Indigo fals

Indigo fals

Îmi aplec ochii spre tine,
Pământ.

Nu văd ţărâna.
Îl văd pe om, 
O văd şi pe femeie 
Îi văd născuţi 
Îi ştiu apoi murind.

Îmi ridic ochii spre tine,
Cerule.

Nu eşti albastru, 
Nici înnorat. 
Exişti să fii palat 
La soare, 
Să fii aşezământ la stele.

Îmi îndrept ochii spre tine,
Mare.

Nu valurile te dansează, 
Ci vremea multă 
Şi lipsa de nisip. 
E semn că aşteptarea peste pietre 

Doare.

Mi au adiat ochii spre tine, 
Pădure. 

În loc de ramuri, 
Văd şeminee. 
În loc de frunze ruginii, 
Aud bătăi ce caută prin scoarţe 
Nemurire. 

Îmi închid ochii spre mine, 
Omule. 

Degeaba
Cunosc pădurea, cerul, marea şi pământul 
Şi dincolo de ele. 
Dar despre mine, omul, ştiu atât: 
Sunt o ţărână.

9 noiembrie 2010 C.A.