Dor de România ?

Au trecut doi ani de la ultima dată vizită în România, dar încă nu îmi este dor de ea. Deși este o țară minunată, sufletul meu nu mai este lipit de ea. Imi este dor de mama, de mătușa mea, de verișoarii cu care am crescut și de copiii lor, dar încă nu îmi este dor de România.

Revin

Revin după 1 an să îți spun că mi-a fost dor să scriu. Uitându-mă la povestirile trecute, mă minunez cât de fain și de creativ am scris.

S-au întâmplat multe lucruri despre care trebuie să povestim, dar până atunci, mă duc să curăț niște cartofi și revin.

Arta de a pleca

Consider ca e o artă în a pleca la timp, înainte să deveni incomod sau sa fii dat afară. E o artă în a înțelege vremurile și împrejurimile, în a citi oamenii și a acționa înaintea lor.

Bravery

We talked about fear couple of times in the past, but I want to remind you that there is nothing in the world to be afraid of. Nothing!

The fear of God comes out of respect and love for The One.

I realise that bravery is kinda abstract, but it's pure bliss to succeed despite your fears.

Keep going ;)

Fiule

Mă uit la vremurile pe care le trăim și mă tem pentru tine. Mă tem ca bucuria și fericirea ta să nu fie înlocuite de cinismul destructiv al societății socialiste cotidiene. Ai atat inocență în suflet și îmi vin lacrimi în ochi la gandul că vor încerca sa te lovească până îți vei pune la îndoială credința în tine și în Dumnezeu. Mă rog pentru tine ca să fii puternic și intelept, să poti naviga cu ușurință peste valurile prostiei și peste dezmățul ridicat la rang de virtute. Caută adevărul, păstrează-ți inima curata, ține-te de principiile si legile pe care te-am învățat, iar drumul tău să fie ascendent indiferent de vreme.

Te iubesc,

Greutate arogantă

Zilele grele la muncă au aroganța de a imi utiliza toate conexiunile neuronale și resursele psihice, consumându-le cu insațietate până spre la finalul zilei.

Am mai vorbit despre asta, însă acum vreau sa fiu recunoscător Cerului pentru că pot să duc și pentru că mă motivează, disciplinează și îmi înmulțește talanții.

Și e aproape final de ianuarie '24

Timpul trece și cu toate că îmbătrânesc fizic, sinele este tot un adolescent de 17 care încă nu știe ce vrea de la viață. Anii copilăriei sunt amintiri distante. Simt un dor nebun de "acasă", de România și de plaiurile patriei, însă nu pot uita că am plecat din țara mea la chemarea Cerului și că mi-am făcut o casă și o familie printre străini. 

E târziu în noapte, stau lângă patul copilului care acum a adormit și îmi număr binecuvântările. Sunt obosit dar nu îmi vine să dorm pentru că am hoarde nomade in gânduri, nu oi pregătite de numărătoare.

Discuțiile cu Părintele Gabriel despre Creațiune și Sfârșitul zilelor mă ajută să înțeleag mai bine limitările umane și inconsistența acțiunilor de-a lungul istoriei.

Cum poți să îl iubești pe Dumnezeu cu toată puterea ta când tu nu îți cunoști puterile?

E fascinant cum suntem făcuți să excelăm chiar și atunci când nimic senzațional nu se întâmplă în jurul nostru.

Având o relație personală cu Dumnezeu vom putea să dezvoltăm acea credință cât un bob de muștar care poate să mute munții.

Psalm de mulțumire

Doamne, te laud pentru că ne asculți deși noi nu vorbim cu Tine.

Doamne, te laud pentru că nu ne lași să ne dăm cu capul de pereți de cât de neștiutori suntem.

Doamne, te laud pentru că ne dai minte să ne stăpânim când ne vine să vorbim fără rost.

Doamne, iti mulțumesc pentru că stii ce este mai bine pentru noi și că ne îndrumi pașii zi de zi.

Doamne, te laud pentru că mă iubești încă de dinainte să exist.

Doamne, te laud pentru că ne ierți păcatele, deși nu Te cunoaștem și nu Te înțelegem.

Doamne, te laud pentru că ne construiești o casă deși noi nu vedem dincolo de lungul nasului.

Doamne, îți mulțumesc!

