We Know Who You Are - despre dragostea de sine

Dragostea de sine are de-a face cu imaginea de sine. Nu putem vorbi despre dragoste de sine fara sa discutam despre cunoastere de sine. Este bine cunoscut in psihologie faptul ca imaginea ta in societate este proiectia modului in care “te vezi”. Dacă iţi este ruşine de/cu tine în anumite momente, iţi poţi permite această întrebare: "Unde-i buba?".

Prin comparatie cu alte persoane putem sesiza cel mai usor nivelul la care ne aflam. Termenul de comparare este vinovat pentru Complexul de inferioritate; acesta genereaza o proasta imagine de sine. Complexele pot fi de natura fizica (urat, gras etc.), psihica, sociala (etnie), finaciara (lipsa banilor), religioasa (apartenenta intr-o anumita grupare religioasa) etc..

n drum spre Cluj, o tanti cu care discutam in tren imi povestea ca dansa observase din ce in ce mai multi tineri vorbind singuri pe strada si contrar activitatilor "sociale" la care iau parte (cluburi, activitati sportive etc.), acestia sunt se simt singuri. DESPRE ÎNSINGURARE SI COMUNIUNE puteti citi aici.

Explicatia pentru o imagine de sine defectuoasa sta in lipsa increderii in fortele proprii. S-au scris multe carti, tratate, articole, sunt multe bla-bla-uri ce merita ignorate, dar majoritatea spun acelasi lucru, anume ca in copilarie se formeaza complexele de inferioritate. Multi tineri astazi evita sa mai intre in discutii profunde cu prietenii lor din frica de a nu fi ironizati sau prost intelesi. O regula in obtinerea succesului spune ca trebuie sa crezi in tine. Altfel nu vei putea functiona la capacitate maxima.

În lucrarea intitulată "Dezvoltarea stimei de sine―consecinţǎ a tratǎrii diferenţiate",

Învaţătoarea Ana Tăuţan de la  Liceul Teoretic „N. Bǎlcescu” Cluj-Napoca, scrie următoarele:

"Stima de sine, deşi e una din dimensiunile fundamentale ale personalitǎţii noastre, e un fenomen discret, impalpabil, complex, de care nu suntem întotdeauna conştienţi. (Cristophe A., 2000)

Verbul ,,a stima” vine din latinescul “estimare”, a evalua, care are o dublǎ semnificaţie :a determina valoarea, dar şi a avea o opinie despre.

Opinia despre sine e vitalǎ propriului echilibru psihologic. În cazul în care e pozitivǎ permite individului sǎ acţioneze eficace, sǎ se simtǎ bine în lumea sa, sǎ facǎ faţǎ dificultǎţilor existenţei. Dar când e negativǎ provoacǎ numeroase suferinţe şi neplǎceri care vin sǎ perturbe viaţa cotidianǎ.

Stima de sine se referǎ la modul în care ne evaluǎm pe noi înşine, cât de „buni” ne considerǎm comparativ cu propriile noastre expectanţe sau cu alţi indivizi semnificativi pentru noi.

În realitate stima de sine se sprijinǎ pe trei componente: dragostea de sine, imaginea despre sine şi încrederea în sine.

a)Dragostea de sine e consideratǎ ca fiind elementul cel mai important. A se stima implicǎ a se evalua, dar a se iubi nu presupune nici o condiţie: se iubeşte în ciuda defectelor, limitelor. Dragostea de sine nu depinde de performanţe, ci de dragostea pe care familia noastrǎ ne-a oferit-o când eram copii şi de „hrana afectivǎ” care ne-a fost dǎruitǎ. Carenţele stimei de sine care îşi au rǎdǎcinile la acest nivel sunt cel mai greu de depǎşit; le regǎsim în ceea ce psihiatrii numesc „tulburǎri de personalitate”.

b)Imaginea de sine, aceastǎ evaluare, motivatǎ sau nu, care ne-o facem despre calitǎţile şi defectele proprii, e al doilea stâlp al stimei de sine. Imaginea pe care o avem despre noi înşine o datorǎm mediului nostru familial şi experienţelor prin care trecem. Ea se referǎ la totalitatea percepţiilor privind abilitǎţile, atitudinile şi comportamentele personale. Altfel spus imaginea de sine presupune conştientizarea a „cine sunt eu” şi a „ceea ce pot sǎ fac eu”.O persoanǎ cu imagine despre sine negativǎ dovedeşte lipsǎ de curaj în alegerile existenţiale şi dependenţǎ de pǎrerea celorlalţi.

c)Încrederea în sine e a treia componentǎ a stimei de sine cu care aceasta se confundǎ adesea. Contrar dragostei de sine şi, mai ales, imaginii despre sine, încrederea în sine nu e foarte greu de identificat, e suficient sǎ se observe cum se comportǎ persoana în situaţii noi şi neprevǎzute. Încrederea în sine presupune încrederea în propriile capacitǎţi de a acţiona în manierǎ adecvatǎ în situaţii importante.

