Greutate arogantă

Zilele grele la muncă au aroganța de a imi utiliza toate conexiunile neuronale și resursele psihice, consumându-le cu insațietate până spre la finalul zilei.

Am mai vorbit despre asta, însă acum vreau sa fiu recunoscător Cerului pentru că pot să duc și pentru că mă motivează, disciplinează și îmi înmulțește talanții.

Și e aproape final de ianuarie '24

Timpul trece și cu toate că îmbătrânesc fizic, sinele este tot un adolescent de 17 care încă nu știe ce vrea de la viață. Anii copilăriei sunt amintiri distante. Simt un dor nebun de "acasă", de România și de plaiurile patriei, însă nu pot uita că am plecat din țara mea la chemarea Cerului și că mi-am făcut o casă și o familie printre străini. 

E târziu în noapte, stau lângă patul copilului care acum a adormit și îmi număr binecuvântările. Sunt obosit dar nu îmi vine să dorm pentru că am hoarde nomade in gânduri, nu oi pregătite de numărătoare.

Discuțiile cu Părintele Gabriel despre Creațiune și Sfârșitul zilelor mă ajută să înțeleag mai bine limitările umane și inconsistența acțiunilor de-a lungul istoriei.

Cum poți să îl iubești pe Dumnezeu cu toată puterea ta când tu nu îți cunoști puterile?

E fascinant cum suntem făcuți să excelăm chiar și atunci când nimic senzațional nu se întâmplă în jurul nostru.

Având o relație personală cu Dumnezeu vom putea să dezvoltăm acea credință cât un bob de muștar care poate să mute munții.

Psalm de mulțumire

Doamne, te laud pentru că ne asculți deși noi nu vorbim cu Tine.

Doamne, te laud pentru că nu ne lași să ne dăm cu capul de pereți de cât de neștiutori suntem.

Doamne, te laud pentru că ne dai minte să ne stăpânim când ne vine să vorbim fără rost.

Doamne, iti mulțumesc pentru că stii ce este mai bine pentru noi și că ne îndrumi pașii zi de zi.

Doamne, te laud pentru că mă iubești încă de dinainte să exist.

Doamne, te laud pentru că ne ierți păcatele, deși nu Te cunoaștem și nu Te înțelegem.

Doamne, te laud pentru că ne construiești o casă deși noi nu vedem dincolo de lungul nasului.

Doamne, îți mulțumesc!

Gloria moartă pe câmpii...

Avem incredere în noi, sau suntem strămutabili si goi?

Ne uităm cu ochii închiși la ziduri pustii, mirosind din gloria împrăștiată și moartă pe câmpii...

Avem echipă echilibrată, sau nu mai suntem ce am fost odată?!

Dacă nu ne-am mai simți inferiori, poate am realiza că putem să depășim negura gândurior și am trezi adevărul în noi!

Haide, trezește-te și revino la Adevăr!

Altar de jertfă

Când umbrele-mi vorbesc de prin oglinzi, aud un sunet neajuns la mine, dar ce-i cărat pe umeri de copilul timid întârziat la masa sufletului meu întins ca o pomană mândră.

E primăvară-n geam, dar carjele-mi tomnatice poartă-n ritm iavaș la deal, genunchii si coapsele-mi pribolite.

În oasele nopții, am indurat chinuri vărvărești, necuvenite, dar în indurarea Lui, Domnul preapodobnic a găsit cu cădenie să îmi mângâie tăinuitele suplicii...

Sunt recunoscător că glasu-mi este auzit și rugile-s puternice, fără de care n-aș fi devenit, altar de jertfă pentru Rege!