ce spui si faci, poate fi folosit mai tarziu in defavoarea ta.

- Am senzatia ca o sa devii un batran ursuz si nefericit, daca mai continui asa.

- Asa cum?

- Asa pretentios.

- Dar nu sunt pretentios deloc. Aproape deloc... Dar e normal sa fiu pretentios, pentru ca pe masura ce inaintez in varsta, ajung sa ma cunosc din ce in ce mai bine si stiu ce merge si ce nu merge, stiu ce imi trebuie si ce nu.

- Tu cand cunosti o fata, ii spui exact, foarte clar ce ai vrea sa faca pentru tine ca sa nu mai fi dezamagit? Poate chiar sa o intrebi cum e pentru ea sa faca acel ceva pe care tu ti-l doresti?

- In ultimii ani am observat ca trebuie sa nu mai spun tot ceea ce gandesc, pentru ca inlatur persoana de langa mine. Stiu, suna ca o prostie, dar am adunat o gramada de experiente si de refuzuri doar pentru ca am spus ce gandesc si care consider ca este normalul intr-o relatie. "Pretentiile" mele tin de comunicare si de incredere, de un tandem, de un joc in echipa ce are ca scop dezvoltarea individuala si comuna. Daca eu vin cu idei, ea ma ajuta sa le pun in practica si ma sustine. Daca isi doreste sa mergem de 5 ori pe saptamana la gym pentru ca suntem prea grasi, atunci mergem impreuna si transpiram impreuna tragand de fiare.

- Un cuplu care creste impreuna, ramane impreuna.

- Exact. Iar acest "impreuna" tine de vointa, dar si de vremuri si imprejurari.

- Iar o dai in filosofii...
- Da mai, dar as vrea sa ma considere lumea de neinlocuit.
- Ce iti pasa tie ce crede lumea?!
- Pai imi pasa, ca nu locuiesc intre copaci.
- Te rog, nu jigni copacii. Tu esti o piesa de arta intr-o groapa de gunoi.
- Vai, ce dragut! Mai ai complimente? Pastreaza-le. Si stai, ca nu ti-am mai spus si despre stresul zilei de maine, cu nesiguranta locurilor de munca si o eventuala imposibilitate de plata a cheltuielilor lunare.
- Nu e de mirare ca ai ajuns la depresie, cu o asemenea gandire si o asemenea viata.
- Am senzatia ca fiecare cuvant pe care il scot pe gura este o plangere. Daca s-ar adauga la Olimpiada probe de vaitat, de comentat si de exprimat nemultumiri, cred ca as fi campion olimpic, cu recorduri personale, nationale si olimpice.
- Hai mai, ca nu e chiar asa! E si de inteles, avand in vedere ca ai neimpliniri profesionale si personale.
- Oh, Doamne, ia-ma cat sunt inca tanar!
- Zi-mi, ce pot face pentru tine ca sa te ajut sa scapi de starea asta depresiva?
- Buna intrebare... Cred ca e mai mult decat suficient sa ma asculti fara sa ma judeci si sa ma sustii in incercarile mele de a avea o viata mai buna.
- Andrei, tu trebuie sa intelegi ca esti suficient asa cum esti. Creier ai, frumos esti, vointa ai, insa nu in lucrurile potrivite.
- Fac si eu ce pot. Ma folosesc de ce primesc ca sa imi ating obiectivele.
- Esti un om frumos care are multe de oferit. Si la cum te stiu, tu oferi fara masura. Sper sa vina ziua sa primesti inapoi cel putin jumatate din cat ai dat.
- Hai taci, ca ma faci sa plang.

- ORIGINAL -

Nu stim sa iubim

Nu stim sa iubim. Nu intelegem ce este iubirea si o confundam grav cu alte sentimente si ganduri mai mult sau mai putin curate. Ne-am pierdut inocenta si ne tiuie mintea din cauza unui suflet gol dintr-un trup ce zace in arsita disperarii.

Cum se face ca realizam, ca prin vis, doar dupa ce ne-am despartit de el sau de ea, ca iubim? Sigur nu e lipsa acelei persoane, ceea ce ne doare? Sigur nu e dezamagirea unor promisiuni de eternitate auzite candva, intr-o noapte uda, ce ne face sa tremuram de nervi? Sigur nu e dorul sa ne simtim trupurile frecandu-se unul de celalalt, scaldate intr-o mare de sudoare? Sigur nu e disperarea ca vom ramane singuri?

