Și e aproape final de ianuarie '24

Timpul trece și cu toate că îmbătrânesc fizic, sinele este tot un adolescent de 17 care încă nu știe ce vrea de la viață. Anii copilăriei sunt amintiri distante. Simt un dor nebun de "acasă", de România și de plaiurile patriei, însă nu pot uita că am plecat din țara mea la chemarea Cerului și că mi-am făcut o casă și o familie printre străini. 

E târziu în noapte, stau lângă patul copilului care acum a adormit și îmi număr binecuvântările. Sunt obosit dar nu îmi vine să dorm pentru că am hoarde nomade in gânduri, nu oi pregătite de numărătoare.

Discuțiile cu Părintele Gabriel despre Creațiune și Sfârșitul zilelor mă ajută să înțeleag mai bine limitările umane și inconsistența acțiunilor de-a lungul istoriei.

Cum poți să îl iubești pe Dumnezeu cu toată puterea ta când tu nu îți cunoști puterile?

E fascinant cum suntem făcuți să excelăm chiar și atunci când nimic senzațional nu se întâmplă în jurul nostru.

Având o relație personală cu Dumnezeu vom putea să dezvoltăm acea credință cât un bob de muștar care poate să mute munții.