Anul 21 🖤

Îmi e dor de tine.
Îmi e dor să-mi spui că ești mândru de mine.
Îmi e dor să îmi spui că dacă nu existam, mă inventai tu intr-un fel.
Îmi e dor să îmi vorbești despre lume și să mă înveți să o privesc lucid și familiar, "Așa da! sau Așa nu!"
Îmi e dor să te mușc de mână și tu să îndemni să mușc mai tare.
Îmi e să ne plimbăm prin Predeal și să vorbim despre viitor.
Îmi e dor să îmi demonstrezi cum voința te ajută să devi mai bun și îți întărește caracterul.
Îmi e dor să te ascult râzând cu mama.
Îmi e dor să fim toți patru la masă, să mâncăm ciorbă din castroane de lut și să ne spui că ne iubești.
Îmi e dor să mergem la biserică și să facem diferite lucruri pentru binele celorlalți, necondiționat.
Îmi e dor să ne gătești salată de boeuf cu maioneză de casă pentru că aveai răbdare să o pregătești.
Îmi e dor să mâncăm sarmale cu muștar.
Îmi e dor să stăm la coadă la magazine și dispensar și să ne spui povești din armată.
Îmi e dor să mergem cu mamaia la cules de fasole sau la sapă de porumb, să mă uit cu drag la voi cum munciți iar eu să aduc apă proaspătă de băut, apoi să mâncăm turte calde cu brânză, murături și usturoi.
Mi-e dor de acasă.
Îmi e dor de tata.
Îmi e dor de mama.
Îmi e dor de surioara mea.
Îmi e dor de noi.

Doamne, ajută-ne să ne revedem!