In mintea mea

De cateva nopti te visez. Mai exact, imi apari in visele de dimineata, inainte sa ma trezesc. Ma scol cu tine in minte si ma intreb: DE CE NU MA LASI SA DORM?!?

Daca ar fi sa stim viitorul, poate ne-am speria de el si ne-am bloca in speranta ca vom putea sa il schimbam. Poate e mai bine sa nu stim ce urmeaza, pentru astfel ne putem folosi puterile primite de Sus pentru a schimba incertitudinea in certitudine. Construim din necunoscut o realitate tangibila si memorabila.
Ne macina ceea ce nu putem controla. Ne da fiori incertitudinea. Petrecem prea mult timp in mintea noastra, traind mai intens viata in planuri ireale si in cuvinte nespuse. Diferenta dintre vis si realitate sta ascunsa in doua lucruri: vointa si infaptuire.
Oare de cate ori ne-am rugat de Tata sa ne dea ceva ce ne-am dorit enorm, ca mai apoi, implinirea dorintei sa ne dezamageasca? Oare cunoasterea ne dezamageste sau faptul ca realitatea nu se ridica la nivelul asteptarilor? Poate ti-ai dorit foarte mult sa fi alaturi de o anumita persoana, sau poate ti-ai dorit sa ajungi sa vizitezi un anumit loc din lumea asta, iar cand ai dat nas-in-nas cu ceea ce ti-ai dorit, nu a fost chiar exact ce ti-ai imaginat ca va fi...
Imi doresc sa vizitez New York-ul si am senzatia ca stiu orasul asta pentru ca l-am vazut in nenumarate poze si filme. Diferenta dintre ceea ce stiu despre el si ceea ce este cu adevarat acolo sta in elementul "emotional" si in cunoasterea de fapt. Nu cunoasterea dezamageste, ci inima.

In mintea mea, esti diferita fata de cum esti tu in realitate. Am o imagine despre tine bazata pe experienta personala (cunoasterea) si pe raportul dintre noi doi (emotional). Cand cunoasterea si emotionalul se sincronizeaza, se creeaza o legatura de lunga durata. Poate chiar vesnica.
In mintea mea, tu esti adevarata. Dar adevarul meu poate fi neadevar in lumea ta. Devii adevar in lumea mea atunci cand imi implinesti asteptarile. Dar realitatea mea poate sa fie basm in lumea ta.
In mintea mea, constientizez si interpretez lumea ta. Cam la fel faci si tu, in dreptul tau. Daca am face abstractie de toti spectatorii si de toate camerele de filmat, poate am fi mai curajosi, chiar daca nu am stii in ce directie sa o luam. Incercam marea cu degetul. Dar macar incercam. Incercam sa fim noi si incercam sa ne sincronizam realitatile. Realitatea mea si realitatea ta sunt doar opinii, puncte diferite de perspectiva. Un intelept spunea ca nu putem fi obiectivi, datorita subiectivismului nostru. Particularismul vine din inima si din gandire. In mintea mea e si inima mea. Intimitatea nu este obiectiva, ci mereu subiectiva.

Amintirile inimii nu se afla in vasele de sange, ci stau indexate in adancurile mintii. In infinitatea gandirii noastre, suntem limitati doar de catre conexiunile pe care creierul nostru le poate face (analiza, sinteza si procesare) si de posibilitatea uitarii (volumul de stocare). Universul infinit e doar limitat de mintea mea. Iar in mintea mea esti tu. Sa insemne oare cumva ca TU esti universul meu infinit, sau ca TU imi limitezi infinitul?

Limita infinitului e subiectiva.