Cum de nu m-am insurat inca

- Gabi, de ce inca esti singur?

- Dar cine a zis ca sunt singur?

- Omule, ai 31 de ani. Cand te insori si tu?

- Pe bune?! Hai Gica, lasa-ma cu povestile astea! Daca te-ai insurat, asta nu inseamna ca tre' sa ma insor si eu acum. Mai lasa-ma, ca mai e timp. Doar n-am intrat in anul mortii!

- Dar e altfel cu o nevasta. Ai si tu mancare calda...

- Serios?! De asa trebuie sa ma insor? Ai mancat de la mine mancare mai buna decat de la maica-ta.

- Nu ma mai intrerupe! Deci, mancare calda, haine curate si calcate, pat cald...

- Aha. Deci vrei sa-mi iau o menajera, o sclava mica ce sa-mi tina casa in ordine si sa ridice dosul ori de cate ori am nevoie.

- Esti culmea! Nu sclava, dar ceva in genul...

- Si uite cum Gica isi da arama pe fata!...

- Hai, gata!

- Dragule, m-ai vazut cu atatea femei, am fost impreuna la atatea fete si tot spui ca sunt singur?

- Poate gasesti pe cineva care sa ramana.

- Aha. Si unde vrei sa o gasesc, in piata? Sau cum vrei sa o caut? Mai bine pun anunt in fata blocului:

"Tanar, 31 de ani, 1.86 inaltime, cu inceput de calvitie, cu apartament si loc de munca stabil, caut sotie tanara, inalta frumoasa si desteapta. Daca ai si zestre, e un avantaj. Candidatele sunt rugate sa sune la Gica 617-75-23 dupa ora 7 seara" ?

- Dar de ce cu numele meu?

- Daca tot vrei sa ma insor, nu vrei sa o si alegi?

- Oof! Hai, las-o balta. Tre' sa plec la munca. Mananci la mine?

- Multumesc, dar nu. Te salut, ca ma duc sa fac un dus si apoi plec la munca, ii spuse tovarasului sau care statea intr-un bloc de vizavi.

In zilele urmatoare, intrebarea "Cum de nu m-am insurat inca?" l-a framantat pe Gabriel. A trecut in revista toate relatiile si a cautat sa inteleaga de ce niciuna nu a functionat. Era ferm convins ca a facut tot ce tinea de el pentru ca acele relatii sa se prelungeasca pe termen lung.

- Buna Gabriel. Nu ma asteptam sa te mai vad pe aici.

- Buna Geta. Eram prin zona si m-am gandit sa te salut, ii spuse el celei care aproape ca avea sa ii devina sotie in urma cu 7 luni, o vanzatoare intr-un aprozar din Tei, daca mama lui nu i-ar fi facut un scandal monstru...

- Cu ce sa te servesc?

- Aha! Deci nu vrei sa... Atunci da-mi te rog un kilogram de bot de iepure.

- Ba da, dar stai sa-ti dau mai intai merele si ne vedem in 5 minute in spate. Bine?

- Bun.

In cele 5 minute trecute, Gabriel deja purtase vreo 2-3 discutii imaginare cu Geta, asa ca nu prea mai simtea nevoia sa ii spuna motivul prezentei sale in zona. Bruneta aparu de dupa usa mare albastra de metal.

- Ce mai faci?

- Pai, imi era dor de tine si voiam sa te vad.

- Hai lasa zaharelul, domnule inginer. Mamica ta stie unde esti?

- Geta, stii prea bine ca te iubesc si te-am iubit. Mama nu are nicio legatura.

- Aha, evident! Cum altfel mi-as putea explica prezenta ta azi, aici, la aprozar?!

- Pe bune?! Deci asa vrei sa vorbim?

- Am zis eu ca vreau sa vorbim? Ce ai avea tu de vorbit cu o vanzatoare de piata?

- Geta, inceteaza te rog!

- O sa ramai singur cu mamicuta ta, ca de asta te-a facut la batranete, sa te aiba ca un catelus, aproape de ea mereu!

- Apropo, mama s-a mutat in zona si chiar nu departe de aici.

- Glumesti!

- Deloc.

- Hai mai Gabi! spuse ea pe un ton de frica si anxietate...

- Nu te speria, ca nu musca, ii raspunse in timp ce o cuprinse cu bratele si ii mangaie parul, in timp ce o tinea la piept.

- Cum, mai, sa spuna ea ca stau cu tine doar pentru ca vreau buletin de Bucuresti?! Lacrimile se asezara in ochii ei...

- Asa face ea cand se enerveaza: vorbeste prostii.

- Gata, ca trebuie sa ma intorc!

- Cand te mai vad?

- Nu stiu, chiar nu stiu... ii raspunse, in timp ce in urma ei usa se inchidea.

- Dar nu am vrut sa te fac sa suferi...

- Tovarase, ati spus ceva? il intreba un domn ce trecea pe strada.

- Ah, nu. Ma scuzati! Vorbeam sigur.

- De la varsta asta?

- Anii sunt doar numere...

- Domnul meu, da-mi te rog voie sa-ti mai spun ceva.

- Sigur. Va rog, spuneti!

- Cand vei fi de varsta mea, cauta sa ai langa tine o sotie iubitoare, copii sanatosi, fericiti si un loc unde sa te odihnesti in pace la final. Orice barbat in viata asta trebuie sa faca cel putin trei lucruri: sa planteze un copac, sa isi faca o casa si cel putin un copil. Tine minte astea de la mine!

- Sa traiti! O sa iau aminte. Multumesc frumos!

- O zi buna si imi scuzati deranjul, ii spuse domnul batran pe un ton bland si relaxat.

- Eu va multumesc. Sanatate!