Cele trei componente ale stimei de sine se întreţin în legǎturi de interdependenţǎ: dragostea de sine (a te respecta indiferent ce ţi se întâmplǎ) determinǎ o imagine pozitivǎ despre sine (a crede în capacitǎţile proprii), care la rândul sǎu influenţeazǎ favorabil încrederea în sine (a acţiona fǎrǎ teama excesivǎ de eşec). (Cristophe,A.,2000).

Stima de sine pozitivǎ este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii. Copiii cu stimǎ de sine scǎzutǎ se simt nevaloroşi şi au frecvente trǎiri emoţionale negative, de cele mai multe ori cauzate de experienţe negative. Sarcina educatorilor, este de a identifica aceste caracteristici ale stimei de sine scǎzute şi de a-i dezvolta copilului abilitatea de a-şi modifica atitudinile negative faţǎ de sine. Un eşec nu trebuie perceput ca un simptom al non-valorii, ci ca o situaţie ce trebuie rezolvatǎ.

Învǎţǎmântul modern, centrat pe elev, are ca filosofie teoria psihologiei umaniste, iar principiile sale aplicative sunt:

·fiecare elev este unic şi are o individualitate proprie;

·fiecare elev doreşte sǎ se simtǎ respectat;

·nu pretinde atitudini şi comportamente similare din partea tuturor elevilor;

·respectǎ diferenţele individuale;

·încurajeazǎ diversitatea;

·exprimǎ deschis încrederea în capacitatea de schimbare pozitivǎ;

·nu face economie în aprecieri pozitive ale comportamentelor elevilor;

·subliniazǎ rolul stimei de sine ca premisǎ în dezvoltarea personalǎ.

Tratarea diferenţiatǎ a elevilor este o modalitate de îmbunǎtǎţire a stimei de sine prin:

·crearea a cât mai multe oportunitǎţi de succes, situaţii în care copilul sǎ-şi identifice punctele tari;

·crearea unor situaţii în care elevul sǎ-şi exprime în grup calitǎţile sau punctele tari;

·crearea de situaţii în care elevul sǎ aibǎ oportunitatea de a oferi ajutor altor persoane

·exprimarea unor expectanţe rezonabile în raport cu particularitǎţile psihice ale elevului;

·întǎrirea fiecǎrui comportament pozitiv şi a eforturilor;

·oferirea de posibilitǎţi şi opţiuni elevilor de câte ori este posibil.

Elevii cu o stimǎ de sine pozitivǎ…

·îşi asumǎ responsabilitǎţi;

·se comportǎ independent;

·sunt mândri de realizǎrile lor;

·realizeazǎ fǎrǎ probleme sarcini noi;

·îşi exprimǎ atât emoţiile pozitive cât şi pe cele negative;

·oferǎ ajutor şi sprijin celorlalţi.

Elevii cu o stimǎ de sine scǎzutǎ…

·sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi;

·evitǎ sǎ realizeze sau sǎ se implice în sarcini noi;

·se simt neiubiţi şi nevaloroşi;

·îi blameazǎ pe ceilalţi pentru nerealizǎrile lor;

·pretind cǎ sunt indiferenţi emoţional;

·nu pot tolera un nivel mediu de frustrare;

·sunt uşor influenţabili;

·nu işi asumǎ responsabilitǎţi;

·par rebeli, nepǎsǎtori (Bǎban,A.,2001)

Stima de sine nu trebuie confundatǎ cu sentimentul de autosuficienţǎ, care ia cu totul alte forme şi se contureazǎ ca un aspect negativ al personalitǎţii. Supraaprecierea îl face pe elev irascibil, înfumurat, mulţumit de sine, tentat sǎ considere totdeauna observaţiile critice nefondate.

Educarea şi corectarea capacitǎţii de autoapreciere la vârsta şcolarǎ micǎ, constituie fundamentul psihopedagogic al succesului acestor elevi la învǎţǎturǎ.

