Cu fricile si temerile călcate în picioare

- Roxana, am înțeles în cele din urmă de ce îmi placi, de ce când îmi umbli desculță prin minte și te apropii ușor de a mea ureche și buzele-ti deschizi să îmi șoptești un ador, fiori de primăvară timpurie îmi umplu trupul călător spre nemurire!

- Mihai, nu știu ce-ți veni, dar îmi place. Ia, zi-mi ce ai înțeles!

- Îmi aduci aminte de Adina Stephano din "La Medeleni", iubita lui Dănuț, cu trup de porțelan, cu păr roșcat și cârlionțat de păpușă.

- Mai mi-ai zis asta, dar ție nu-ți plac cârtlionții, îmi spuse ea râzând.

- Nu, dar am fantezii cu ei.

- Dar de Monica cum de nu mi-ai vorbit niciodată...

- Ce să îți spun despre ea? Ah, cum m-a marcat.

- Îhîm, îmi confirmă în timp ce se așează la mine în brațe.

- Monica, cea bălaie și cuminte, cu legiuni întregi de adoratori, frumoasă și isteață, idealul adolescentului miop.

- Parcă ai avut ochelari în liceu, nu?

- Da, am avut chiar și coșuri.

- De baschet.

- De sobă.

- De asta ești așa urât?!

- Bineînțeles! Urât fiind mă uitam la toate frumusețile naturii și îmi doream sa fie ale mele! Și umblam creanga după ele și mă băgăm în seamă, că doar eram cât un brad și era greu să mă ignori! Dar eu nu știam ce să vorbesc cu ele și socoteam cuvintele așa direct, ca din topor, deși nu aveam lama ascuțită. Întotdeauna m-am întrebat: "Măi, dar pe ăștia cine i-a învațat? Cine le-a spus ce să zică și i-a învațat ce să facă? Ăștia de unde știu?!"

- Nimeni nu știa nimic.

- Exact. Toți se prefăceau că știu și era un joc al siguranței de sine, nu de cultură generală. Când am început să îmi asum "ce se poate întâmpla? Eh, o să ma ignore. Nu e ca si cum nu făcea asta până atunci".

- Exact! Bravo!

- Și cu idealurile mele în cap, cu fricile si temerile călcate în picioare, am tot căutat la Monici și Adine până te-am găsit pe tine.

- Roxana. Încântată de cunoștință!

- Hai, da-te jos, i-am zis râzând și strângând-o în brațe mai tare.

Liniștea de dinaintea furtunii

Simt cum liniștea de dinaintea furtunii se duce și pământul freamătă de dorul unor lacrimi naive și pline de răsfăț. Ce-aș vrea să fiu cu tine când treci în nemurire!... să râdem împreună ca-ntr-un vis frumos...

Îndreptar de trafic

Am luat examenul de permis auto acum exact 12 ani, din a 5-a ocazie. Am învățat să conduc pe străzile din sudul Bucureștiului pe o Skoda Superb ce avea la numarul de înmatriculare DMN (demon). Când am început să am senzația că nu mai pot trai fără permis, m-am inscris la o școală de șoferi din Crângași, școală care m-a facut să uit tot ce știam vreodată despre automobilism și m-a urcat intr-un Chevrolet Spark pe care a trebuit să îl înlocuiesc cu un Logan, pentru ca minunatul meu trup de 2 metri înălțime pur și simplu nu încăpea în "chifteaua alba". Mi-au trebuit apoi 5 ani pentru a ma dezvăța de stilul "a la carte" de a conduce și de a-mi regăsi lejeritatea si siguranța in mediul rutier.

Nu am înțeles niciodată de ce în București toți șoferii accelerează ca să frâneze apoi în doar 5 metri de semafor, dar cu toate astea am considerat că dacă am învățat să conduc aici, în 'iadul acesta mitic", înseamnă că mă voi descurca oriunde.

În Romania se conduce bine dar necivilizat, dar in schimb in Anglia se conduce civilizat si mult mai prost ca oriunde pe continent. Poate doar italienii se apropie de nivelul britanicilor...

Sunt de multi ani în Regatul Unit și ador să văd cum toata lumea se înghesuie pe banda 3, când primele doua benzi sunt pustii! Ce bucurie aduce sufletului meu când pe strada cu o banda pe sens, întâlnesc un conducător de mașină minusculă -Yaris, Micra, Polo etc- ce rulează cu 20 la ora atunci când limita este de 50! Sau ce desfătare pentru sufletul meu este să mă uit pe geam și să văd cum vecinii mei parcheaza la un metru de bordură și cum lasă ei spatiul dintre masinile lor parcate să fie aproape cât încă o mașină... Aproape!

Doamne, dacă mi-ai da autoritatea să fiu îndreptar de trafic, aș tăia cu foarfeca mii de permise! Doamne, oare în cer vor fi șoferi proști? Daca da, dă-mi te rog răbdare să îi îngădui și să îi iert, deși stiu sigur că ei știu foarte bine ce fac!

5 tips to help you land a job interview

Here are 5 tips from personal experience on how to land a job interview. This info helped me get more than 80% of the interviews that I've been to:

1. Prep by searching online for all the info you can get about the company and position that you applied for, and most of all: KNOW YOUR CV BY HEART!

2. Arrive 15 minutes earlier and always smile as you come inside. First impression sticks.

3. If you're offered a beverage, always accept it even if you have no intention to drink it.

4.  Argument with FACTS AND FIGURES why you're a better discovery than the sliced bread. You're the best thing that is going to happen to them because you can lead the team to success, similar to what you did at your previous company where you finished the projects ahead of time and within budget.

5. An interview is a two way street: you have to assess if they're a good fit for you. Ask questions about the working hours, work-personal life balance, company culture, staff rewards and off-work activities. 

Demonul, prietenul meu

Ganduri care fierb in tine ce sunt aliniate cu miscari scandaloase ale peisajului cotidian.

"Prea multe greseli" par sa nu fie niciodata suficiente, indiferent cate conversatii in secret ai despre disprețul față de propria-ti persoană.

De ce este esecul atat de comfortabil incat il repetam de nenumărate ori?!

Oare nu sunt legile Binelui suficient de puternice incat sa ne scoata din întunericul nopții?!

Ne-am împrietenit cu demonii ce ne-au incurajat de atatea ori spre distrugerea proprie. Oare aceast suport emoțional, care desi te ingroapa, îți umple golul din suflet si iti împlinește nevoia de "a avea pe cineva aproape"?