Sunt lacrima Laurei. Ma preling pe obrazul fin, in timp ce ea se striga la tine.
"Tremur si plang ca o proasta. Imi tremura mainile din cauza ta. M-am saturat de tine! Ce proasta sunt ca plang dupa un incapabil! Mi-ai tras-o de mi-au sarit capacele, ori de cate ori a vrut maciuca ta si, acum te-ai hotarat peste noapte sa renunti la mine. Vai, ce proasta sunt! (suspine si hohote de plans)
Iesi afara! Nu vreau sa te mai vad! Iesi dracului afara! Iesi odata!"
Sunt unghia lui Victor. Ma tot freaca de scalp, cautand sa evite firele de par. Daca ar putea, m-ar folosi pentru a-si ordona gandurile. Le aud:
"Ma regasesc in aceeasi situatie de care tot fug in ultimul timp: oboseala de dinainte de somn. Nu pentru ca ar fi vorba de vreo mare oboseala fizica, ci una emotionala; o epuizare venita dintr-o stare de nefericire si neimplinire. Mi-ai reprosat mereu ca n-am stiu sa te fac fericita, insa n-ai inteles ca fericirea nu este un talent, ci un sir de evenimente, de amintiri, care ne fac sau nu sa fim fericiti. La 8 luni dupa ce ne-am despartit, ai realizat si tu cat rau mi-ai facut prin scenele tale. Ai plans mult cand ai stiut ca te-am iubit. Ai avut grija sa-mi spui asta, cu lux de amanunte. Desi inca te iubesc, nu m-au impresionat vorbele tale. Doar ca.. Acum plang eu. Acum mi se rupe sufletul cand te stiu purtandu-mi camasa in pat cu el! Cred ca din adins ai postat-o pe fb, ca eu sa o vad... Of! Imi este somn. Sunt obosit si mai bine adorm. Ti-am rostit numele si mi-a fugit somnul, dar continui sa visez."
[Victor este sotul Laurei. Doar ca ei inca nu se cunosc...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza linistit