Cum să eviţi un figurant (varianta 1)

Analiza unei tipologii umane presupune un demers minuţios care trebuie să aibă în vedere identificarea subclaselor, a subtipologiilor.

Să părăsim însă domeniul conceptual-abstract şi să conducem discuţia pe un tărâm palpabil, al vieţii de zi cu zi. Să continuăm demersul anunţat în postul anterior, şi anume, să identifcăm metodele de evitare sau de acceptare a figuranţilor (ştiu, ştiu, aparent pare o contradicţie în temeni: oare cum poţi accepta un figurant?).

Vedeţi dumneavoastră, figuranţii sunt şi ei o specie aparte de actori sociali, pe care i-am desconsidera dacă nu le-am acorda toată atenţia necesară. Înainte de toate trebuie să ne putem 2 întrebări “existenţiale prin excelenţă”: cât de mult dorim să ne implicăm în “îmblânzirea” figuranţilor şi cât de mult merită efortul? Încercaţi să construiţi un răspuns care să conţină nişte termeni cheie gen: ignoranţa nu ajută cu nimic evoluţiei!

Pentru că vorbeam de subtipologii, îndemn la a se remarca existenţa a două subtipuri de figuranţi, determinate de tipul de interacţiune. Din această perspectivă avem de-a face cu figuranţi ocazionali şi figuranţi stabili, la fel cum interacţiunile noastre cu ei pot fi spontane (în sensul că se întâmplă să fim reuniţi doar de context: împărţim acelaşi mijloc de transport spre casă) sau repetate (şcoală, facultate, serviciu).

Figuranţii ocazionali sunt cei care au cel mai mult de suferit....din perspectiva ignoranţei noastre. Sunt pe loc analizaţi, etichetaţi şi...abandonaţi.

Categoria care poate dispune, uneori, de mai multă atenţie din partea noastră sunt figuranţii pe care îi întâlnim în cadrul grupului cu care interacţionam frecvent: grupul de la şcoală, de la facultate, de la serviciu.  Se poate încerca o abordare paşnică cu aceştia, în sensul că li se poate spune direct unde greşesc şi de ce un astfel de comportament nu conduce niciunde. Şi aici, ca în cadrul schemelor logice avem de-a face cu o situaţie gen: “if -> then”. Vedeţi dumneavoastră, unii figuranţi nu sunt atât de răi precum par. Ei doresc doar să se adapteze unui mediu care exercită anumite „presiuni” asupra lor: trebuie să fie cool! În toată polivalenţa lor uită că, de fapt, în esenţă ei nu sunt aşa, îşi confundă sinele cu masca. De aceea, o discuţie directă poate să-i readucă pe drumul cel drept. Şi astfel omul se câştigă pe el însuşi.

Dar ce te faci când unii nu înţeleg şi îşi continuă comportamentul agresivo-fiţos? Păi în situaţia aceasta „if fiţosul persistă şi insistă then instituim comportamentul de tipul „bună-pa” sau, în cele mai rele cazuri, ignore all”!

Şi dacă aşa stau lucrurile, numai fiţos să nu fii!

Avertisment: acest text este un pamflet! În cadrul acestui demers nici un fiţos nu a fost rănit! Orice asemănare cu vreun personaj real este pur întâmplătoare şi rea voită!

PS: multumesc Irina ;)