Zurgălăi

E liniște... iar o pace sublimă ne mângâie pe amândoi
Pe când stele se adună și zâmbesc prin ochii tăi
Coapsele-ți sunt încinse precum doi zurgălăi
iar munții sunt falnici precum umerii tăi goi.

Cine?

Cine va crede în mine?
Cine mă va respecta?
Cine nu mă va respinge?
Cine îmi va oferi atenție?
Cine mă va accepta așa cum sunt?
Cine îmi va scrie povestea de dragoste?
Cine va avea răbdare cu mine?
Cine îmi va crește copii?
Cine mă va iubi ca pe sine însuși?
Cine va fi alături de mine până la final?
Cine îmi poate spune cum să am grijă de mine și de familia mea?
Cine mă va ajuta să am o viață de succes?
Cine mă va învăța să iubesc necondiționat?
Cine mă va îndruma spre o viață împlinită?
Cine va avea nevoie de mine?
Cine?

El, Iisus.

Icoană

Mi-a scris în temelia casei
'Ești muntele și echilibrul meu'
Adorm cu îngerul în brațe
Ce mă iubește ca pe un zeu.

Când focul vieții arde intens
și vântul aspru bate.
Iubita mi-o privesc în ochi,
să stingă și durerea poate.

'Când buzele ți le sărut
Mă rătăcesc de mine
Adesea în tine mă scufund
și lumea ne aparține!

De m-ai lăsa în astă zi
Aş fi un incomplet.
Aş înceta să mai fiu zeu...
Doar o icoană fără suflet.'

Aripi albe

14.9.14 - Pentru Ade și Sorin

Aripi albe

Te-am zărit printre petale
pe prispa casei tale
dansând o matură prin praf,
iar sub al ferestrei glaf
zăcea un biet pisoi
pe-un sac de usturoi.
Încet, mi-am zis că ești frumoasă
și că-ntr-o zi ai să-mi fii mireasă.

Ani multi au mai trecut
și uneori viața tare m-a durut...

Într-un Februarie pe-nserat,
aflând că-ai venit acasă,
curajul m-a îndemnat
să te invit la masă.

Din joaca nopților de iarnă,
în timpul petrecut în taină,
mi-ai crescut adânc în suflet
parfumate flori de vise,
arbori mari și mult brădet,
acoperind discret
ruine vechi și focuri stinse.

I-am sărutat pe-ai mei părinți,
mi-am strants în brațe și nepoții
Și te-am urmat cu rugi fierbinți
trecând prin Poarta Morții.

Din porumbeii călători
mi s-a intors o porumbiță
cu aripi blânde,
vorbe calde,
cu pasul mândru și puternic,
cu zâmbet larg și prea-cucernic...
Iar eu, în taină îngenunchiat
mâini spre cer am ridicat.
Ca un copil, în umilință
am mulțumit Tatălui de Sus
pentru darul bun adus
şi că mi-a împlinit dorință.

Acum, TU ești a mea Mireasă
și Regină.
Domnește tare peste mine!
Straluceascã a ta lumină!
Și coboară-ți dulcele sărut
pe obrazul apărut
și peste sufletul de vazã
ce ți se închină.

Sfârșit cerut

Ma învățasei că fericirea se numără-n doi
Îmi promisesei viață-ntre stele
cu pace și miros de zorele
cu-nțelegere și fără urme de rele.
Dar m-alungaşi ca pe-un sac de gunoi...

Și neamu' mă-mpunge și îmi tot dă șuturi
M-au părăsit și plâng că mi-s proastă
Am iubit un nebun ce m-a cerut de nevastă
Dar mă mințea și mă compara cu rebuturi...

Sunt inferioară,  discriminată și părăsită
Muncesc pe 5 nasturi și-o bucată de pită
Doamne, mor! Sunt obosită...

Să iubesc? N-am pe cine.
Nimănui nu-i pasă de mine.

Mă sfârșesc...