Nu cred ca suntem capabili sa intelegem iubirea, nu pentru ca nu am avea capacitatea intelectuala, ci pe cea emotionala. Daca am iubi cu adevarat, am fi coplesiti de simplitatea si de umilinta ei. Iubirea e prea pura ca sa poata fi inteleasa de doi oameni ce cauta sa aiba performante sexuale demne de Olimpiada. Iubirea poate fi experiementata, dar nu si inteleasa. Iubirea nu poate fi descrisa in cuvinte. Iubirea e un mix intre experienta, rabdare, credinta si incredere, respect si atasament. Iubirea dintre doua persoane este o legatura unica si irepetabila. Iubirea e nebunie pentru omul rational. Iubirea e predare si altruism pentru omul egoist. Iubirea e ilegala. Iubirea nu poate fi legiferata sau reglementata prin ordonante de guvern. Iubirea este binara: 1 sau 0, exista sau nu. IUBESTI SAU NU IUBESTI?

Cum poti sa iubesti o persoana pe care nu o cunosti?

Sau cum poti sa iti iubesti aproapele, daca nu ai o legatura personala cu el/ea? Si aici nu ma refer la iubirea fizica...

Stai sau pleci?

In ganduri nu suntem niciodata singuri.

Sa spunem ca vrei sa pleci din tara pentru ca ceea ce ai in Romania nu te mai multumeste. Sa spunem ca vorbesti engleza si spaniola la nivel de incepator. O cunostinta veche si de incredere te invita sa incerci marea cu degetul in Spania. Accepti, iti faci bagajul si pleci la Madrid cu autocarul. Drumul e lung si nu incetezi sa te intrebi de ce ai plecat... Odata ajuns in Spania, ti se ofera de munca intr-un loc mult sub pregatirea ta academica din Romania: curatenie pe site-urile de constructii. Saptamanile trec, banii cu care ai venit din tara se termina si pana la primul salariu de saptamana viitoare mai ai 15 euro. Iti planifici o masa pe zi si iti rationalizezi cumparaturile. Munca e grea, stomacul cere de mancare si omuletul din minte nu inceteaza sa iti spuna ca era mai bine in tara ta, la casa ta, in patul tau, mancand painea ta. Mai ai doua zile pana la salariu si te simti epuizat. Te intrebi oare daca merita efortul... Te intrebi daca ai facut bine ca ai plecat...

Primul salariu este sub asteptari si esti nemultumit. Credeai ca o sa primesti mai multi bani. Ce ai, iti este suficient cat sa iti platesti chiria, transportul, mancarea si sa dai o parte din datorie. Iti propui sa mai rezisti o luna si sa pui atunci ceva bani de-o parte. Al doilea salariu se duce si el repede, oboseala se acumuleaza si tu simti ca nu mai rezisti. Iti vine sa iti iei campii. Lucrezi si luna a treia, urmeaza a patra si de abia in opta luna reusesti sa stingi datoria cu care ai venit din tara. Economii nu ai facut, esti foarte obosit si vrei acasa. E iarna, ploua tare si vantul e rece. Sufletul iti ingheata la gandul ca maine trebuie sa te duci la munca.

Esti pus in fata unei alegeri: sa ramai sau sa pleci? Sa faci bani si sa ii strangi ca sa pleci inapoi acasa dupa un an sau doi; ori strangi din dinti si incerci sa te stabilesti aici si banii sa ii folosesti pentru a trai o viata mai buna decat ce ai avut acasa?

Cam la fel e si in relatiile sentimentale. Toate incep la fel, dar dorinta si "incapatanarea" din partea ambelor parti de a duce o relatie pe termen lung sunt necesare pentru a construi o minune.  Ce te motiveaza? Curiozitatea si speranta, impreuna cu nevoia de a face tot ce tine de tine pentru ca relatia aia sa mearga; sa stii ca te-ai implicat cat ai putut de mult si ca ai pus tot sufletul tau in dezvoltarea ei. Macar ai incercat. Nu te-ai depersonalizat, nu te-ai pierdut cu firea, nu ai devenit obsedat sau gelos, nu ai disperat in incercarile tale, ci ti-ai facut partea iubind si daruindu-ti timpul, energia si interesul fata de acel partener care a fost la fel de dispus ca si tine sa incerce  alaturi de tine sa construiti din nimic, o viata.

