Ma învățasei că fericirea se numără-n doi
Îmi promisesei viață-ntre stele
cu pace și miros de zorele
cu-nțelegere și fără urme de rele.
Dar m-alungaşi ca pe-un sac de gunoi...
Și neamu' mă-mpunge și îmi tot dă șuturi
M-au părăsit și plâng că mi-s proastă
Am iubit un nebun ce m-a cerut de nevastă
Dar mă mințea și mă compara cu rebuturi...
Sunt inferioară, discriminată și părăsită
Muncesc pe 5 nasturi și-o bucată de pită
Doamne, mor! Sunt obosită...
Să iubesc? N-am pe cine.
Nimănui nu-i pasă de mine.
Mă sfârșesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza linistit