Acum e ora 4 AM si o intrebare ne-existentiala nu-mi da pace: "Cum/De ce să-l iubeşti cel care nu te mai vrea (când cel care te respinge, este persoana potrivită ţie, dar viceversa nu) ?" Altfel spus, de ce să iubeşti o persoană căreia i se face greaţă când te vede?!
Am văzut de curând un film brazilian în care un tip, Pedro, avea o relaţie cu o tipă imaginară, asta după ce partenera tocmai il părăsise. El se comporta in public (la cinema, în restaurant, pe stradă) ca şi când ar fi ieşit cu iubita la plimbare, şi încerca să-i convinga pe cei din jur de existenţa "iubitei" sale.
Să fabulezi sentimental şi să găseşti circumstanţe atenuante prietenul tău care nu te mai vrea aproape (ex: parinţii săi nu ne vor impreună, dar ştiu că el mă iubeşte mult...; din cauza prietenilor săi nu a venit la întâlnire...) poate duce la dereglări psihice.
În copilărie am incercat de nenumărate ori să-mi fac prieteni imaginari, dar niciodată nu am reuşit.
Să ne imaginăm că Georgel joacă într-o echipă de baschet. Într-o pauză de meci, coechipierii observă cum din tribune, Adina face ochi dulci colegului lor. La final de partida, la vestiare, Georgel primeşte diferite sfaturi pentru a avea o aventură cu Adina. Fata este prezentă şi-n urmatoarea ocazie pentru a-şi susţine echipa favorită, moment de care Georgel profită pentru a o invita pe Adina "la un suc". Desi după această primă întalnire Georgel nu a apucat nici macar să-i obţina numărul de telefon, el se va lauda colegilor săi cu "aventura de'o noapte", doar pentru a-şi forma o imagine de "player".
Un joc periculos il regăseşti la persoanele care sunt mereu în căutare parteneri. Sunt acei oameni pentru care orice fată poate reprezenta o parteneră potrivită, pentru o vreme. Ei vor avea întotdeauna mai mult de o posibilitate de relaţie, datorită flirtului neîncetat pe care îl folosesc oricând, la orice ora, cu oricine (doar fată să fie). Această atitudine "a uşilor deschise peste tot" provoaca răni adânci, unele greu recuperabile (sau irecuperabile) acelor fete care "au pus botul". Şi totuşi, să fii player e o artă.
Personal, dispretuiesc barbatii care numesc femeile: "p!$#ă umblătoare". Asta nu face decât să arate ce vor ei de la o femeie. O fată sedusă şi abandonată întotdeauna prinde greaţă de cel pe care odata îl admira.
"Nu prea mai ai motive să iubesti pe cel care nu te mai vrea. Când cineva iţi spune ca nu te mai vrea, se presupune că a cântărit matur acest gând înainte de a te respinge.
Exista şi posibilitatea în care iîţi dai seama cât de mult inseamnă de fapt persoana de lângă tine după ce ai pierdut-o prin decizia luată. Astea sunt cazuri destul de rare, dar se intamplă. Şi atunci când se intamplă, cel in cauză incearcă să recâştige persoana pe care initial a respins-o şi apoi, chiar că nu o mai scapă printre degete! ...bineînţeles, dacă este "primit" înapoi. Contează foarte mult şi modul în care a avut loc despărţirea şi impactul celor întâmplate până atunci (dacă faci pe cineva să se simta "călcat in picioare", cu greu o să creadă că decizia de revenire impreună este una reală, iar dacă va trece peste acest incident se va gandi mereu dacă nu o să se intample iar despărţirea. Aşa că sentimentele trebuie să fie într-adevăr reale, statornice şi persoana care iniţal a parasit trebuie să demonstreze că într-adevar crede şi simte ceea ce face).Altfel, dacă persoana nu te mai vrea, nu prea văd de ce să o mai iubeşti.