Diferenta dintr-o relatie pe termen scurt si pe termen lung sta in gradul de implicare si in obiective: investesc ca sa raman sau trag cat pot si apoi plec? Nimic din ce e omenesc nu dureaza vesnic. Nici macar dragostea, daramite promisiunile.

Bineinteles. depinde de vremuri si de imprejurari. Depinde cat de prielnic iti este mediul in care te afli, dar pe masura ce timpul trece, stii exact daca vrei sa te muti de tot si esti dispus sa treci prin incercari. Alegi sa ramai, alegi sa treci prin greutati, alegi sa mergi inainte cu noua ta viata si cu tot ceea ce presupune ea.

Relatiile pe termen lung cer implicare, vointa si incredere oarba pentru ca nu stii mare lucru despre persoana cu care iesi in oras, dar trebuie sa ai disponibilitatea si rabdarea sa "te inveti cu omul". Incerci sa duci o relatie pe termen lung chiar din prima zi, pentru ca ai hotarat in mintea ta sa faci acest lucru. Ai hotarat sa te dedici acelei persoane si sa intrerupi legatura cu orice alti potentiali parteneri. Ai hotarat sa fii activ in viata omului de langa tine, ai hotarat sa cunosti cat mai multe despre ea/el, ai hotarat sa nu pleci la prima cearta sau neintelegere. Si partenerul tau trebuie sa fie pe aceeasi pagina cu tine. De asta il si numesti PARTENER.

Conteaza foarte mult de ce faci unele lucruri. Conteaza pentru binele tau prezent si viitor. Daca ai o explicatie pentru toate lucrurile, pune-ti semne de intrebare, pentru ca s-ar putea ca ceva sa nu isi aiba locul in viata ta. Sa nu crezi cand cineva se jura sau promite ca o sa te iubeasca vesnic. Minciuna are picioare scurte si "binele" nu ramane nepedepsit.

Analizeaza si ia o hotarare inteleapta si rapida, pentru ca nimanui nu ii place incertitudinea. Iti poti da relativ repede seama daca iti trebuie o persoana sau nu, daca esti interesat sa o cunosti mai bine sau nu. Daca te-ai hotarat sa stai pe termen lung, spune cui te intreaba despre planurile tale, spune ca incerci sa stai cat se poate de mult si ca vreti sa construti o viata cat se poate de buna. Prin munca, dedicare, intelepciune pentru a profita de vremuri si de imprejurari si har de Sus, vei reusi sa aduci stabilitate in viata ta si in vietile celor care depind de tine. Economiile se strang mai repede in doi.

Despre viitor

Dacă ar fi să cureți tot pământul care ne acoperă ochii, ai descoperi că tot orbi am fi, dar nu pentru că nu am vedea, ci pentru că nu am înțelege imaginile și nu am știi să ne folosim de ele în folosul nostru. Exact așa ne uităm noi prin Univers.
Filosofii spun că prezentul nu există, deoarece nu îl poți cuprinde și nici opri. Suntem cu privirea în viitor și cu faptele în trecut. Verbul "a face" este incorect folosit pentru viitor, iar conjugarea sa este scandaloasă: "voi face!" Nu ai cum și nici de unde să știi dacă vei mai apuca să îți pui planurile aplicare. Ne rezervăm viitorul și ne prefacem că suntem responsabili peste ceva care, în adevăr, nu ne aparține și nici nu putem înțelege.
Înainte ca realitatea să ne lovească peste ochi și să ne tragă covorul de sub picioare, ar trebui să încetăm cu prefăcătoria și să înțelegem trecutul, să ne asumăm lucrurile ce nu mai pot fi schimbate, să ne oprim din a mai face lucruri dăunătoare, să fim gata să renunțăm la activitățile nefolositoare și ne pregătim emoțional, fizic și spiritual pentru vremurile viitoare. Această revizie personală ne va ajuta să ne continuăm drumul prin viață.
Calitatea vieții tale nu se măsoară în cifre relative precum banii din cont sau proprietăți, ci în cifre concrete precum numărul persoanelor care te iubesc și iți duc dorul, numărul celor cărora le-ai făcut cunoscut că viața pe Pământ nu apărut din hazard, numărul vieților influențate de deciziile și faptele tale și de relația personală cu Tatăl Creator.
Și pentru că viitorul nu este scris, iar pentru că toate cuvintele nu au fost încă spuse, dacă ai motivația corectă și ești cinstit față de tine, poți crede și avea un viitor mai bun.

