De mi-ai cere

De mi-ai cere acum să îmi pun gandurile în ordine, nu as știi cu ce să încep. Aș lua-o haotic, aș pune totul pe masă și treptat, aș construi un întreg din bucățile respective.

De mi-ai cere să îți spun de ce te iubesc, nu aș ști. Dar aș începe cu ce însemni pentru mine, apoi aș deschide cutiile cu amintiri și ți-aș enumera momente și clipe în care te-am iubit doar pentru că ai fost lângă mine sau pentru că nu m-ai certat și învinovățit când ai fi avut motive sau când m-ai susținut și ai crezut în mine, deși nu mai aveam nimic altceva în afară de tine.

Dacă mi-ai cere să îți spun când o să ne fie bine, nu aș ști. Dar aș începe să îți povestesc planurile mele, aș asculta cu interes planurile tale și am căuta să ne aliniem tempo-urile până am găsi un ritm armonios și trainic.

Dacă mi-ai cere să te mint, nu aș putea, pentru că te respect prea mult ca să îți ascund adevarul.

Dacă mi-ai cere să te uit, ar însemna să-mi uit întreaga viață. Și nu că n-aș putea, dar ce folos e în a trăi o existență fără identitate?

Heir 13

The little giant started crying when he realised that from now on he was the only one strong enough for this battle. The thing that made thim doubt himself was the fact that he was alone. Nothing was as hard as loneliness. This thought pierced his mind and made him week. He was empty and no love could be found in him. Only the coldness of the dark.

Heir 11

- Am o stare de rahat...
- Respiră!
- Oh!
- Inspiră adânc și expiră. Și concentrează-te pe respirație timp de 10 ori.
- Uuuuh! Măi, mintea tot îmi fuge la ea!
- Adu-o înapoi!

Gânduri în aer

Am mâinile reci, un zambet larg pe buze și vreau să ajung acasă. Poate că nu sunt mai obosit decât de obicei, dar casc de mama focului! Sunt cu gândul la patul meu, la gălăgia vecinilor de bloc, la plopii ce noaptea își proiectează umbrele prin camera mea. Mi-e dor de mama și de stilul ei pragmatic de a privi viața. In urmă am lăsat-o pe sora mea, care s-a reobișnuit să mă aibă zi de zi aproape și, care îmi va duce dorul. Imi iubesc familia și ele sunt îngerii mei.
Sunt în drum spre casă. Autocarul tocmai a ajuns la aeroport și trebuie să închid. Până data viitoare, toate cele bune de Sus!

Scrisoare către tata

Dragă tată,

Aș fi vrut să fii aici să discutăm față în față, dar având în vedere circumstanțele, mă bucură mult că îți pot scrie.

Aș fi vrut să ne vezi acum...
Am crescut amândoi cu dor de tine și ne-a fost foarte greu multă vreme, dar Dumnezeu a dat minte sănătoasă și ajutor potrivit mamei să ne dezvoltăm corespunzător vremurilor pe care am ajuns să le trăim. Ai fost tare binecuvântat să ai o asemenea nevastă, care să suplinească lipsa ta în educația copiilor și să se facă tot ce a ținut de ea pentru fericirea lor.

Lumea s-a schimbat de când nu mai ești; tehnologic și medical suntem foarte avansați, însă social și spiritual suntem înapoiați rău. Noțiunea de familie a început sa dispară, valorile imorale au devenit normale, credința este un tabu... În fine, devine acel haos de care mi-ai povestit că va ajunge să fie lumea.

Am terminat Peisagistică, am fost profesor câțiva ani și de trei ani sunt oficial în Londra. Mihaela e de cinci ani aici. E o 'bombonică' de fată. Ai fi fost mândru să știi că ai tăi copii sunt rezidenți ai Regatului Unit. Anul ăsta ne-a vizitat mama și tare mult mi-aș fi dorit să o faci și tu!

Am un blog pe care mai îmi scriu gândurile sub forma unor povești și mă bucură mult să primesc feedbackuri pozitive din partea cititorilor. Da, eu ăla care era prea timid să lege două cuvinte a ajuns să scrie.

Dragă tată, îmi lipsești. Ne lipsești. Mult! Dar știu că avem ocazia să ne revedem.

Te-aș îmbrățișa...

Notă: Vasile Pantelimon a fost un inginer electrician pe care prietenii și colegii săi l-au descris ca fiind "Un bărbat adevărat, ce făcea doar lucruri de calitate. Nu era un om cu două fețe și era activ implicat în viața celor apropiați."

Nu mai e printre noi din 19 septembrie 1998.