Prin tratarea diferenţiatǎ, învǎţǎtorul poate sǎ creeze pentru fiecare elev premisele necesare ocupǎrii unei poziţii în grupul clasei care sǎ-i atragǎ stima şi preţuirea celorlalţi şi implicit sǎ-i dezvolte stima de sine.”

(sursa)

Despre increderea in sine scrie si coach-ul Adrian Soare pe site-ul sau Succes Dublu:

“Iti aduci aminte cum a fost prima oara cand… (pune tu aici orice activitate pe care acum o faci in mod regulat). Prima oara cand ai invatat o limba straina, de exemplu. Incercai sa vorbesti rar si iti cautai cuvintele atent sa nu faci greseli si cand cineva iti punea vreo intrebare pe care nu o intelegeai ti-era frica sa nu te descurci. Apoi, pe masura ce ai exersat ai devenit tot mai bun si ai capatat incredere in abilitatile tale incat oamenii te-au rugat sa traduci si pentru ei.

Daca vorbim despre incredere, in general, un barbat care are incredere in el isi spune in sinea sa: “ma pricep la asta, sunt bun. Ma descurc si n-am nici o problema sa fac chestia asta sa mearga. Nu mi-e teama ca n-o sa fac fata indiferent de ce apare pentru ca am mai trecut prin asa ceva. Si ma si distrez foarte mult facand asta.”

In majoritatea cazurilor, increderea vine din suma unor mici succese.

De-asta o femeie e atrasa de un barbat care are incredere in el. Se simte bine cu el. Presupune ca el se pricepe si stie ce face si nu-i e teama cu el, stiind ca el e in stare sa rezolve orice ar aparea din senin.

De-asta e important limbajul trupului. In workshopurile pe care le fac explic de exemplu ca unul din elementele posturii care arata ca ai incredere in tine sunt umerii relaxati. E doar unul din factori pe langa zambet, privire si postura deschisa. Dar care e faza cu umerii si ce legatura au ei cu atractia? Du-te la oglinda, relaxeaza-ti umerii si lasa-i putin spre spate. Acum incordeaza-i si ridica-i in sus. Crezi ca esti mai sexy in prima pozitie decat in a doua? Probabil ca nu.

Cu toate astea, oamenii care au incredere in ei au tendinta sa stea cu umerii relaxati, trasi putin in spate. Pentru ca au incredere in ei, stau asa. Nu o fac constient, pur si simplu corpul lor exprima ceea ce simt ei. Nu au nevoie sa fie mereu gata de atac, pregatiti pentru orice periciol ar putea aparea la orizont. Au incredere in ei, de-asta umerii stau  relaxati.”

O buna comuniune pe verticala (cu Dumnezeu) si pe orizontala (cu tine si cu cei din jur) iti ofera confortul psihic de care ai nevoie. Dragostea de sine nu vine singura. Ai nevoie sa te cunosti; sa-ti accepti greselile, sa-ti dezvolti talentele, sa te integrezi in diferite activitati sociale. Confortul psihic este strans legat de certitudinile din viata ta. Daca pentru tine Dumnezeu este o certitudine, iar relatia ta personala cu El reprezinta pentru tine o prioritate, indiferent de problemele zilnice, tu iti vei continua drumul catre El.

- va continua -

ps: un video hilar, stil big brother

Arhitectul peisagist nu este grădinar

Un articol in ROMANIA LIBERA despre mine, despre noi, PEISAGISTII.

sursa imagine: http://www.romanialibera.ro/usr/thumbs/thumb_512_x_340/2010/04/25//122246-08job.jpg
sursa text: http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/piata-muncii/arhitectul-peisagist-nu-este-gradinar-184431.html
de ANDREI MUNTEANU

Oferirea unei identităţi spaţiului înconjurător prin folosirea de cunoştinţe din urbanism, biologie sau ecologie este una dintre sar cini 
le de lucru ale unui arhitect peisagist. Implementarea proiectului este realizată de o echipă, sub supravegherea peisagistului.

Peisagistul, confundat cu grădinarul, întreprinde activităţi şi din domenii adiacente precum arhitectura, sociologia, biologia, arta sau planificarea teritorială. „Un peisagist este o verigă necesară şi firească în lanţul de comunicare dintre arhitecţi şi ecologişti, dintre profesionişti res ponsabili de mediul construit şi cel natural în care trăim", explică Nicoleta Dara, vicepreşedinte al Asociaţiei Peisagiştilor din România. Pe lângă asta, Ulpia Elena Botezatu, preşedintele Asociaţiei Peisagiştilor Bucureşti, susţine că peisagistul nu taie gardurile verzi şi nici nu plantează în rondul din centru, ci oferă identitate spaţiului.