Gloria moartă pe câmpii...

Avem incredere în noi, sau suntem strămutabili si goi?

Ne uităm cu ochii închiși la ziduri pustii, mirosind din gloria împrăștiată și moartă pe câmpii...

Avem echipă echilibrată, sau nu mai suntem ce am fost odată?!

Dacă nu ne-am mai simți inferiori, poate am realiza că putem să depășim negura gândurior și am trezi adevărul în noi!

Haide, trezește-te și revino la Adevăr!

Altar de jertfă

Când umbrele-mi vorbesc de prin oglinzi, aud un sunet neajuns la mine, dar ce-i cărat pe umeri de copilul timid întârziat la masa sufletului meu întins ca o pomană mândră.

E primăvară-n geam, dar carjele-mi tomnatice poartă-n ritm iavaș la deal, genunchii si coapsele-mi pribolite.

În oasele nopții, am indurat chinuri vărvărești, necuvenite, dar în indurarea Lui, Domnul preapodobnic a găsit cu cădenie să îmi mângâie tăinuitele suplicii...

Sunt recunoscător că glasu-mi este auzit și rugile-s puternice, fără de care n-aș fi devenit, altar de jertfă pentru Rege!

Când tu ești Doi sau Trei

În doi se întâmplă ca viața să fie incredibil de vibrantă.

Acum că nu mai ești singur și ai acceptat că viața ta să fie intersectată pentru totdeauna cu a ei, veți deveni puncte de referință pentru cercurile voastre sociale. Această schimbare atrage după sine comentarii și amintiri plăcute, dar alteori neplăcute, pentru că în ochii publicului, tu ori ești prea bun și ea nu te merită, ori viceversa. Fiecare te judecă în funcție de preferințele personale, dar tot timpul de-a lungul vietii vei pentru cineva, "Ăla de s-a însurat cu X" sau "Ăla de s-a combinat cu Y cand era ea in în gazdă la București".

Tu ești unul, dar tu ești doi, și poate chiar trei sau mai mulți. Să mă explic: tu îți păstrezi personalitatea și ți-o modelezi ca să vă fie bine amândurora și să fiți prieteni indiferent de situație. Tu o reprezinți pe ea și ea te reprezintă pe tine. Tu când negociezi și organizezi ceva, o faci pentru doi; apoi când apar copii, pentru trei, patru și mai departe, după puteri și binecuvântări.

Cum îți reprezinți tu Familia?

Cu fricile si temerile călcate în picioare

- Roxana, am înțeles în cele din urmă de ce îmi placi, de ce când îmi umbli desculță prin minte și te apropii ușor de a mea ureche și buzele-ti deschizi să îmi șoptești un ador, fiori de primăvară timpurie îmi umplu trupul călător spre nemurire!

- Mihai, nu știu ce-ți veni, dar îmi place. Ia, zi-mi ce ai înțeles!

- Îmi aduci aminte de Adina Stephano din "La Medeleni", iubita lui Dănuț, cu trup de porțelan, cu păr roșcat și cârlionțat de păpușă.

- Mai mi-ai zis asta, dar ție nu-ți plac cârtlionții, îmi spuse ea râzând.

- Nu, dar am fantezii cu ei.

- Dar de Monica cum de nu mi-ai vorbit niciodată...

- Ce să îți spun despre ea? Ah, cum m-a marcat.

- Îhîm, îmi confirmă în timp ce se așează la mine în brațe.

- Monica, cea bălaie și cuminte, cu legiuni întregi de adoratori, frumoasă și isteață, idealul adolescentului miop.

- Parcă ai avut ochelari în liceu, nu?

- Da, am avut chiar și coșuri.

- De baschet.

- De sobă.

- De asta ești așa urât?!

- Bineînțeles! Urât fiind mă uitam la toate frumusețile naturii și îmi doream sa fie ale mele! Și umblam creanga după ele și mă băgăm în seamă, că doar eram cât un brad și era greu să mă ignori! Dar eu nu știam ce să vorbesc cu ele și socoteam cuvintele așa direct, ca din topor, deși nu aveam lama ascuțită. Întotdeauna m-am întrebat: "Măi, dar pe ăștia cine i-a învațat? Cine le-a spus ce să zică și i-a învațat ce să facă? Ăștia de unde știu?!"

