Nepotrivire de caracter - verdict formulat astfel incat sa inglobeze in el si cauzele imprevizibile ale declinului relational.
De departe, acest cuplu era perfect. De aproape, odata depasite barierele cunoasterii, ai intelege ca cei doi sunt insuficient de pregatiti unul pentru celelalt. Eventualele leziuni rezultate din aceasta "boala" numita esec emotional, au fost prevenite prin "miraculosul tratament intravenos" cu indiferenta.
Candva, el reprezenta totul pentru tine. Era ingerul tau pazitor, era Fat-Frumos venit pe albul cal sa te rapeasca din castelul adolescentei tale, era Unicul barbat din viata ta. Apoi, te-ai trezit intr-o dimineata si ti-ai spus: Hombre, ya no te quiero.
Oare mai stii cum a fost? Iti amintesti oare inceputurile? Orele petrecute citind mesajele ei, zile intregi povestite prin parcuri, noptile adormite cu ea in gand... Bucuria intalnirii in oras pentru a savura impreuna un ceai cald si un covrig...
Dorinta de a nu da gres intr-o relatie, poate deveni un stres. Totul devine o fantoma a realitatii ce ar putea sa fie. Si incepi usor sa renunti la ea... Saruturile nu mai sunt aceleasi, imbratisarile sunt reci, totul pare pierdut... Vorbele si-au pierdut demult valoarea.
Ne despartim oare pentru ca nu ne mai suportam neputinta?
Ne despartim oare pentru ca realizam ca realitatea nu ne multumeste?
Ne despartim oare pentru a ne oferi posibilitatea de a evolua?
...
Ne despartim oare pentru ca nu ne mai suportam neputinta?
Ne despartim oare pentru ca realizam ca realitatea nu ne multumeste?
Ne despartim oare pentru a ne oferi posibilitatea de a evolua?
...
Usor, in tacere... ne ingropam inima ranita.
va urma
6 comentarii:
Wow...cat adevar... cand am citit pur si simplu m-am asezat in oglinda si mi-am pus multe intrebari... la care nu stiu daca voi avea vreodata raspuns... viata nu este atat de complicata cum credem insa de multe ori tocmai faptul ca e complicata o face sa devina mai interesanta... ce poate fi mai frumos decat sa iubesti si sa fii iubit?!?! ooo...de ar fi atat de simplu...dar...noi nu vrem sa fie...ci mai degraba preferam sa ne ingropam inima si trairile intense...:(
aurorrra
Inca mai stau pe ganduri nereusind sa conturez o idee reala despre adevaratele despartiri. E adevarat ca pe cat de simplu sa arunci la gunoi "ceva", pe atat de dureros e cand vezi ca lipseste acel ceva din viata ta ce poate fi: zambetul fericit al copilului/copiilor dupa o joaca si cu cei doi maturi(parintii), sau seriozitatea serii dupa altarul facut cu totii chiar si asa... de ochii copiilor apoi lipsesc momentele in doi(nu neaparat intimitatea)cand chiar si asa de anchilozata cum e relatia dintre ei macar(parca)astepti ca celalalt sa mai miste ceva prin casa, si... cu toate astea preferi sa spui STOP!ajunge greului greu. Destul cu indiferenta ,cu neapartenenta,cu ipocrizia afisata zilnic si chiar intre fratii de sabat... Gandesti ca vrei sa scapi de o asa grozavie a lucrurilor si zici in sinea ta: "ah Doamne ce greu e sa traiesti departe de fericirea promisa la inceputuri, ce chin sa fii si singur...Dar ma voi ridica si ma voi duce la Tatal meu si EL ma va primi ca pe unul din majordomi, ma va invata cum sa relationez, cum sa iubesc intii pe aproapele apoi pe cei din casa mea,ma va invata cum sa adun/arunc gunoiul din inima mea,si atunci voi sti sa pazesc intrarea casei de hotii ce vor sa pradeze fericirea mea !"
Poate ca e grea singuratatea in doi dar mai greu e de unul singur,se complica si mai mult pt. o femeie care are dupa ea unul sau doi copii.Ce e de facut? Domnul Dumnezeu ne da RASPUNSUL prin rugaciune, la fiecare , trebuie doar sa acceptam un dialog cu EL, Tatal nostru,care incearca sa ne faca fericiti.
cine te'a inspirat sa scrii asa cuvinte frumoase?:)
Iuliana, te-ai gandit de ce de cele mai multe ori, intram in relatii degeaba, fara un scop anume?
Orice lucru care nu are o baza solida, se preabuseste, mai devreme sau mai tarziu...
Si eu credeam la fel Stefan...si inca mai cred. Si totusi, uneori tot nu e suficient...Unele lucruri pur si simplu sunt imposibile. Lipsa de sincronizare e unul din cei mai mari dusmani ai nostri. Cineva se grabeste, altcineva ramane in urma si de prea putine ori cei doi reusesc sa tina pasul unul cu altul pentru totdeauna. Si descoperim poate prea tarziu ca ne-am condamnat singuri la nefericire prin propriile alegeri, facute mai mult din capriciu decat din principiu...Parca aici, pe pamant, si iubirea e un preparat ciudat, cu multi "aditivi" si "coloranti" adesea toxici de-a dreptul si, in plus, are un "termen de valabilitate" cam scurt...Sunt multe lucruri pe care, oricat am vrea, nu le putem schimba si nici macar intelege, iar cei ce sunt cu adevarat fericiti nu pot decat sa multumeasca pentru o astfel de binecuvantare, fiindca fiecare primim ceva, dar nu toti au parte de povesti de iubire ce nu se termina...
de ce ne despartim?de cele mai multe ori pentru ca folosim dragostea ca mijloc de propulsie..avem nevoie de cineva pentru o perioada nedefinita,cineva care sa ne dea aripi pentru a ne continua zborul..si cand ne recapatam fortele si siguranta,aruncam plini de indiferenta un "imi pare rau" peste umar si mergem mai departe lasand in urma un suflet prabusit de tristete.si ne permitem sa frangem o inima pentru ca a noastra lipseste..suntem goi,iar ce ne va ramane peste ani sunt doar regrete...
Trimiteți un comentariu
Comenteaza linistit