Altar de jertfă

Când umbrele-mi vorbesc de prin oglinzi, aud un sunet neajuns la mine, dar ce-i cărat pe umeri de copilul timid întârziat la masa sufletului meu întins ca o pomană mândră.

E primăvară-n geam, dar carjele-mi tomnatice poartă-n ritm iavaș la deal, genunchii si coapsele-mi pribolite.

În oasele nopții, am indurat chinuri vărvărești, necuvenite, dar în indurarea Lui, Domnul preapodobnic a găsit cu cădenie să îmi mângâie tăinuitele suplicii...

Sunt recunoscător că glasu-mi este auzit și rugile-s puternice, fără de care n-aș fi devenit, altar de jertfă pentru Rege!