- Nimeni nu știa nimic.

- Exact. Toți se prefăceau că știu și era un joc al siguranței de sine, nu de cultură generală. Când am început să îmi asum "ce se poate întâmpla? Eh, o să ma ignore. Nu e ca si cum nu făcea asta până atunci".

- Exact! Bravo!

- Și cu idealurile mele în cap, cu fricile si temerile călcate în picioare, am tot căutat la Monici și Adine până te-am găsit pe tine.

- Roxana. Încântată de cunoștință!

- Hai, da-te jos, i-am zis râzând și strângând-o în brațe mai tare.

Liniștea de dinaintea furtunii

Simt cum liniștea de dinaintea furtunii se duce și pământul freamătă de dorul unor lacrimi naive și pline de răsfăț. Ce-aș vrea să fiu cu tine când treci în nemurire!... să râdem împreună ca-ntr-un vis frumos...

Îndreptar de trafic

Am luat examenul de permis auto acum exact 12 ani, din a 5-a ocazie. Am învățat să conduc pe străzile din sudul Bucureștiului pe o Skoda Superb ce avea la numarul de înmatriculare DMN (demon). Când am început să am senzația că nu mai pot trai fără permis, m-am inscris la o școală de șoferi din Crângași, școală care m-a facut să uit tot ce știam vreodată despre automobilism și m-a urcat intr-un Chevrolet Spark pe care a trebuit să îl înlocuiesc cu un Logan, pentru ca minunatul meu trup de 2 metri înălțime pur și simplu nu încăpea în "chifteaua alba". Mi-au trebuit apoi 5 ani pentru a ma dezvăța de stilul "a la carte" de a conduce și de a-mi regăsi lejeritatea si siguranța in mediul rutier.

Nu am înțeles niciodată de ce în București toți șoferii accelerează ca să frâneze apoi în doar 5 metri de semafor, dar cu toate astea am considerat că dacă am învățat să conduc aici, în 'iadul acesta mitic", înseamnă că mă voi descurca oriunde.

În Romania se conduce bine dar necivilizat, dar in schimb in Anglia se conduce civilizat si mult mai prost ca oriunde pe continent. Poate doar italienii se apropie de nivelul britanicilor...

Sunt de multi ani în Regatul Unit și ador să văd cum toata lumea se înghesuie pe banda 3, când primele doua benzi sunt pustii! Ce bucurie aduce sufletului meu când pe strada cu o banda pe sens, întâlnesc un conducător de mașină minusculă -Yaris, Micra, Polo etc- ce rulează cu 20 la ora atunci când limita este de 50! Sau ce desfătare pentru sufletul meu este să mă uit pe geam și să văd cum vecinii mei parcheaza la un metru de bordură și cum lasă ei spatiul dintre masinile lor parcate să fie aproape cât încă o mașină... Aproape!

Doamne, dacă mi-ai da autoritatea să fiu îndreptar de trafic, aș tăia cu foarfeca mii de permise! Doamne, oare în cer vor fi șoferi proști? Daca da, dă-mi te rog răbdare să îi îngădui și să îi iert, deși stiu sigur că ei știu foarte bine ce fac!

5 tips to help you land a job interview

Here are 5 tips from personal experience on how to land a job interview. This info helped me get more than 80% of the interviews that I've been to:

1. Prep by searching online for all the info you can get about the company and position that you applied for, and most of all: KNOW YOUR CV BY HEART!

2. Arrive 15 minutes earlier and always smile as you come inside. First impression sticks.

3. If you're offered a beverage, always accept it even if you have no intention to drink it.

4.  Argument with FACTS AND FIGURES why you're a better discovery than the sliced bread. You're the best thing that is going to happen to them because you can lead the team to success, similar to what you did at your previous company where you finished the projects ahead of time and within budget.

5. An interview is a two way street: you have to assess if they're a good fit for you. Ask questions about the working hours, work-personal life balance, company culture, staff rewards and off-work activities. 

Demonul, prietenul meu

Ganduri care fierb in tine ce sunt aliniate cu miscari scandaloase ale peisajului cotidian.

"Prea multe greseli" par sa nu fie niciodata suficiente, indiferent cate conversatii in secret ai despre disprețul față de propria-ti persoană.