E clar că sentimentele nu dispar cum ai pocni din degete, dar trebuie să intervină raţionalul, altfel construieşti iar o poveste care nu are corespondent în realitate, fapt ce emotional şi psihic te va distruge.
Iar să trăieşti mereu cu speranta că poate-poate celălalt se va răzgândi doar dacă tu îi arăti în continuare dragostea ta, este la fel periculos având în vedere consecinţele asupra propriei persoane. Plus că un lucru e clar: balanţa nu trebuie să fie dezechilibrată emoţional, în sensul că unul nu trebuie să lupte mai mult decât celălălt, ci dacă într-adevăr e vorba de iubire, nu se va ajunge la anumite lucruri din start sau dacă se ajunge la un impas, ambii luptă să rezolve situaţia la care s-a ajuns. Dacă e vorba de iubire adevarată, totul se va rezolva." (I.C.)
Să revin de la întrebarea de la care am pornit: Cum/De ce să-l iubeşti cel care nu te mai vrea?, aş vrea să punctez un lucru: nu e bine să te bagi pe gâtul unui om. Indiferent de situaţie. Când cel care te respinge este partenerul tau, ai dreptul (în limita penibilităţii) să îl căştigi înapoi. Dacă nu vrea, dă-i pace. E pierderea lui.
3 comentarii:
interesanta lectura... dar se intampla sa iubesti pe cineva atunci cand nu il poti avea mai mult decat atunci cand esti cu el... sa ti-l doresti atat de mult si sa lupti iar dupa ce esti sigur de dragostea si suportul celuilalt sa nu mai fi asa de interesat...asta pana cand ajungi sa iubesti tot de reprezinta persoana de langa tine ca intreg, cu defecte si calitati, cu zile gri si zile roz...
Dragostea...e ceva prea mult pentru unii oameni...trebuie sa ai curaj sa iubesti... pentru ca dragostea implica totul si nimic...
Oricum...suntem prea ocupati cu altele sa avem timp sa iubim...si asa ne trezim goi si singuri...nu sunt pesimista ci doar realista...
Iubiti mult ....
A.
Mi-am amintit de filmul "Chaos Theory".
Nu le mai arunca, fa colecţie din ele! Vremea trece, le pui cap la cap si iese un "Ghid al întrebărilor." Sau îl vei putea numi: "De ce întrebi?" :)
Alţii, acreditaţi în domeniu - spre deosebire de mine - mi-au spus aşa: "Dacă nu există reciprocitate, nu există nici iubire. Puţini ştiu, dar se numeşte îndrăgostire efemeră sau pasiune oarbă. Poate chiar obsesie. Oricum, până la urmă trece."
Încă nu am decis dacă sunt sau nu de acord cu aceşti 'mari specialişti'.
Nu poti iubi in sila. Dragostea e reala doar atunci când există doi, când amândoi se iubesc, mărturisit sau nu. Daca ai ajuns să iubesti o persoana pe care o simti ca te desconsidera inseamna ca undeva ai gresit. Ratiunea ar fi trebuit sa fie destul de puternica incat sa te opreasca de a da cuiva care nu merita tot sufletul tau. E important pentru tinerii de astazi sa fie atenti asupra cui isi revarsa potentialul de a iubi, pentru ca, din nefericire, se stiu prea multe cazuri de iubire neimpartasita si de suflete suferinde. De obicei auzim ”Pe cine iubesc eu, nu ma iubeste pe mine si cel/cea care pare să aibă sentimente pentru mine nu mă interesează deocamdata...” Problema e undeva la mijloc. Personal, consider ca Dumnezeu e gata sa ne dea intelepciunea necesara de a fi buni manageri ai relatiilor noastre, daca I-o cerem! E greu sa suferi in taina pentru cineva care e ambiguu in sentimente. Tocmai de aceea recomand: sa iubim mult, dar sa ne indragostim doar de cine trebuie!:)
Ar mai fii multe de spus...
Trimiteți un comentariu
Comenteaza linistit