Stiu ca esti indragostit de Romania, o iubesti ca un adolescent si plangi zi si noapte pentru ca nu iti mai vezi rostul alaturi de ea. Ti-ai imaginat viitorul altfel. Cand erai copil mic si visai sa cresti mare, nu credeai ca vei apuca sa traiesti astfel de timpuri pline de egoism, coruptie si drama. Ce viitor e asta, in care societatea sa iti dea papucii cu prima ocazie? Te gandesti ca e mai bine sa emigrezi intr-o tara in care sa lupti cu folos si care iti ofera prospecte de crestere.
In noaptea de 1 ianuarie 2012 am inceput sa imi fac bagajul si aveam de gand sa plec in Germania. Eram complet dezamagit de Romania, de sistemul social-politic si ma simteam tradat de tara mea. Toate astea s-au sincronizat cu o relatie esuata, asa ma simteam ca o oala sub presiune. Aveam un prieten care dimineata avea sa plece cu masina spre Munchen si a spus ca ma poate tine la el o luna-doua, dar pentru ca nu vorbeam germana, mi-ar fi fost tare greu sa ma descurc mai apoi. M-am rugat toata noapte pentru calauzire si in cele din urma am adormit epuizat. M-am trezit dupa cateva ore, cu o duzina de apeluri pierdute si mesaje de la amicul meu, care ma anunta ca nu m-a mai putut astepta si a trebuit sa plece. Am avut o discutie cu mama si i-am spus intentiile mele si m-a sfatuit sa plec in Anglia, la Mihaela. Sora mea avea la acel moment, un an de cand plecase din Romania. In aprilie mi-am luat bilet spre UK si pe 5 mai am zburat spre Londra.
Asa am ajuns sa plec si eu din tara mea, dupa o lunga perioada de deceptii financiare si profesionale. In mai fac 5 ani. CINCI! Ma simt batran...
2012 a fost un an teribil. Nu am plecat cu contract, nu am venit pentru un job sigur, deci am venit la plesneală. Am riscat. Imi amintesc ca nu aveam drept de munca decat cu Yellow Card si munceam la negru ca zugrav cate 14-16h/zi ca sa imi pot plati facturile si sa traiesc. Dadeam cu trafaletul intr-un hotel de langa Hyde Park si plangeam de ciuda... Dar Dumnezeu mi-a purtat de grija si fiecare an ce a trecut am devenit mai puternic si parca mi-a fost mai usor. Inca nu stiu daca a fost cea mai buna decizie sa plec din tara, dar stiu ca m-a maturizat foarte mult si m-a schimbat.
Probabil ca te gandesti sa pleci din Romania, din tara ta, din casa ta, din familia ta. Cand pleci, nu te mai uiti inapoi. Uiti trecutul si mergi inainte, indiferent ce urmeaza. Poate ai un partener in strainatate sau poate ai un membru al familiei care te poate ajuta sa te adaptezi. Sau poate nu ai pe nimeni. Daca iti imaginezi ca in afara e mai usor, gresesti. Iti trebuie mult curaj, credinta si tupeu. Trebuie sa crezi ca Dumnezeu va fi cu tine, indiferent unde vei pleca si sa crezi in tine si in viitorul tau.
Iti recomand sa te documentezi cu privire la tara in care vrei sa te muti si sa iti cauti o slujba inainte sa iti iei biletul de avion. E bine sa pleci avand un job asigurat, pentru ca vei evita astfel sa pierzi timp cautand de munca, consumandu-ti economiile pe niste treburi pe care le puteai fi putut face inca din tara. Inainte sa pleci, asigura-te ca ai lasat totul in regula si/sau ti-ai inchis toate activitatile care te-ar putea opri din drumul tau, sau care te-ar putea urmari si afecta pe viitor (credite, datorii, facturi neplatite etc).
Daca emigrarea ar fi usoara, toata lumea ar face-o. Sunt foarte multe probleme care trebuie luate in calcul. Trebuie sa fii tare si increzator ca Tata Domnul e cu tine in toate si ca, mai tarziu, cand te vei uita in urma, vei vedea cat ai crescut si vei fi multumitor Cerului ca ai avut o viață frumoasă.
Iti doresc succes in tot ce faci, indiferent ca ramai in Romania sau ca pleci!
