Viata ca o harta

Aveam un numar incredibil de suflete pereche.

Viata se aseamana cu o harta al unui teritoriu in care te deplasezi in toate directiile. Tata Domnul are pregatit pentru tine traseul optim, iar pentru a-l cunoaste si intelege, e musai sa te rogi pentru minte sanatoasa si intelepciune. Daca nu alegi acel traseu si te deplasezi dupa bunul plac, Tata iti va reconfigura drumul catre destinatia initiala astfel incat sa te bucuri de cea mai buna calatorie. Daca am asemana partenerii de viata cu obiectivele turistice, am putea spune ca unele sunt mai interesante sau mai spectaculoase decat altele, insa toate sunt minunate si atractive in felul lor. Totodata, alegerea iti apartine, astfel ca vei acorda mai multa atentie si vei manifesta mai mult interes fata de unele obiective, iar unele vor fi neglijate sau neapreciate corespunzator. Odata trecut mai departe, nu te mai poti intoarce, decat in anumite conditii speciale.

Bogatiile si resursele iti sunt la indemana, gata sa fie intalnite si exploatate. Roaga-te pentru intelepciune si minte sanatoasa, impreuna cu sanatate fizica, astfel incat sa ai parte de traseul cel potrivit cu dorintele, visele, talantii si cunostintele tale.

Starea natiunii

Traim vremuri grele, dar nu datorita conditiilor sociale si economice. Traim un timp al libertatii nejustificate. Traim vieti inchiriate.

As vrea sa stiu daca suntem orbi sau ne prefacem ca nu vedem imaginea de ansamblu...

Ne dezbracam, ne urcam in dus si speram ca apa sa ne spele de pacate. Pesimismul si durerea au devenit lucrurile care ne leaga si aseamana. Ne laudam cu principii sfinte si intentii curate. Ne mintim apropiatii cu nerusinare, dand pe fata neincrederea ce-o avem in propriile persoane. Ne jucam cu vietile noastre. Ne-am pierdut speranta. Am refuzat izbavirea. L-am omorat pe Dumnezeu.

#stefanbeniaminblog

Crescendo

Când sunetul întunericului a umplut încăperea, inima de spaimă mi-a îngheţat în piept. Respiraţia mi s-a oprit, pulsul mi s-a accelerat şi auzeam în timpane cum sângele îmi traversa violent capul. Un sunet strident de vioară regală a străbătut încăperea, neglijând teribilul moment în care mă aflam. Cineva se bucura de suferinţa mea. Cu ochii în lacrimi şi muscându-mi limba, mă mişcam spasmatic pe parchet, căutând ieşirea. Funia din jurul gâtului îmi strângea venele şi arterele, oprind temporar sângerarea. Am vrut să ţip, dar ştiam că n-avea cine să mă audă; am urlat în mine şi-am continuat să mă târăsc. Ciotul arcuşului înfipt în ficat îmi provoca dureri fenomenale.

Ploaia începuse şi tuna puternic. Atunci m-am rugat pentru un cutremur. Mi-am dorit să ies cât mai repede afară, înainte ce Dirijorul să mă găsească. În urmă cu o oră, pe la mijlocul repetiţiei, în timp crescendo-ul orchestrei intensifica atmosfera, Dirijorul a luat-o razna şi-a înfipt baghetă în ochiul stâng al violonistului principal. De sub sacou a scos o maceta şi în câteva secunde a decapitat jumătate din instrumentişti. Uşile fiind inchise în prealabil, panică n-a părăsit cameră. Ce s-a întamplat mai apoi, nu-mi amintesc.

Ba da. M-am trezit cu capul în pian, cu o coardă în jurul gâtului şi cu sângele sărind peste tot, căutând parcă să atingă corzile ce mi-ar fi exprimat durerea. Daniel, trombonistul, a fost cel care m-a salvat, lovindu-l pe Dirijor cu extinctorul in cap. Restul... Ah!... Prea violent ca să-ţi descriu.

Laura si Victor

Sunt lacrima Laurei. Ma preling pe obrazul fin, in timp ce ea se striga la tine.
"Tremur si plang ca o proasta. Imi tremura mainile din cauza ta. M-am saturat de tine! Ce proasta sunt ca plang dupa un incapabil! Mi-ai tras-o de mi-au sarit capacele, ori de cate ori a vrut maciuca ta si, acum te-ai hotarat peste noapte sa renunti la mine. Vai, ce proasta sunt! (suspine si hohote de plans)
Iesi afara! Nu vreau sa te mai vad! Iesi dracului afara! Iesi odata!"

Sunt unghia lui Victor. Ma tot freaca de scalp, cautand sa evite firele de par. Daca ar putea, m-ar folosi pentru a-si ordona gandurile. Le aud:
"Ma regasesc in aceeasi situatie de care tot fug in ultimul timp: oboseala de dinainte de somn. Nu pentru ca ar fi vorba de vreo mare oboseala fizica, ci una emotionala; o epuizare venita dintr-o stare de nefericire si neimplinire. Mi-ai reprosat mereu ca n-am stiu sa te fac fericita, insa n-ai inteles ca fericirea nu este un talent, ci un sir de evenimente, de amintiri, care ne fac sau nu sa fim fericiti. La 8 luni dupa ce ne-am despartit, ai realizat si tu cat rau mi-ai facut prin scenele tale. Ai plans mult cand ai stiut ca te-am iubit. Ai avut grija sa-mi spui asta, cu lux de amanunte. Desi inca te iubesc, nu m-au impresionat vorbele tale. Doar ca.. Acum plang eu. Acum mi se rupe sufletul cand te stiu purtandu-mi camasa in pat cu el! Cred ca din adins ai postat-o pe fb, ca eu sa o vad... Of! Imi este somn. Sunt obosit si mai bine adorm. Ti-am rostit numele si mi-a fugit somnul, dar continui sa visez."

[Victor este sotul Laurei. Doar ca ei inca nu se cunosc...]

Vicii

Ne pierdem in vicii pentru a ne regasi.
Ne ascundem in oglinzi de priviri geloase.
Zilele trec si ne ingroapa-n prapastii.
Dar noapte, suntem mai puternici si ele-s mai frumoase!

Daca depresia-i un drog, suntem toti ametiti.
Sevrajul ne face sa credem ca suntem mintiti.
Cu intentii curate si privirea in halbe,
Ne infigem cu forta in inimi arme albe.

E-o matematica simpla scrisa in oase,
Ce ne-aduna, ne-mparte si ne tine departe.
Dependenti suntem de ganduri neserioase,
Experientele noastre nu incap intr-o carte.