Pentru a putea profesa în acest sector nu se cer studii superioare obligatorii, dar unele facultăţi au specializări în direcţia aceasta. „În Bucureşti se pot urma cursurile din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicina Veterinară sau din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu", spune Botezatu.

Alexandru Gheorghe, inginer peisagist şi absolvent al Facultăţii de Horticultură, specializarea peisagistică, susţine că domeniul în care activea ză este unul tânăr, dat fiind că cea mai veche facultate de profil are doar 11 ani (cea pe care a absolvit-o - n.r.). „Facultăţile de peisagistică au apărut prematur, deoarece societatea românească nu este pregătită pentru activităţile unui peisagist", precizează Alexandru Gheorghe.
Iarna, perioadă de pauză

Rezultatele financiare lunare pe care le poate avea un inginer peisagist sunt în funcţie de activitatea pe care o desfăşoară. „Nivelul veniturilor lunare poate varia între 1.300 şi 1.800 de lei, în cadrul unei firme de proiectare peisageră, iar ca liber profesionist este dificilă obţinerea unui salariu constant", apreciază Nicoleta Dara. Pe lângă aceasta, factori precum anotimpul pot influenţa salariul lunar. „Cu cât este mai lungă iarna, cu atât este mai lungă perioada de pauză, dar, în rest, câştig cât să supravieţuiesc", adaugă Alexandru Gheorghe, care lucrează ca liber profesionist. Îndatoririle unui peisagist sunt diverse şi complexe în funcţie de proiectul pe care trebuie să-l dezvolte. „Un inginer peisagist proiectează estetica funcţională a mediului înconjurător, planifică strategii de conservare, durabilitate şi dezvoltare a obiectivelor peisa gere, analizează factorii de climă, sol, floră, faună, cât şi estimarea costurilor planificărilor", afirmă Dara.

Barry Schwartz despre paradoxul opțiunilor

Ce sunt cascadele ?

...

Cascadele
sunt
momente
de depresie
ale apei.

Alex Bodolica

sursa foto

Horia şi Ioana

Credeam că viata la câmp e uşoară.
Am plecat cu câţiva prieteni în satul Horia, judeţul Ialomiţa, pentru a planta câţiva pomi fructiferi şi a pune ceva cartofi, fasole etc.. Când m-am trezit cu sapa în mâini... am tăcut de uimire. Ceea ce din priviri părea uşor.... "ridici sapa, o bagi în pământ, tragi pământul"... s-a dovedit a fi puţin diferit. O doamnă din sat venită să ne ajute, m-a întrebat direct:
- Esti bucureştean ?
- Da tanti. Se vede?
- Da maică. Hai să-ţi arăt cum se face.
Dupa un scurt training, am devenit atât de priceput incât ceapa, fasolea şi bostanul, practic, au intrat singure in pământ.
Am servit un prânz copios la Nea Vasile şi Tanti Victoriţa; după care am admirat colecţia zoologică a gazdelor noastre. O capră a incercat să mă sărute...
Munca a continuat cu lucrul la care mă pricepeam cel mai bine: copacii! M-am simtit in elementul meu plantând pomi, toaletând arbori şi dărâmând garduri pentru a face loc noilor aliniamente.
Apoi a început ploaia. Ne-am strâns catrafursele, ne-am salutat gazdele şi ne-am îndreptat către masini. Johnny fusese ademenit de nea Vasile cu o "găină la pachet". A refuzat politicos şi am plecat exact în momentul în care dânsul facea semne disperate sa oprim. Din curte a apărut tanti Victoriţa... cu o găină vie.
- Asta cu moţ. Dacă o ţii mai mult, iţi face şi ouă.
Biata găină, în al doilea ceas al existenţei sale sub tutela noastră, deja fierbea în suc propriu. Criminalul a fost subsemnatul, care nu a rezistat tentaţiei de a servi sâmbătă după-amiază friptură de găină. Mulţumiri fie aduse tovarăşei Aurora, care s-a oferit să ne ajute în îndeplinirea obiectivului!
În drum spre casă, ne-am oprit la Carrefour, unde la toaletă, un nene mă fixase din priviri şi nu-mi mai dădea drumul...

Seara s-a incheiat în familie, unde am sărbătorit a 25-a aniversare a scumpei şi dragei mele surioare.

La mulţi ani Mihaela-Ioana! Să ne trăieşti vesnic!

Tata Domnul să-ţi binecuvinteze tinereţea!