Arta de a pleca

Consider ca e o artă în a pleca la timp, înainte să deveni incomod sau sa fii dat afară. E o artă în a înțelege vremurile și împrejurimile, în a citi oamenii și a acționa înaintea lor.

Bravery

We talked about fear couple of times in the past, but I want to remind you that there is nothing in the world to be afraid of. Nothing!

The fear of God comes out of respect and love for The One.

I realise that bravery is kinda abstract, but it's pure bliss to succeed despite your fears.

Keep going ;)

Fiule

Mă uit la vremurile pe care le trăim și mă tem pentru tine. Mă tem ca bucuria și fericirea ta să nu fie înlocuite de cinismul destructiv al societății socialiste cotidiene. Ai atat inocență în suflet și îmi vin lacrimi în ochi la gandul că vor încerca sa te lovească până îți vei pune la îndoială credința în tine și în Dumnezeu. Mă rog pentru tine ca să fii puternic și intelept, să poti naviga cu ușurință peste valurile prostiei și peste dezmățul ridicat la rang de virtute. Caută adevărul, păstrează-ți inima curata, ține-te de principiile si legile pe care te-am învățat, iar drumul tău să fie ascendent indiferent de vreme.

Te iubesc,

Greutate arogantă

Zilele grele la muncă au aroganța de a imi utiliza toate conexiunile neuronale și resursele psihice, consumându-le cu insațietate până spre la finalul zilei.

Am mai vorbit despre asta, însă acum vreau sa fiu recunoscător Cerului pentru că pot să duc și pentru că mă motivează, disciplinează și îmi înmulțește talanții.

Și e aproape final de ianuarie '24

Timpul trece și cu toate că îmbătrânesc fizic, sinele este tot un adolescent de 17 care încă nu știe ce vrea de la viață. Anii copilăriei sunt amintiri distante. Simt un dor nebun de "acasă", de România și de plaiurile patriei, însă nu pot uita că am plecat din țara mea la chemarea Cerului și că mi-am făcut o casă și o familie printre străini. 

E târziu în noapte, stau lângă patul copilului care acum a adormit și îmi număr binecuvântările. Sunt obosit dar nu îmi vine să dorm pentru că am hoarde nomade in gânduri, nu oi pregătite de numărătoare.

Discuțiile cu Părintele Gabriel despre Creațiune și Sfârșitul zilelor mă ajută să înțeleag mai bine limitările umane și inconsistența acțiunilor de-a lungul istoriei.

Cum poți să îl iubești pe Dumnezeu cu toată puterea ta când tu nu îți cunoști puterile?

E fascinant cum suntem făcuți să excelăm chiar și atunci când nimic senzațional nu se întâmplă în jurul nostru.

Având o relație personală cu Dumnezeu vom putea să dezvoltăm acea credință cât un bob de muștar care poate să mute munții.