De ce este esecul atat de comfortabil incat il repetam de nenumărate ori?!

Oare nu sunt legile Binelui suficient de puternice incat sa ne scoata din întunericul nopții?!

Ne-am împrietenit cu demonii ce ne-au incurajat de atatea ori spre distrugerea proprie. Oare aceast suport emoțional, care desi te ingroapa, îți umple golul din suflet si iti împlinește nevoia de "a avea pe cineva aproape"?

Anul 21 🖤

Îmi e dor de tine.
Îmi e dor să-mi spui că ești mândru de mine.
Îmi e dor să îmi spui că dacă nu existam, mă inventai tu intr-un fel.
Îmi e dor să îmi vorbești despre lume și să mă înveți să o privesc lucid și familiar, "Așa da! sau Așa nu!"
Îmi e dor să te mușc de mână și tu să îndemni să mușc mai tare.
Îmi e să ne plimbăm prin Predeal și să vorbim despre viitor.
Îmi e dor să îmi demonstrezi cum voința te ajută să devi mai bun și îți întărește caracterul.
Îmi e dor să te ascult râzând cu mama.
Îmi e dor să fim toți patru la masă, să mâncăm ciorbă din castroane de lut și să ne spui că ne iubești.
Îmi e dor să mergem la biserică și să facem diferite lucruri pentru binele celorlalți, necondiționat.
Îmi e dor să ne gătești salată de boeuf cu maioneză de casă pentru că aveai răbdare să o pregătești.
Îmi e dor să mâncăm sarmale cu muștar.
Îmi e dor să stăm la coadă la magazine și dispensar și să ne spui povești din armată.
Îmi e dor să mergem cu mamaia la cules de fasole sau la sapă de porumb, să mă uit cu drag la voi cum munciți iar eu să aduc apă proaspătă de băut, apoi să mâncăm turte calde cu brânză, murături și usturoi.
Mi-e dor de acasă.
Îmi e dor de tata.
Îmi e dor de mama.
Îmi e dor de surioara mea.
Îmi e dor de noi.

Doamne, ajută-ne să ne revedem!

Început și sfârșit

Ne e teamă de sfârșit atunci când nu știm cum să începem.
Ridicând urechea la gura lumii ne coborâm standardele.
Călcându-ne în picioare principiile, ridicăm în slăvi hazardul.
Curajul face inima să bată, dar nebunia e tăcerea rațiunii.
Niciodată nu ești singur atunci când înfrunți o mulțime de greutăți.
Dacă munții ar dansa, oamenii s-ar opri din a mai crede că nu există un "Început și sfârșit"

Insomnie

Am insomnie.

Poate pentru că îmi este dor de casă.

Poate pentru că îmi amintesc de oamenii minunați de lângă care am plecat și lângă care aș mai fi stat la povești.

Poate pentru că îmi amintesc doar de lucrurile plăcute și am șters cu lacrimi momentele triste.

Poate pentru că ar trebui să recunosc că "acasă" nu mai înseamnă România, dar îmi este teamă că făcând asta voi uita de unde am plecat și voi renunța la trecut.

Nu am visat în copilărie că voi locui într-o țară străină și nici că voi ajunge să umblu prin Londra fără stress, adeseori uitând că nu sunt acasă. Departe de copilărie, atât in timp cât și în spațiu, în fiecare zi am cel puțin un moment în mă simt ca un copil în prima zi de școală: nesigur, cu ghiozdanul mare cât mine, analfabet și murdar de cerneală pe ambele mâini și buze, dar hotărât să învăț și să mă dezvolt, încrezător că e spre binele meu viitor.

Am citit "Secretul" si l-am crezut pe Coelho când promitea ca universul conspiră să îmi împlinească visul, dar realitatea mi-a dovedit ca lucrurile nu stau așa. În viața asta totul ține de vremuri și de împrejurări. Pot să îți dorești miliarde de euro sau să crești în înălțime ori să poți zbura, unele lucruri nu se vor întâmpla niciodată pentru ca nu poți influența sau modifica ce nu ține de tine.

