Gânduri în aer

Am mâinile reci, un zambet larg pe buze și vreau să ajung acasă. Poate că nu sunt mai obosit decât de obicei, dar casc de mama focului! Sunt cu gândul la patul meu, la gălăgia vecinilor de bloc, la plopii ce noaptea își proiectează umbrele prin camera mea. Mi-e dor de mama și de stilul ei pragmatic de a privi viața. In urmă am lăsat-o pe sora mea, care s-a reobișnuit să mă aibă zi de zi aproape și, care îmi va duce dorul. Imi iubesc familia și ele sunt îngerii mei.
Sunt în drum spre casă. Autocarul tocmai a ajuns la aeroport și trebuie să închid. Până data viitoare, toate cele bune de Sus!