aproape de fiecare data cand urmeaza sa scriu ceva, imi aliniez gandurile in minte si apoi le astern intr-o poveste ce are o povata mai mult sau mai putin vizibila. uneori trebuie sa recitesti de cateva ori pentru a intelege despre ce e vorba. alteori e necesara o perioada de pauza, pentru a procesa informatia. insa de multe ori, scriu despre ceva, dar ma refer la altceva. imi place sa vorbesc pe mai multe planuri, astfel incat creierul sa poata face conexiuni indirecte. e o tehnica menita sa stimuleze imaginatia si procesul de gandire analitica, pentru ca intelegerea cuvintele nescrise sa fie pe deplina.
astazi e diferit.
pur si simplu am inceput sa scriu.
probabil unele persoane se vor fi oprit de mult din a citit postarea asta.
este ora 1:13, marti noaptea. sunt in camera mea din londra si ma intreb cine esti si de ce esti aici? zi-mi, de ce esti aici? ce vrei sa afli de la mine si/sau despre mine?
daca mi-ai fi spus acum 10 ani ca o sa fiu in anglia, as fi ras de tine. daca mi-ai fi spus acum 20 de ani ca voi locui in capitala marii britanii, as fi zis ca iti bati joc de mine. ma intreb insa ce as fi facut diferit, daca as fi stiut ca voi ajunge aici?
am plecat din romania pentru ca am simtit ca "nu mai merge". am incercat diferite afaceri, am lucrat in diferite domenii, dar nimic nu mi-a adus fericirea si nici implinirea materiala si/sau profesionala. cred ca mi-am facut partea, cred ca am incercat de nenumarate ori sa am o relatie fericita cu tara mea, insa nu s-a putut. da, imi imaginez treaba asta ca pe o relatie amoroasa. imi vine mai usor sa iti explic astfel ceea ce simt si gandesc referitor la romania. bineinteles ca imi este dor de tara, dar ma simt inselat de catre sistemul politic si economic din "patria mama". parintii nostri ne tot amintesc ca pe vremea lor nu existau internetul si telefoanele mobile, insa ei au reusit sa aiba relatii serioase si de lunga durata cu partenerii si prietenii lor, dar au mai si avut ocazia sa intemeieze o familie si sa creasca niste copii. fiecare generatie are conflictele ei, tragediile ei. astazi mai mult ca oricand, ne intalnim cu ispite la tot pasul si numarul ocaziilor sa te inseli, a crescut exponential. o vorba spune ca diavolul vine deghizat in tot ceea ce ti-ai dorit mai mult pe lumea asta. tot!
sa te casatoresti nu este greu, pentru ca mereu vei gasi o persoana disponibila sa fie cu tine, atata timp cat tu esti stapan pe sine. nimeni nu va veni la tine din senin sa te ceara in casatorie. inceteaza sa mai crezi asta! sunt satul de ideile care spun ca barbatul trebuie sa aiba casa, masina si bani ca sa se poata casatorii. ideile astea le consider prostii pentru ca nu fac altceva decat sa creeze in mintea femeii ca ea este "premiul suprem". da fetelor, va plangeti ca societatea zilei de azi e misogina, va obiectifica/materializeaza si nu va lasa sa va dezvoltati la potentialul maxim. asa a fost dintotdeauna. nu ma crezi? reciteste te rog basmele cu care adormeai in copilarie. dar totul a inceput din dragoste; nu pentru ca femeia nu ar fi putut sau nu ar fi stiut cum se ucide un animal sau cum se construieste o casa, ci pentru ca barbatul, din dragoste pentru ea, a rugat-o sa il lase pe el sa suporte greul muncii. ce mult tanjim dupa un co-echipier! ce mult ne dorim sa ne sincronizam bataile inimii cu ale voastre! cat de tare ne dorim sa fiti alaturi de noi, la bine si la greu! apoi lucrurile au degenerat in haosul de astazi.
sa te casatoresti cu persoana potrivita... aici e greul. am mai spus-o si o sa o repet la nesfarsit: e mare har sa ai omul potrivit langa tine! casatoria e o institutie, pentru ca are menirea sa administreze pana la finalul zilelor vietile sotilor. toate resursele cuplului sunt folosite pentru binele comun si pentru desvoltarea individuala a parternerilor. ca esti casatorit, nu inseamna ca te depersonalizezi. mor cand vad profiluri pe facebook la comun: ea si el escu!
recunosc, imi e teama ca as putea sa ma casatoresc cu persoana nepotrivita. imi vine greu sa imi imaginez cum as mai putea fi la fel de atractiv sexual si viceversa, dupa 5, 10 sau 15 ani de casatorie. evident, nu doar sexul ne va tine impreuna, dar ajuta. ajuta la suflet. sau cum o sa ma port cand ne vom certa groaznic de tare. nu o sa ma pot desparti de ea doar asa, pentru ca nu mai am eu chef de relatie. sau cum ne va fi viata noastra de cuplu la batranete. nu pot decat sa ma rog pentru intelepciune si calauzire divina.
inteleg intr-o oarecare masura si de ce partenerii sunt infideli. inteleg beneficiile sexului "fara responsabilitati". dar nu mi se pare moral sa ti-o tragi cu 'enspe alte persoane si apoi sa te intorci acasa ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. viata ta nu e roz! nu te mai minti. te rog.
inteleg si nebunia swingerilor. inteleg dorinta de a avea mai multi parteneri. inteleg ca pentru ei statutul de "casatorit" joaca un important rol in satisfacerea sexuala, insa unde e mandria ta de barbat cand vezi ca nevasta ta o primeste din toate pozitiile de la un necunoscut si apoi, cere mai mai mult?!? cum naiba va duceti inapoi acasa si va continuati viata de "cuplu" ca si cand noaptea anterioara nici n-ar fi existat?!?
e ora 2:01. poate ar fi cazul sa ma pun la somn.
oare sunt eu singurul ciudat din societatea contemporana care vede lucrurile astea ca fiind gresite?
nu ii inteleg nici pe cei care merg la curve. tata spunea: un barbat adevarat nu ar trebui sa dea niciodata bani pentru sex.
as vrea sa imbunatatim lumea asta, dar sunt constient ca nu prea avem cum, doar prin puterile noastre, pentru ca demonii nu dorm. doar Dumnezeu este mai mare. ce bine ca El este autoritatea suprema! tine minte ca si satana face minuni. ai grija cui si ce te rogi, ca s-ar putea sa te asculte si sa primesti. noapte buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza linistit