14.9.14 - Pentru Ade și Sorin
Aripi albe
Te-am zărit printre petale
pe prispa casei tale
dansând o matură prin praf,
iar sub al ferestrei glaf
zăcea un biet pisoi
pe-un sac de usturoi.
Încet, mi-am zis că ești frumoasă
și că-ntr-o zi ai să-mi fii mireasă.
Ani multi au mai trecut
și uneori viața tare m-a durut...
Într-un Februarie pe-nserat,
aflând că-ai venit acasă,
curajul m-a îndemnat
să te invit la masă.
Din joaca nopților de iarnă,
în timpul petrecut în taină,
mi-ai crescut adânc în suflet
parfumate flori de vise,
arbori mari și mult brădet,
acoperind discret
ruine vechi și focuri stinse.
I-am sărutat pe-ai mei părinți,
mi-am strants în brațe și nepoții
Și te-am urmat cu rugi fierbinți
trecând prin Poarta Morții.
Din porumbeii călători
mi s-a intors o porumbiță
cu aripi blânde,
vorbe calde,
cu pasul mândru și puternic,
cu zâmbet larg și prea-cucernic...
Iar eu, în taină îngenunchiat
mâini spre cer am ridicat.
Ca un copil, în umilință
am mulțumit Tatălui de Sus
pentru darul bun adus
şi că mi-a împlinit dorință.
Acum, TU ești a mea Mireasă
și Regină.
Domnește tare peste mine!
Straluceascã a ta lumină!
Și coboară-ți dulcele sărut
pe obrazul apărut
și peste sufletul de vazã
ce ți se închină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza linistit