Cele trei lucruri pe care batranul i le spusese ca tin de datoria oricarui barbat, avea sa i le impartaseasca mai tarziu in viata propriului sau fiu. Dar sa revenim la acea dimineata de martie, in care Gabriel cauta sa inteleaga de ce inca era singur. De la Geta din Tei, trecu in Colentina. Aici locuia si lucra Mioara, o satena de 180cm inaltime, de care se despartise in urma cu 3 ani. Intre timp, ea se casatorise si avea un baietel, pe nume Matei-Gabriel. Dupa cateva minute de conversatie cordiala, Gabriel divulga motivul vizitei sale:

- Mioara, noi de ce ne-am despartit?

- Deci asta te arde pe tine? il intreba amuzata.

- Da, sunt curios.

- Pai ce, nu-ti mai amintesti?

- In parte...

- Pentru ca lucrurile nu mai erau ca la inceput, cu romantism si autenticitate. Si dragule, dupa 4 ani de relatie, credeam si eu ca ma ceri de nevasta! Dar cand am vazut ca n-ai nici cea mai mica intentie... am incetat sa imi mai dau interesul si s-a ales praful de noi.

- Deci tu ai fost de vina!

- Nu Gabi, nu eu. Amandoi! Amandoi suntem egal responsabili pentru acel esec.

- Doamna Popovici, va cauta sefu', ii deranja o asistenta.

- Gabi...

- Du-te si continuam alta data.

- Esti sigur? N-o sa dureze mult.

- Sefu' a zis ca are multa treaba cu dumneavoastra, interveni iar asistenta.

- Vezi?! Esti un om valoros si indispensabil.

- Gabi, lasa flatarile. Lasa-ma sa te pup si ma duc.

"Inca una buna pe care am pierdut-o. Cum de am putut sa fiu atat de prost?" se tot certa Gabriel pe sine, in tramvai sper casa.

- Alo, Maria?

- Da, cu cine vorbesc?

- Sunt Gabriel.

- Tu erai mai?! Dar de ce ma suni la ora asta?

- E de abia ora 8 seara...

- Da, dar tu niciodata nu m-ai sunat asa tarziu.

- Scuze, dar nu am realizat ca e tarziu.

- Pai nu este. Ia zi!

- Daca tot esti acasa, iti fac o vizita?

- Mai... hai! Dar s-a intamplat ceva?

- Nimic. Eram singur si vreau sa vorbim.

- Biiine, hai!

Maria era o inginera ce lucra la Tricodava. A fost iubita lui Gabriel pentru aproape un an, timp in care el s-a despartit de ea de 4 ori. Ea il iubea si si ar mai fi vrut si a cincea oara. Formara un cuplu in urma cu 9 ani, dar au ramas buni prieteni; Maria il consilia in problemele de amor. Ea era cu 3 ani mai mare decat el si era divortata de curand, pe motiv de nepotrivire de caracter. Adevarul e ca sotul ei era bisexual, lucru neagreat de comunisti, asa ca a dat divort si a fugit in Germania, calatorind 4 zile ascuns intr-un camion cu busteni, iarna.

Gabriel batu cu grija in usa prietenei sale care statea doar la cateva strazi distanta.

- Buna. Hai intra!

- Buna. Irina e treaza?

- Am pus-o la culcare. Maine merge iar la gradinita. Iti fac o cafea?

- Da, te rog. Mi-ar fi placut sa o vad. Nu inteleg cum de George te-a lasat asa cu un copil de 5 ani si a fugit...

- Eei nu intelegi?! Stii bine cum. Ia un loc.

Gabriel se aseza langa fereastra de la bucatarie, isi scoase tigarile rusesti si fuma in liniste.

- Si nu ai de gand sa imi spui ce cauti aici?

- Nimic. Eram singur, ca azi am avut liber de la munca si ma aleargau gandurile prin casa.

- Puteam sa jur ca de asta ai venit!

- Stiu ca sunt bun ca amant, mi s-a spus de atatea ori! Dar de ce nu zice nimeni ca sunt bun de sot?

- Eh, domnule Gabriel, treaba e simpla: dumneavoastra inca nu vreti nimic stabil si va place sa va scaldati in ape mici. Cand veti avea curaj sa nu mai inotati cu colacelul, atunci veti gasi si femeia potrivita sa va tina de mana in larg sa nu va inecati.

- Hmm! Zici tu ca-s nehotarat?

- Te-am mintit eu vreodata?

- Nu, dar nici sa n-o faci! Vai, cat de buna e cafeaua asta! Facuta cu dragoste.

- Exact.

- Deci de asta sunt neinsurat, pentru ca sunt nehotarat?

- Gabi, du-te acasa si dormi.

Cateva saptamani mai tarziu, dupa munca, Gabriel se trezi cu mama lui la usa:

- Puiule, in seara asta dorm la tine, ca maine sa mergi cu mine la biserica.

- Dar mama, am si eu programul meu! Vreau si eu ma odihnesc, vreau sa dorm linistit la mine in casa.

- Dar ce mai, eu te nelinistesc?! Sa te tunzi, sa te razi, sa arati lumii cat de frumos esti si maine sa mergem impreuna la biserica. Taci din gura ca o sa iti placa!

A doua zi, stand pe scaune alaturate, mama lui il tinea de mana si, in cele din urma, ii sopti la ureche:

- Ia uite ce fata faina e bruneta aia creata. Inalta, frumoasa, sigur e si desteapta! La final mergem sa vorbim cu ea.

- Nu mergem nicaieri. Ma duc singur sa o salut, ca altfel nu scap de gura ta.

- Ah, deci si tie iti place!

- Nu neaparat! Dar vedem...

Si uite asa, in mintea lui Gabriel s-a nascut o idee.