Cred cu tărie că fiecare persoană are cel puțin un lucru la sine de care nu e mulțumită și ar vrea să îl schimbe. Poate fi un deget strâmb sau sâni mici, ori incapacitatea de a învăța o limba străină, poate are strabism sau nu înțelege matematica, poate că e cicălitoare sau se simte singură, acel mic "handicap" ne ține cu picioarele pe pământ și ne amintește că scenariul din capul nostru nu se potrivește întotdeauna cu realitatea.

Poate că ar fi timpul să dorm. Să aștept în tăcere să îmi vina rândul. Să fiu pregătit de acțiune și suficient de flexibil cât să mă pot adapta repede. O răbdare activă. Și chiar dacă nu se întâmplă nimic, măcar sunt liniștit că mi-am făcut partea.

Îți mulțumesc pentru #insomnie.

- postat inițial pe Facebook 12/02/19 1:59AM

Despre trinitate, in alte cuvinte si alte ganduri

Salut.

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, dar nu pentru că nu am vrut, ci pentru ca nu mi-am găsit cuvintele potrivite. Nici acum nu cred că le am, dar vreau să îți împărtășesc câteva gânduri pe care le-am avut în ultima vreme.

Mă oftic că în viața de zi cu zi, de multe ori totul se reduce la bani. Bani... bani... bani... Chiar și membrii familiilor se ceartă între ei din cauza banilor. Sunt sigur că și tu ai habar de astfel de cazuri.

De ceva timp mă tot gândesc la de ce în creștinism Dumnezeu este împărțit în 3 persoane cu denumirile de Tatăl, Fiul și Duhul Sfant, iar răspunsul pe care l-am găsit este relativ simplu de înțeles:

Imagineaza-ti ca existã 3 persoane, la fel de capabile și de experimentate, care își deschid o firmă de produse informatice. Cei 3 antreprenori își fac un plan de afacere, se gândesc in detaliu la operațiuni, finanțare si profilul companiei, iar apoi își împart atribuțiile și responsabilitățile în mod egal: unul se ocupă de finanțe (Duhul Sfant), unul de resurse umane si tehnologie (Fiul) și unul de operațiuni (Tatăl). Astfel compania are 3 directori, un produs de oferit (viața), un plan de acțiune și de redresare, in cazul in care lucrurile o iau pe drumul greșit.
Motto-ul companiei este: libertate în gândire și acțiune (liberul arbitru). Dar cum libertatea fără reguli este anarhie, după o perioadă, directorii au pregătit un manual de instrucțiuni pentru angajați, care tot a fost revizuit odată cu trecerea timpului.
Compania putea să eșueze în multe moduri, de la revolte și greve sindicale, pana la greșeli în producție sau bug-uri în programare.
Ideea ce a dus la crearea omenirii a fost realizarea unui program de simulare a vieții la o scală mai restrânsă și a presupus crearea unui univers in care fiintele sa fie libere să exploreze in voie si sa acționeze si gândească după bunul plac, dar urmand îndrumarile programatorllor. Această clasă de produse informatice s-a defectat datorita interferenței unui angajat, rezultând în decalibrarea și perpetuarea defectului peste generațiile următoare. Programul de recuperare și reabilitare a devenit responbilitatea directorului de resurse umane, care pentru a ajuta omenirea să înțeleagă unde e greșeala și ce e de făcut pentru soluționarea ei, s-a introdus în program și a devenit "produs". Că să ii ajute să înțeleagă cine este și de unde vine, ca este director si mai sunt inca doua persoane care au creat lumea impreuna cu el, a trebuit să le explice in termeni cunoscuți lor. Fiind o lume care avea la baza vieții ei sociale familia, le-a explicat astfel:
- pentru ca voi aveti copii si sunteti copii la randul vostru, iar eu sunt ca voi, dar nu sunt dintre voi, eu sunt Copilul, Fiul dintai. Sunt Directorul direct responsabil de voi;
-  pentru ca aveti părinți care se ocupă de voi, care vă îndeamnă si va ajută in activitatile voastre, unul dintre directori se ocupă de operațiuni și este ca un Tată pentru companie
-  am pus in voi un cod, un duh ce vă însuflețește, vă motivează si vă ajută să vă administrați resursele. Cel de-al treilea director se ocupă de administrarea resurselor și finanțelor, acel duh peste toate, el este Duhul Sfant;

Programul de recompensare pentru cei care reusesc sa identifice problemele si solicita ajutorul lor consta in posibilitatea devenirii