- Regină

- Regină

Presimt că am să mor de dor,

Îmi ești acum străină.

Tot cerul mi-a rămas covor,

Iar stele încă ți se închină.

Îmi amintesc de-un început frivol
Demult, uitat pe un pridvor…

Ca dintr-un edenic ghiol

Ieșeai cu mersul tău divin și gol,

Urcând solemn în dormitor,

Salvându-mă din dor.

În surdina nopții-mi dăruiai

Buzele-ți catifelate,

Iar pielea-ți fină-mi răsfăța

Dorințele curate.

Mi-e dor de ochii tăi nebuni și calzi

Ce îmi sorbeau ființa,

Iar șoldurile ferme, tari…

Îmi răscoleau credința.

Mi-e dor de zâmbetul plăpând,

De fața ta senină,

De buzele-ți mușcate-ncet

Cu gust de savarină.

Când Luna prin perdele ne zâmbea
 Și mocheta ne era saltea,

Întregul Univers îmi confirma
Că ești a mea Regină.

Ca o furtună ai venit

Și-ai dispărut ca o lumină...

14.11.2013