Delia

Mihai, e o nebunie!
Da dragă, observ...
Și nici măcar nu înțeleg ce naiba mă atrage la el. Probabil pentru că e singurul -în afară de Andrei- pe care nu l-am comparat cu alți bărbați din viața mea. Dar mă disperă atitudinea asta a lui de mare Don Juan! Frate, știe exact cum să îmi vorbească pentru a mă scoate din orice stare nervoasă... Aş vrea și eu să îl pot ignora așa cum mă ignoră el pe mine...
Dar tocmai ce mi-ai spus că îți dă atenție? !
Băi Mihai, tu cu cine ții?
Voi ține mereu cu echipa ta. Doar sunt fanul tău numărul doi!
Și cine-i fanul meu numărul unu?
Mama ta.
Are sens ce spui.
Apropo de echipă, imaginează-ți relația ca pe o echipă formată din două persoane. Formula de joc, strategia și tactica se mai schimbă, însă încearcă, pe cât posibil, să joci împreună cu aceeași persoană pentru o perioadă cât mai mare de timp. Îți spun și de ce: când schimbi coechipierul des, ți-e mai greu să te atașezi și să construiești un raport de egalitate. Vei fi mereu pe grabă, vei avea doar momente de performanță sau eșec, din care îți vei învăța sau nu lecția, astfel încât să oferi performanță alături de următorul coechipier. Când echipa pierde, faceți o analiză și descoperiți funcționează. Pe baza analizei, puneți un diagnostic și formați o strategie. Nimeni nu spune să continui să joci pentru o echipă slabă, dar renunță doar atunci când ești 100% sigură că ți-ai făcut partea. Unele lucruri nu țin de tine. E chiar mai înțelept să renunți la momentul potrivit decât să suferi pe termen lung din cauza unei relații defectuoase.
Mihai, mă oftici că ai dreptate!
Darling, nu-i vorba că vreau să-mi dai dreptate,  ci te vreau fericită. Și revenind la cele spuse, între tine și al tău trebuie sa fie o relație de back2back, de susținere continuă și necondiționată. Când intri într-o încăpere, să știi că orice s-ar întâmpla, el te susține și împreună dominați orice situație. Și hai să-ți spun un secret pe care orice manager de succes îl știe: înconjoară-te cu oameni mai capabili decât tine, care să te motiveze să evoluezi și în mâinile cărora dacă îți lași afacerea, să nu falimenteze ci să aducă profit, cel puțin la fel de mult ca atunci când ai predat afacerea. E mare har de la Dumnezeu să ai oamenii potriviți lângă tine și e o imensă binecuvântare să ai un partener de încredere și capabil să lupte cot la cot cu tine pentru un viitor puternic și o experiență de viață minunată petrecută ÎMPREUNĂ! Implică-te în viața cui crezi de cuviință. Dar iti spun ca nici măcar unul nu merită dezinteresul tau.
Așa e...
Delia dragă, nu îți trebuie un om care să îți răspundă la mesaje sau la apeluri în a treia zi după Crăciun, adică fix după ce minunea s-a petrecut...
Te bat! Frate, de unde le scoți?!
Bre, cu tine vorbesc! Bagă-ți mințile în cap și devino coechipierul potrivit, pentru ca atunci când îți vei găsi un partener pe măsură, să te considere persoana potrivită pentru el. Hai, fugi la somn că e aproape ora două.
Mă enervezi!
Și eu te iubesc. Hai, du-te la tine în cameră și odihnește-te, că doar e Sabat.

HER...

At the end of the day is all about HER.

Her eyes that see the light in you...
hugs that make you feel loved...
lips that tell you stories...
hands that make your favourite dish...
body that makes you get faster home from work...
faith in God that makes you feel secure...
wisdom that teaches you how to live long and prosper...
kindness and patience to grow children into men and women.

Once you've seen how wonderful can life be in a proper relationship, you can never go back to having flings and one nighters.