La agăţat

"Idikazana lomlungu, le! Ea îşi ridică mainile, cu palmele deschise, ca şi cum s-ar fi predat."(1)


Am început să citesc cartea "La agăţat",(2) scrisă de Nadine Gordimer, laureată a Premiului Nobel pentru literatură în 1991. Am întâlnit în această carte o lume a prejudecăţilor, în care o superbă tânără sud-africană, provenită dintr-o familie bogată de albi, se îndrăgosteşte de un imigrant arab, ajuns ilegal în Johannesburg.
Această carte nu a făcut decât să-mi trezească interesul pentru a afla răspuns la urmatoarea întrebare: Există partenerul perfect ?, sau este el doar un concept, o iluzie izvorâtă din poveştile copilăriei în care Făt-Frumos mergea în căutarea Ilenei Cosânzene; drumul sau peste mări şi ţări, întâlnirea lui cu zmei şi vrăjitoare, nu făceau altceva decât să-l întărească în decizia de a-şi atinge scopul: acela de a o găsi pe ea, femeia perfectă.
Împreună cu prietenii mei am ajuns la concluzia că nu există jumătatea perfectă. Dar prin alegerea pe care o facem, descoperim partenerul/partenera perfectă, conform cerinţelor şi nevoilor noastre. Solomon ne spune: toate atârnă de vreme şi de împrejurări.(3)
Sigur, toţi ne-am dori ca partenerul/partenera de viaţă să aibă: înţelepciune, credinţă, frumuseţe,  curaj, spirit ludic; dar constrânşi fiind de criza economică, alegem pe cei cu peşte(4), uitând că un pescar ne-ar putea scoate din foametea morală în care ne aflăm...


Julie s-a îndrăgostit de Abdu, acel tânăr mecanic ce "purta o salopetă unsuroasă, iar mâinile cu ulei atârnau la capătul unor braţe lungi. Nu semăna cu nimeni."(5)


referinte:
(1) Nadine Gordimer - La agăţat, Ed. Univers, Bucuresti, 2008, pag. 7
(2) Nadine Gordimer - La agăţat, Ed. Univers, Bucuresti, 2008,
(3) Eclesiastul 9:11
(4) Iacob Coman
(5) Nadine Gordimer - La agăţat, Ed. Univers, Bucuresti, 2008, pag.11