- Cât prindeţi de obicei?
- Cam 3-4 kilograme, a răspuns pescarul îmi timp ce trăgea nada afară din apă. Uneori mai prind şi dinăia mai mari şi atunci cantitatea se triplează.
- Şi cum îi gătiti?
- Păi nu îi gătesc acum, ci îi pun în sare la congelator pentru la toamnă-iarnă.
- Cu mămăligă şi mujdei?
- Dragul meu, peştele are 2 fraţi buni, care trebuie să apară cu el pe masă: berea şi vinul. Fără ei, peştele nu are gust.
- I-auzi, am exclamat râzând.
- Uite, pentru că îmi eşti simpatic, ia de la mine peştele asta.
- Domnul meu, nu am pungă.
- Iţi dau şi pungă. Ţine de aici, îmi spuse în timp ce îmi întinsese o pungă de aproximativ un kilogram plină cu peşte mic. Biban şi roşioară, după spusele lui. Zi 'Bogda proste!' şi du-te de-l prăjeste.
Uite aşa, după vizita mea pe insula Lacului Morii m-am ales cu peste proaspăt. Am mulţumit, am zis 'Bogda proste!' şi am plecat salutând respectuos.
- Mergeţi cu Domnul! ne-a salutat pescarul amator. Am zâmbit plăcut uimit de această urare...
Ajuns acasă, am spălat bine peştele şi l-am lăsat în chiuvetă într-un castron cu apă cu gândul că dimineaţă să-l pregătesc cum se cuvine. Dar când am intrat dimineaţă în bucătărie, un miros de şosete putrezite mi-a 'încântat' nasul. Din păcate, a trebuit să arunc peştele. Mi-a părut rău...
Mă bucur mult când întâlnesc oameni de calitate şi pasionaţi de activitatea lor. Aş vrea să am în jurul meu cât mai mulţi oameni de acest fel.
