Brasov

I-ai spus doar sa-si ia o geaca groasa, bocancii si aparatul foto. Dimineata avea sa inceapa pentru voi inainte sa cante cocosul. V-ati intalnit la casa de bilete, unde a aflat si ea destinatia zilei respective. Ochi mari, un zambet si o intrebare: “Dar ce cautam la Brasov?” Ii dai o sarutare pentru a evita raspunsul, o iei de mana si alergati spre peron. 
- Hai!

Vagoane noi, tapiterie veche, miros dubios… dar pentru tine nu conteaza, deoarece in gandul tau se afla destinatia si in plus, parca deja simti gustul unui ceai fierbinte de fructe de padure cu scortisoara si portocala, savurat pe gerul din Piata Sfatului, privind catre Biserica Neagra si Tampa.

- Dar de ce la Brasov?

- Ai rabdare. Iti povestesc pe drum.

O strangi in brate si va asezati pe locurile desemnate. Trenul pleaca din statie in timp ce discutati despre visele din noapte trecuta. Va amuzati de bazaconiile imaginate si continuati apoi cu bancuri. Dupa Peris, va potoliti si o lasi sa adoarma pe umarul tau. Cand trenul se apropie de munti, ii mangai parul si ii povestesti in soapta prima ta vizita la Ploiesti. Nu verifici daca ea doarme sau daca te asculta, ci continui sa vorbesti calm despre copilaria ta impartita prin toata partile lumii cunoscute de tine. Te consideri un explorator, te simti privilegiat ca ai vazut locuri importante. Trenul se apropie de Sinaia si tu ii povestesti de prima vizita cu familia la Peles; cu o voce blanda iti spune:
- Dragul meu, ai experiente traite cat pentru 3 vieti. Aceste cuvinte iti aduc tacerea pentru cateva minute...

- Azuga este locul unde cu multi ani in urma am petrecut primul nostru concediu in familie. Ea te mangaie si iti intelege durerea.

- Predeal este orasul care l-am cunoscut mai bine pe tatal meu.

…

Peronul din Brasov iti pare mai pustiu ca niciodata. Dintr-un Vel Pitar de pe Bulevardul Victoriei va cumparati merdenele, covrigi si biscuiti graham. Soarele va indeamna sa ignorati frigul de februarie si sa va bucurati de aerul curat. Zapada inca netopita asteapta sa ofere prilej de joaca si de bucurie pentru copii din zona. Cativa omuleti de zapada stau pe langa blocuri, asteaptandu-si inevitabila soarta.

Trecand de Cinema Patria, drumul devine mai interesant, iar pasii va poarta apoi catre Apollonia si urcati catre Dobrogeanu-Gherea fotografiind orice detaliu si perspectiva interesanta. Ba mai mult, v-ati provocat unul pe celalalt in a face poze cat mai interesante cu subiecti anonimi  intalniti pe strada. Vedeti mult inainte voastra o batranica ce isi duce copii la scoala si vrei sa imortalizati momentul. Cu aparatul la ochi, focalizand obiectivul, observi cum doamna se impiedica si se loveste cu capul de bordura. Instant sangele tasneste din arcada sparta si copii plang de teama. Ii dai ei aparatul si alegi cat poti de repede cautand prin buzunare un pachet de servetele. Bunica vrea sa-si continue drumul, insa nu-i permiti, pentru ca ai observat in rana adanca cioburi mici de sticla. Pe jos se afla strivita perechea ei de ochelari. Copii sunt luati de-o parte de micuta ta fotografa ce incearca sa-i linisteasca cu vorbe frumoase. O rogi sa sune la 112, dar cand acestia raspund, iti pune tie telefonul la ureche pentru a oferi toate detaliile necesare echipajului de interventie.

- Lasati-ma ca sunt bine! Trebuie sa ajungem la scoala! Unde imi sunt nepotii?! Vreau sa imi vad nepotii! se agita bunicuta, dar ii explici frumos ca nu o poti lasa sa plece pana nu se ocupa cineva profesionist de rana. Dupa aproximativ 15 minute, o dai in primire echipajului de pe ambulanta si insistati inainte bunicii sa duceti nepotii la scoala ce se afla doua strazi mai jos. Masina pleaca, iar copii evident isi cunosc „drumul durerii”; va doriti ca ei sa ajunga in siguranta, iar pe viitor, sa poata deveni un sprijin de nadejde pentru familia lor si societate. Ii predai elevului de serviciu, nu inainte de a o ruga pe secretara sa ii sune pe parinti, pentru a-i informa cu privire la cele intamplate.

Va continuati drumul spre Piata Sfatului, cu dorinta de a servi un ceai cald. Dupa ce va satisfaceti aceasta placere, vizitati Biserica Neagra, unde ii explici povestea statuii copilului pe acoperis; continuati apoi cu Cetatea, Turnul Negru, Turnul Alb si coborati din nou in Piata Sfatului pentru a servi o pizza la restaurantul din colt.

Timpul fiind inaintat dupa servirea mesei, mergeti pe Republicii pana in capat, de unde luati autobuzul 4 catre Gara.

Pentru ca ati ajuns in ultimul moment, ati decis sa mergeti „cu nasul”. In tren, gasiti locuri intr-un compartiment linistit. Ea iti marturiseste ca ii este putina teama, pentru ca niciodata n-a facut blatul. „Nasa” nu va creeaza probleme, insa va solitita o atentie mai mare decat cea pregatita. Tu dormi aproape tot drumul, in timp ce ea se uita la poze si rade de cele intamplate. Aproape de Bucuresti iti spune:

-  Multumesc. Cred ca am inteles de ce ai vrut sa mergem la Brasov.

- Cu drag, ii spui in timp ce o strangi usor la pieptul tau.

- Drumul copilariei tale. Este traseul care te leaga de familia ta. Iti multumesc ca mi-ai oferit ocazia sa te cunosc mai bine.

- Draga mea, cam ai dreptate. Insa privilegiul este al meu ca am petrecut aceasta zi impreuna, avand parte de atat de multe peripetii. Mai am un drum pe care vreau sa il parcurgem cat de curand, insa nu vreau sa strig surpriza.. asa ca ma opresc aici.