De mi-ai cere acum să îmi pun gandurile în ordine, nu as știi cu ce să încep. Aș lua-o haotic, aș pune totul pe masă și treptat, aș construi un întreg din bucățile respective.
De mi-ai cere să îți spun de ce te iubesc, nu aș ști. Dar aș începe cu ce însemni pentru mine, apoi aș deschide cutiile cu amintiri și ți-aș enumera momente și clipe în care te-am iubit doar pentru că ai fost lângă mine sau pentru că nu m-ai certat și învinovățit când ai fi avut motive sau când m-ai susținut și ai crezut în mine, deși nu mai aveam nimic altceva în afară de tine.
Dacă mi-ai cere să îți spun când o să ne fie bine, nu aș ști. Dar aș începe să îți povestesc planurile mele, aș asculta cu interes planurile tale și am căuta să ne aliniem tempo-urile până am găsi un ritm armonios și trainic.
Dacă mi-ai cere să te mint, nu aș putea, pentru că te respect prea mult ca să îți ascund adevarul.
Dacă mi-ai cere să te uit, ar însemna să-mi uit întreaga viață. Și nu că n-aș putea, dar ce folos e în a trăi o existență fără identitate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza linistit